Dupa esecul C.E.A. în 1954, crearea C.E.E. si Euratom-ului a permis relansarea constructiei europene fiind stimulata de dorinta de a realiza un mare spatiu economic (la care cele trei tari ale Benelux erau foarte atasate) si de a nu se limita la câteva actiuni sectoriale de tip C.E.C.A.

Ideea ca o Europa unita va fi mai prospera si mai puternica era înca vie, dar nu primise decât concretizari partiale. La mijlocul anilor 1950, noul context economic a facut în acelasi timp mai usoara si mai necesara continuarea integrarii economice.

Reconstructia Europei era terminata, cresterea generala impunând o dezvoltare continua a fluxurilor comerciale, deci deschiderea frontierelor. Restrictiile cantitative au fost eliminate în mare masura în cadrul O.E.C.E., dar taxele vamale, controalele la frontiera frâneaza schimburile si constituie bariere pentru dezvoltarea economica.

Numeroase proiecte au fost realizate: în centrul celui prezentat de ministrul olandez de externe, Johan Willem Beyen, se gaseste libera circulatie a marfurilor, capitalurilor, si persoanelor, în timp ce Jean Monnet preconiza integrarea pe sectoare.

Pe 9 noiembrie 1954 Jean Monnet a anuntat intentia sa de a nu mai solicita reînnoirea mandatului sau de presedinte al Înaltei Autoritati si de a milita pentru relansarea constructiei europene. El a insistat asupra importantei energiei (si în special a energiei nucleare ) si a sugerat ca acest sector sa fie ales pentru extinderea competentelor comunitare¹.

Pe 2 aprilie 1955, Paul Henri Spaak, vorbind în numele Belgiei a propus formal membrilor C.E.C.A. o asemenea extindere. Pe 4 aprilie, guvernul olandez a propus realizarea unei integrari economice fondata pe o uniune vamala. Pe 20 mai guvernele tarilor din Benelux au propus concilierea optiunilor Beyen–Monnet prin realizarea în acelasi timp a actiunilor sectoriale de tip C.E.C.A.

Proiectele care au dat nastere C.E.E. si Euratom au fost examinate la conferinta de la Messina în iunie 1955. Un comitet de experti, prezidat de Paul Henri Spaak, diplomat belgian a fost însarcinat cu pregatirea unui raport care urma sa fie examinat la Conferinta de la Venetia în mai 1956 si care a constituit documentul de lucru al Conferintei interguvernamentale însarcinate cu redactarea tratatelor.

Cele doua tratate instituind C.E.E. si Euratom au fost semnate la Roma pe 25 martie 1957, ele intrând în vigoare pentru o durata nelimitata pe 1 ianuarie 1958.

Tratatul EURATOM nu a fost aplicat decât partial pâna în prezent, în principal din cauza caracterului sau prea specializat si neîncrederii Frantei la adresa sa.

Ambele organizatii au ca acte constitutive în afara celor doua tratate mai multe protocoale si anexe la fiecare din ele precum si o Conventie referitoare la unele institutii comune comunitatilor si un Act Final semnat la aceeasi data.

A.Primul tratat care a instituit C.E.E.

Acesta a enuntat obiectivele economice, ale organizatiei, precum si mijloacele de actiune.
Astfel, Comunitatii îi revenea ca obiectiv fundamental instituirea unei piete comune care sa se sprijine pe o uniune vamala, pe armonizarea politicilor economice, pe libertatea întregii vieti economice: a productiei, a serviciilor, a schimburilor, a factorilor umani si financiari.

C.EE.se fundamenteaza astfel pe patru libertati esentiale: a capitalurilor, a serviciilor, a bunurilor si a persoanelor si pe mai multe politici comune, cu deosebire în domeniul agricol, al dezvoltarii regionale, al transporturilor, precum si în domeniul social .

Principiile generale care guverneaza Comunitatea sunt prevazute în articolul trei al Tratatului C.E.E. ²:
– eliminarea piedicilor vamale ;
– organizarea unei bune functionari a concurentei ;
– crearea unui tarif vamal comun ;
– armonizarea legislatiilor nationale ;
– instiuirea de fonduri speciale si a unei banci de investitii ;
– asocierea cu alte tari la obiectivele Comunitatii ;
– abolirea tuturor obstacolelor în calea liberei circulatii .

Sintagma “Piata comuna” a fost definita într-o hotarâre a Curtii de Justitie ca vizând: “eliminarea tuturor piedicilor în calea schimburilor intracomunitare în vederea fuziunii pietelor nationale într-o piata unica, realizând conditii pe cât posibil destul de apropiate de acelea ale unei adevarate piete interioare.

Uniunea vamala s-a realizat treptat, începând cu o reducere tarifara de 10% la 1 ianuarie 1959. A triumfat astfel abordarea pe cale economica, într-o conceptie liberala a integrarii europene.

Din punct de vedere instiutional, Tratatul de la Roma, care a instiutit C.E.E., relua într-o mare masura schema generala C.E.C.A., numai ca spre deosebire de C.E.C.A., conceputa pentru o perioada de 50 de ani, C.E.E. are o durata nelimitata .

Tratatul C.E.E. a determinat aparitia unei noi ordini juridice integrate în dreptul intern al statelor membre. Comunitatea a fost dotata cu atributii proprii, cu personalitate juridica, cu capacitate de reprezentare internationala, cu puteri reale izvorâte din limitarea unor competente ale statelor membre sau din transferul de atributii ale acestora în favoarea Comunitatii.

C.E.E. este o comunitate de drept, ceea ce înseamna ca nici statele membre si nici institutiile lor nu pot scapa controlului de conformitate a actelor lor si nici prevederilor din Tratat.

Initiativa legislativa a fost încredintata unei Comisii independente de guverne. Comisia dispune si de putere executorie, precum si de a negocia tratate bilaterale sau multilaterale.

Consiliul de ministrii detine esentialul deciziei normative si este asistat de un Comitet al reprezentantilor permanenti (COREPER).
Parlamentul are un rol deliberativ si de control, iar Curtea de Justitie un rol jurisdictional.

B.Cel de-al doilea tratat semnat la Roma – EURATOM

Acesta la 25 martie 1957 a pus bazele C.E.E.A.; a intrat în vigoare tot la 1 ianuarie 1958. Daca Tratatul C.E.E. a creat o integrare economica globala, Tratatul C.E.E.A. a avut un obiectiv sectorial – acela al energiei atomice civile. Comunitatea avea ca misiune sa contribuie la pregatirea si dezvoltarea rapida a industriilor nucleare, exclusiv pentru aplicatii civile ale acestora.³

EURATOM a reprodus schema institutionala a C.E.C.A. si C.E.E.

Tratatul se refera si la cooperarea în sectorul de cercetare, de difuzare a cunostintelor tehnice în materie nucleara, civila, de protectie sanitara si de securitate civila atât pentru personalul din domeniu cât si pentru populatie; are prevederi si în ceea ce priveste coordonarea investitiilor.

In fond, tratatul reprezinta o organizare a pietei comune în domeniu cu eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor cantitative si alte masuri menite sa elimine piedicile administrative.

---

¹ Louis Cartou – op.cit., pagina 45
² Tratatele de la Roma instituind CEE şi EURATOM, Dalloz, Paris, 1992

³ Philippe Moreau Defarges – op. cit., pagina 19

Material elaborat de Oana