Psiholog Alina SORA
“Viata sociala e mai mult decât un mediu extern. Ea este pentru indivizii care traiesc în ea, adica pentru oameni, un transformator si un fundament în acelasi timp. Un transformator, fiindca prin viata sociala, viata individuala îsi schimba orientarea si caracterele, un fundament, pentru ca, prin manifestarile sale sociale viata sociala e o continuitate în constiinta generatiilor care se succed. Viata sociala nu se alatura vietii psihice individuale, ci o patrunde pe aceasta din urma, în asa fel ca aproape o transforma cu totul. (Constantin Radulescu-Motru).
Pentru psiholog, mediul militar reprezinta terenul unei variate game de fenomene psihice, ce pot fi supuse cercetarii. Pentru oricine, viata de soldat constituie o situatie deosebita, cu ampla rezonanta în mediul sau de viata, atât pe durata satisfacerii stagiului militar, cât si dupa aceea.
Personalitatea unui om este complicata, dinamica, cu un numar infinit de parametrii, care nu permit o viziune simplista a efectului, ci numai o previziune probabilistica. Psihologia a adoptat un adevar fundamental care explica deosebirile de comportament; chiar si în conditiile unei influentari identice, orice cauza (influentare) externa se rasfrânge prin intermediul conditiilor interne (psihice, ale personalitatii) individului. Nici mediul fizic, nici cel social nu actioneaza nemijlocit asupra individului, ci numai prin filtrul particularitatilor sale individuale.
Raportul dintre individ si mediile în care el traieste e un raport de permanenta interactiune, în care individul e supus influentelor ce se exercita asupra lui si el actioneaza asupra mediului, influentând direct sau indirect, mai eficient sau mai putin eficient pe cei din jurul sau. Factorii de mediu actioneaza asupra individului, provocând la el efecte organice, care, la rândul lor, influenteaza comportamentul. Factorii de mediu actioneaza prin oferirea unor stimuli-situatie care declanseaza reactia psihica.
Atât influentele structurale care afecteaza organismul, cât si cele functionale, care determina comportamentul actional si verbal trebuie întelese ca flexibile si cu efecte imediate sau mai îndepartate asupra cristalizarii invariantelor comportamentale.
Rezultanta jocului de forte care influenteaza individul este comportamentul mai mult sau mai putin stabil care apare ori de câte ori apare si o situatie specifica.
James spunea ca legatura psihoafectiva a omului cu spatiul sau fizic existential e atât de puternica si de profunda, încât aceasta devine o parte a personalitatii lui.
Fara a avea pretentia de cercetare stiintifica autentica si fara a pretinde ca trateaza un subiect fierbinte al psihologiei militare, dar având mândria originalitatii, lucrarea de fata porneste de la ideea legata de problematica intimitatii, ce apare la orice om, îmbracând forma unei necesitati sau trebuinte imperioase atunci când e nesatisfacuta timp îndelungat.
Subiectii cercetarii au fost militarii în termen ai unei unitati militare din Târgoviste, acestora aplicându-li-se un chestionar format din 32 de itemi si doua teste proiective: Testul arborelui si Desenul omului. Aceste probe au fost centrate pe urmarirea dimensiunilor agresivitate, anxietate, frustrare, umilinta, inferioritate, si a evolutiei lor în raport cu nevoia de intimitate.
Obiectivele acestei lucrari sunt de ordin teoretic. Obiectivul general este de a urmari evolutia militarului în conditiile convietuirii în acelasi spatiu, de altfel limitat, cu alte persoane o anumita perioada de timp si fara posibilitatea, în anumite momente ale zilei (ex. noaptea) de a ramâne singur.
Pornind de la ideea ca intimitatea îmbraca forma unei necesitati sau trebuinte imperioase si constituie dreptul fiecarui individ, lucrarea îsi propune reliefarea câtorva consecinte, dintre cele mai importante pentru personalitatea umana ale acestui fapt.
Un alt obiectiv este acela de a vedea daca militarii constientizeaza ca într-o anumita masura sunt privati de acest drept (de dreptul de a te comporta nu numai asa cum esti în realitate, ci de a fi asa cum esti în realitatea intima, în care nimeni nu te observa si nu te poate judeca).
