Phaidon este una din cele mai mari capodopere ale lui Platon, combinand filosofia profunda cu un ton narativ placut si usor de urmarit. Acesta este, alaturi de Republica, dialogul cel mai dens din punct de vedere al ideilor filosofice pe care le contine. In Phaidon, in ultimele ore inainte de a muri, Socrate aduce argumente pentru imortalitatea sufletului si afirma ca dupa moarte omul este judecat si pedepsit in functie de faptele sale din timpul vietii. El recunoaste adevarurile gandirii elenistice, prezente si in gandirea crestina, care spune ca numai trupul este considerat muritor, in timp ce sufletul este etern si trebuie ingrijit pe intreaga intindere a timpului. In traditia crestin ortodoxa a romanilor, de exemplu, se crede ca „pomana” data pentru propriul suflet, postirea sau faptele bune pe care le faci in timpul vietii vor fi rasplatite la Judecata de Apoi si vor duce la mantuirea sufletului. Socrate vorbeste de impartirea oamenilor in buni (cei care duc o viata cumpatata, inteleptii) si pacatosi conceptie regasita si la baza comportamentului european.

Europenii isi gandesc comportamentul in termeni de bine si rau. Dar cum sunt definite aceste concepte? Cine hotaraste ce este bine si ce este rau, ce este moral si ce este imoral? Ceea ce este bine si moral pentru un individ poate fi gresit si imoral pentru un altul si invers. In mod categoric nimeni nu-si poate impune propria moralitate, propria opinie despre bine si rau asupra celor din jur. Astfel societatea, ca entitate superioara individului, a ajuns treptat la anumite norme morale pe care le impune asupra membrilor sai. Din aceasta perspectiva, cei care le respecta sunt considerati buni, iar cei care le incalca rai.

Ghidati de traditia crestina, europenii impartasesc parerea ca si daca ar putea comite pe lumea aceasta nelegiurile cele mai cumplite fara a fi vreodata descoperiti si fara a fi pedepsiti de lege sau de semenii lor, nu ar comite astfel de fapte, deoarece nu sunt ingaduite de Dumnezeu, care ii va pedepsi dupa moarte (si ii va rasplati daca n au facut raul atunci cand au fost ispititi sa-l faca). Asadar, chiar atunci cand pare a fi in interesul lor sa o faca, de fapt nu este. S-a emis chiar judecata ca daca nu ar fi existat Dumnezeu care sa intareasca legile morale prin amenintarea pedepsei si promisiunea recompensei, morala nu ar fi fost decat o iluzie: “Daca Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis”. Totusi, nu numai frica este cea care ii indeamna pe europeni sa se comporte in conformitate cu normele care definesc binele, ci si dragostea fata de Dumnezeu si fata de semenii lor.

Baza moralei europene rezida in credinta ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune pentru a face distinctia intre bine si rau, pentru a avea capacitatea de a lua propriile decizii. Europenii detin conceptul de liber arbitru, constientizand ca au libertate in actiunile lor, dar constientizeaza, de aseamenea, si faptul ca sunt responsabili pentru propriile fapte. Putem identifica doua dimensiuni ale unui comportament considerat corect si care ne poate face sa afirmam ca persoana respectiva este buna: un om poate alege sa faca bine sau se poate abtine de la a face rau.

In primele doua carti ale Republicii lui Platon, se regaseste conceptia lui Socrate, care spune ca exista un Bine Universal, asadar orice om este capabil sa faca bine. De asemenea, Socrate crede ca un om bun nu va face rau nimanui, iar daca totusi o face, ar trebui sa gaseasca modalitatea de a-si rascumpara greseala. De exemplu, Hercule facea fapte bune pentru a compensa pacatul de a-si fi ucis sotia si copiii.

Abordand discutia dintr o perspectiva mai larga, Europa a definit valorile dupa care se ghideaza in vederea formarii unui stat federativ european: libertatea, toleranta, egalitatea, solidaritatea si diversitatea culturala, valori care sunt respectate de statele membre si care se incearca a fi impuse statelor care aspira la integrarea in marea familie europeana. Prin urmare, din punctul de vedere al Europei, cei care se conduc dupa valorile europene sunt considerati buni, drepti, caci prin comportamentul lor respecta valorile pe care se bazeaza civilizatia europeana, se incadreaza in norme, pe cand cei care nu tin seama de acestea sunt rai, au un comportament gresit.

Norma morala si comportamentala europeana rezida in conceptia ca drepturile omului se aplica fiecarei persoane in parte, fara discriminari, de orice natura ar fi acestea. Principiul non discriminarii este o regula fundamentala a legii internationale, aceasta insemnand ca drepturile omului se aplica indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, apartenenta politica, origine nationala sau sociala, proprietate etc. Toleranta, diversitatea culturala si drepturile omului sunt concepte centrale in societatile democratice. Este de la sine inteles ca va fi considerat gresit comportamentul oricarei persoane care incalca aceste principii.

Intrucat se resimt inca ecourile cutremurului ce a afectat sudul si sud estul Asiei in urma cu numai zece zile prin numarul coplesitor de victime si prin daunele materiale produse, voi folosi ajutorul Europei acordat locuitorilor regiunilor afectate ca exemplu al conceptului de solidaritate. Bineinteles, aceasta solidaritate se manifesta la nivel global, intrucat ajutoare au fost trimise din toate colturile lumii, insa in discutia prezenta despre conceptia pe care europenii o au despre bine si rau, am facut referire numai la cazul Europei. Ce i-a determinat, oare, pe europeni sa se comporte asa cum au facut-o? De ce au ales europenii sa reactioneze cand puteau foarte bine sa nu se implice in nici un fel? Din punctul meu de vedere, la baza generozitatii Europei nu a stat, asa cum usor ar putea fi acuzata, faptul ca tari europene ca Germania, Marea Britanie, Austria, Suedia, Belgia, Franta, Italia au avut victime in cursul evenimentelor petrecute in Asia sau ca europenii au avut in vedere propriul confort, urmarind sa evite sentimentul de vinovatie in cazul in care nu ar fi facut nimic. Este un oximoron sa se afirme ca un gest ca generozitatea poate fi „obligat”.

Mentalitatea ca este bine si moral sa isi ajute semenii aflati in suferinta, natura umana milostiva, credinta in binele pe care il pot face neconditionat, dar si speranta ca, daca vor avea nevoie, va exista si pentru ei o sursa de ajutor, acestea sunt, dupa parerea mea, adevaratele motive ale modului cum s-au comportat europenii, si restul popoarelor de altfel, in aceasta situatie de criza.

In concluzie, celor mai multi oameni le pasa de semenii lor intr-o masura mai mare sau mai mica. La urma urmelor oamenii isi creeaza propria moralitate, iar ca fundament al acestei morale, nimic nu poate inlocui grija nemijlocita fata de semeni. Valoarea unei societati umane depinde de abilitatea sa de a dezvolta un cadru care poate diferentia binele de rau.

Europenii au ales sa isi dirijeze comportamentul in concordanta cu propriile lor judecati morale, considerand ca acestea le pot releva adevaratele principii despre cum ar trebui sa traiasca. Socrate era de parere ca numai cunoscandu-te pe tine insuti poti ajunge sa fii bun, caci nu poti face rau atata timp cat nu stii ce inseamna raul, insa este posibil sa faci rau daca nu esti constient de ceea ce faci.