Constructia europeana este profund originala. Originalitatea sa tine esential de faptul ca C.E. este o organizatie de integrare prin opozitie cu organizatiile internationale clasice (O.C.D.E., O.N.U., N.A.T.O., O.M.S.) care sunt organizatii de simpla cooperare interstatala.1 Pentru a califica C.E., Curtea de Justitie vorbeste despre o “organizatie interstatala autonoma”.
Integrarea europeana s-a realizat în principal prin drept; procesul de integrare este pe larg impus de caracterele specifice ale dreptului comunitar care primeaza asupra dreptului national si care poate fi invocat direct de catre persoanele fizice în sprijinul unui recurs în fata judecatorului national.
Integrarea comunitara2 nu se poate realiza decât progresiv, pe etape.
A.U.E. si Tratatul de la Maastricht îsi au locul lor în acest proces de integrare. Daca vocatia federala sau confederala a Europei comunitare face obiectul unei dispute, miza este mai putin de a reproduce un model existent decât de a inventa un nou sistem de integrare regionala care sa permita în acelasi timp depasirea notiunilor de “stat –natiune” si respectiv “identitati nationale”.
În orice caz exista o dinamica a integrarii, doua efecte ilustrând aceasta dinamica: efectul de spill-over (de angrenaj) si efectul de cliquet care duc la ideea ireversibilitatii constructiei europene .
1 Augustin Fuerea – Note de curs, Facultatea de drept, 2000
2 J. M. Favret – op. cit., pagina 58
Material elaborat de Oana