U.E.M. a fost foarte repede considerata de statele membre ale Comunitatii drept un obiectiv realizabil. Dar a fost necesar un esec si realizari partiale înainte ca realizarea sa sa culmineze cu instaurarea unei monede unice pentru 11 state membre.
A. Esec initial si realizari partiale
a. Planul Werner: la sugestia Comisiei din februarie 1969, sefii de stat si de guvern au luat decizia la Haga (în decembrie 1969) de a studia posibilitatea crearii unei U.E.M.
În martie 1970 Consiliul l-a desemnat pe luxemburghezul Pierre Werner pentru a prezenta un raport pe aceasta tema. Inspirându-se din acest raport, Comisia într-un mod prudent a propus crearea unei uniuni în 10 ani.
Aceste doua initiative au prefigurat propunerile din 19881. Anul 1971 a fost marcat de discutiile purtate pe aceasta tema. Dar dezordinea economica si monetara provocata de deciziile americane de a abandona sistemul de la “Bretton Woods” (rata de schimb fixa între monede) si de a lasa dolarul sa fluctueze a provocat puternice tensiuni între europeni care au reactionat foarte diferit. Proiectul a fost, deci abandonat.
b. “sarpele monetar european”: pe 21 martie 1972 în fata consecintelor (foarte prejudiciabile pentru functionarea pietei comune) sistemului monedelor fluctuante, “cei 6” (si Marea Britanie) au decis sa reduca marja de fluctuatie între monedele lor.
Acest mecanism nu s-a dovedit destul de eficace întrucât statele care au avut dificultati foarte mari nu au avut alta solutie decât sa iasa din sistem (Marea Britanie din iunie 1972, Italia în februarie 1973, Franta în ianuarie 1974, apoi, dupa o revenire în iulie 1975 – în martie 1976).
“sarpele” este cu toate acestea la originea crearii unui mecanism comunitar durabil: FECOM (Fondul European de Cooperare Monetara instituit prin regulamentul Consiliului din 3 aprilie 1973).2
c. “Sistemul monetar european”: Consiliul european de la Bréme (6-7 iulie 1978) a decis în principiu crearea S.M.E. Sistemul a intrat în vigoare pe 13 martie 1979. Elementul sau esential a fost constituit dintr-un mecanism de limitare a fluctuatiilor monedelor, unele în raport cu celelalte, bazat pe un angajament al bancilor centrale.
Ca si “sarpele”, acest S.M.E. este fundamentat nu pe acte comunitare, ci pe acorduri între guverne (care nu au nici macar valoare de tratate internationale). S.M.E. nu se aplica deci ansamblului statelor membre.
B. Noul proiect de U.E.M.
Cu ocazia negocierilor A.U.E., realizarea U.E.M. a fost din nou discutata. Reticentele Marii Britanii nu au permis decât o modificare formala a tratatului CEE constând în introducerea articolului 102A care formeaza primul capitol al titlului îi intitulat “cooperarea în materie de politica economica si monetara” care nu adauga nimic competentelor comunitare .
Dar acest precedent a permis Consiliului european de la Hanovra (27, 28 iunie 1988) sa reaminteasca faptul ca “adoptând Actul Uinic, tarile membre au confirmat obiectivul de realizare progresiva a U.E.M.” a carei presedintie a fost încredintata lui J. Delors, presedintele Comisiei.3
Raportul Comitetului a fost examinat de Consiliul European de la Madrid (iunie 1989) care, cu unanimitate (în ciuda puternicelor rezerve ale Marii Britanii) a considerat ca raspundea întocmai mandatului care îi fusese încredintat si a decis în principiu o revizuire a tratatului CEE. Consiliul European de la Strasbourg (decembrie 1989 a decis ca înainte de 1990 trebuia sa înceapa conferinta de revizuire ).
