La nivelul numit banda de bază (baseband) când două dispozitive stabilesc o legătură Bluetooth, unul activează în rolul de master iar celălalt ca slave. Această specificaţie permite oricărui dispozitiv Bluetooth să-şi asume oricare dintre cele două roluri şi chiar posibilitatea ca un dispozitiv oarecare să funcţioneze ca master într-o legătură şi ca slave într-o legătură cu un alt dispozitiv. Este posibilă deci comunicaţia punct – multipunct. Rolul de master nu conferă unui dispozitiv nici un fel de privilegii sau autoritate. Acest statut se referă la modul de realizare a sincronizării comunicaţiei de tip FHSS între dispozitive şi anume: masterul este cel care stabileşte atât modelul frequency hopping (pe baza adresei sale de dispozitiv Bluetooth) cât şi faza secvenţei de salt (pe baza frecvenţei sale de tact). Toate slave-urile care comunică cu un acelaşi master îşi schimbă frecvenţa în acelaşi timp cu masterul. În general, statutul de master este atribuit dispozitivului care a iniţiat comunicaţia. De fapt nu putem spune că i se conferă acest statut deoarece nu există un control centralizat prin care să se atribuie aceste roluri , ci mai degrabă este un rol pe care dispozitivul însuşi şi-l asumă printr-o configurare corespunzătoare.
 

Figura1. Scenarii de conectare cu Bluetooth.

Unele dispozitive Bluetooth ar putea fi configurate să activeze într-un singur rol, însă majoritatea îşi pot asuma oricare rol, în funcţie de modelul de utilizare în care este implicat. Aşadar un master poate comunica cu mai multe slave-uri, mai exact cu până la 7 dipozitive slave active şi chiar până la 255 de dispozitive slave aflate în starea numită parked. Slave-urile împreună cu masterul cu care comunică formează ceea ce specificaţia numeşte o picoreţea (piconet). Deci într-o picoreţea nu poate exista decât un singur master. Relaţia master – slave este necesară în comunicaţia la nivelurile inferioare Bluetooth dar în general dispozitivele pot fi considerate “egale”. Atunci când un dispozitiv stabileşte o legătură punct la punct cu un alt dispozitiv, rolul pe care fiecare dintre cele două şi-l asumă – master sau slave – este adesea lipsit de importanţă, este irelevant pentru protocoalele de la nivelurile superioare, ca şi pentru utilizatorii dispozitivelor. În anumite scenarii de utilizare ar putea fi avantajos sau chiar necesar ca un dispozitiv implicat într-o comunicaţie să-şi asume un anumit rol, dar în majoritatea cazurilor nu trebuie să se stabilească un rol specific pentru fiecare. Unele scenarii funcţionează la fel de bine dacă rolurile celor două dispozitive se inversează.