Din partea Statelor Unite ale Americii a venit impulsul decisiv pentru realizarea primei forme de organizare europeana, care a fost economica. Dorinta era de a face sa renasca economiile devastate de distrugerile celui de-al doilea razboi modial, în periada imediat urmatoare acestuia nevoile Europei fiind mult mai mari decât capacitatea sa de a plati.
Piata europeana a ramas fara moneda convertibila. Chiar daca tarile europene au multiplicat acordurile comerciale bilaterale, acestea au ramas de nivel foarte limitat în raport cu nevoile existente în timp ce deficitele au epuizat rezervele în aur si dolari.
Pe 5 iunie 1947 într-un discurs tinut la universitatea Harvard, secretarul de stat american, generalul Marshall a propus statelor europene prelungirea si cresterea considerabila a ajutorului economic nord-american care de la sfârsitul razboiului îmbracase forme multiple.
Însa Statele Unite au pus o conditie pentru aceasta oferta: statele trebuiau sa participe la o institutie însarcinata cu gestiunea colectiva a ajutorului acordat si sa elaboreze un program de reconstructie europeana.
În discursul sau, generalul Marshall arata ca: “nu ar fi nici corect, nici util ca guvernul Statelor Unite sa procedeze la stabilirea unilaterala a unui program destinat repunerii pe picioare a economiei europene. Aceasta este treaba europenilor”.
Pe 12 iulie 1947 a avut loc la Paris o conferinta de cooperare economica europeana al carei principal obiectiv era întocmirea bilantului nevoilor economice comune.
Pe 16 aprilie 1948 s-a semnat conventia instituind O.E.C.E. la care au aderat 16 state. U.R.S.S. a privit în mod defavorabil constituirea O.E.C.E., impunând statelor din Europa centrala si rasariteana sa respinga oferta americana (în special Cehoslovaciei care acceptase propunerea generalului Marshall).
În afara repartizarii ajutorului american, aceasta organizatie a avut drept obicetive si coordonare politicilor economice nationale, statele membre abandonând treptat conditia de asistenta din partea Statelor Unite.
S-a mai avut în vedere punerea la punct a unui sistem multilateral de plati (mecanism multilateral de compensatie facut sa tina locul convertibilitatii monedelor), liberalizarea schimburilor, în special prin stabilirea asa-numitelor coduri de liberalizare si prin suprimarea restrictiilor cantitative.
Peste doisprezece ani, conventia din 14 decembrie 1960 a înlocuit O.E.C.E. cu O.C.D.E., ca urmare a redresarii economiei statelor europene: intrarea Statelor Unite a consacrat constituirea comunitatii statelor industrializate.
1J.M. Favret – Droit et pratique de l’Union Europeenne, Paris, 1996, pag. 20
Material elaborat de Oana