Tratatul de la Maastricht a prevazut în toate detaliile crearea U.E.M. consacrându-se si doua protocoale asupra Institutului Monetar European: primul continând statutul BCE, iar cel de-al doilea, dispozitii despre deficitele excesive. Introducerea monedei unice a fost fixata pentru 1997 cel mai devreme si 1999 cel mai târziu.
Obiectivul capitolului din tratatul de la Maastricht consacrat politicii economice si monetare, este realizarea progresiva a unei U.E.M., aceasta bazându-se pe urmatoarele principii: 4
1) Sistemul economiei de piata sau al concurentei este liber acolo unde pietele sunt deschise spre interior, dar si spre exterior; 2) Stabilitatea monetara este data de dezvoltarea temeinica a economiei; 3) Existenta unui nivel înalt al politicii în domeniile muncii si al stabilitatii sociale; 4) Existenta unor finante publice puternice si sanatoase în toate statele membre; 5) Libertatea deplina a miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a pietei financiare;
6)Stabilitatea irevocabila în ce priveste cursul de schimb si, în final, o moneda unica.
Politica eonomica si financiara este guvernata de principiul subsidiaritatii, care prevede ca statele membre pastreaza responsabilitatea politicilor lor economice si financiare, care sunt considerate totusi ca fiind probleme de interes comun si coordonându-se la nivelul Comunitatilor.
Dezvoltarea economica a fiecarui stat membru, pe de o parte si a Comunitatilor, pe de alta parte este controlata sistematic în functie de orientarile stabilite.
Ce se întâmpla însa daca, în cadrul procedurilor de urmarire multilaterala, se constata ca politica economica a unuia dintre statele membre se îndeparteaza de orientarile stabilite sau ameninta sa puna în pericol buna functionare a U.E.M. În acest caz, Comunitatea europeana poate adresa o recomandare statului membru în cauza.
Scopul acestor proceduri de supraveghere si de formulare a recomandarilor este acela de a garanta o politica economica si monetara a statelor membre compatibila cu obiectivele U.E.M.
O obligatie ce revine fiecarui stat membru, accentuata prin tratat, este aceea de a evita deficitul bugetar exagerat. În acest scop a fost stabilita interdictia acordarii de credite de catre bancile centrale serviciilor publice precum si responsabilitatea proprie a fiecarui stat pentru datoria publica.
Cu privire la etapa finala a U.E.M., dispozitiile tratatului prevad:
– stabilirea irevocabila a cursului de schimb;
– introducerea unei monede unice;
– crearea unui sistem european de banci centrale (S.E.B.C.) format dintr-o Banca Centrala Europeana ( B.C.E.) si Bancile centrale nationale ale statelor membre (B.C.N.S.M.).
O Uniune monetara stabila confera multiple avantaje:
– disparitia operatiunilor de schimb în tranzactiile financiare;
– eliminarea riscului de schimb în operatiunile comerciale si miscarile de capitaluri;
– cresterea securitatii calculului pretului si a planificarii;
– cresterea numarului de investitii productive si implicit, micsorarea ratei somajului.
În concluzie, Uniunea Monetara este una din cele mai însemnate realizari ale istoriei comunitare. Introducerea unei monede unice este un eveniment fara precedent în istoria monetara a continentului.
Pentru ca moneda unica sa fie credibila si stabila este însa nevoie de o politica fiscala foarte riguroasa. Trebuie precizat totusi ca politica monetara unica nu va putea garanta, de una singura, stabilirea preturilor, ci va trebui sa fie însotita de o disciplina fiscala adecvata la nivelul întregului ansamblu al U.E.M. 5
1 Philippe Manin – op.cit., pagina 29
2 Irina Moroianu Zlatescu, Radu C. Demetrescu – Drept institutional european, Ed. Olimp Bucuresti, 1999 – pag. 180
3 Jean Boulouis – op. cit., pagina 32
4 Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea -o p.cit.-, pag. 192
5 G. Ysaac – op. cit., pagina 54
Material elaborat de Oana