Un alt obiectiv al cercetarii de fata este acela de a vedea daca lipsa intimitatii e resimtita sub forma unei frustratii; sau daca pe acest fond se accentueaza comportamentele agresive, atitudinile violente, se ascute spiritul critic fata de ceilalti si cel necritic fata de sine, daca se ajunge la cresterea sentimentelor negative (mânie, depresie), la pierderea controlului situatiilor, la confundarea dorintelor personale cu ale altora (pierderea individualitatii), la modificarea scalei de valori, la exacerbarea interiorizarii (afectarea comunicarii), la sporirea anxietatii (oricum prezenta în proportii variate de la un individ la altul datorita situatiei noi si suficient de frustrante în care se afla).
Ipoteza lucrarii consta în presupunerea faptului ca toate aceste aspecte se manifesta.
Chestionarul alcatuit pentru aceasta lucrare consta într-o suita de itemi în numar de 32. Itemii sunt formulati în raport cu ipotezele lucrarii, iar raspunsurile sunt utilizate pentru verificarea acestora. Este un chestionar de opinie, ce se refera la date de ordin subiectiv. Cu ajutorul unor astfel de chestionare se studiaza atitudinile, motivatia si interesele, dispozitiile si înclinatiile, trairile subiective ale persoanei. Aceeasi întrebare s-a pus de mai multe ori în forme diferite pentru a analiza concordanta raspunsurilor. Este un chestionar cu întrebari închise (sau precodificate), care permite alegerea raspunsurilor dinainte fixate. Aceasta varianta de construire a unui chestionar a avut unele avantaje: a facilitat analiza statistica a raspunsurilor, a facilitat memoria celui anchetat, a servit ca “filtru” pentru întrebarile urmatoare, a înlesnit “angajarea” în chestionar a subiectilor.
Dimensiunile investigate prin utilizarea celor trei probe sunt: agresivitate, anxietate, frustrare, inferioritate, nevoia de intimitate. Fiecare dimensiune a primit valori de la 1 la 4. Sa luam exemplul agresivitatii: 1 înseamna nonraspus; 2- lipsit de agresivitate; 3- agresivitate moderata; 4- agresivitate accentuata. S-au alcatuit dupa aceea grafice (histograme poligon) pentru descrierea fiecarei dimensiuni investigate prin cele trei probe.
În cele doua teste proiective la un numar egal de subiecti (în proportie de 12%) lipsesc trasaturile legate de agresivitate; este relativ mica proportia subiectilor la care nu au aparut aspecte legate de agresivitate. În chestionar aceasta proportie este 0, adica la nici un subiect nu au existat nonraspunsuri. Proportia subiectilor cu trasaturi de neagresivitate este de 22%.
O agresivitate moderata, la o intensitate acceptabila se reliefeaza la un procent de 34% dintre subiecti în urma aplicarii testelor proiective. O agresivitate mai evidenta s-a identificat la aproximativ 54% dintre subiecti.
Nonraspunsurile în cazul anxietatii apar în toate cele trei probe, dar proportia este mica, nesemnificativa. Anxietate la un nivel moderat este reliefata la 42% dintre subiectii care au fost supusi cercetarii. Interpretarea testelor proiective duc la concluzia ca aproximativ 51% dintre militari se afla într-o stare de anxietate ceva mai profunda.
Prin aplicarea testului arborelui cele mai multe nonraspunsuri sunt în legatura cu dimensiunea frustrare si inferioritate, iar în ultimul rând lipsesc trasaturile legate de anxietate. La aproximativ 50% din subiectii examinati prin intermediul testului arborelui se evidentiaza frustrare si anxietate.
În ceea ce priveste dimensiunea “inferioritate” trebuie precizat ca exista o diferenta doar de un subiect între cei ce resimt o inferioritate profunda si cei ce au tendinte de superioritate.
Prin intermediul testului “Desenul persoanei” reiese faptul ca 43% din subiecti prezinta o nevoie accentuata de intimitate, manifestata sub forma de inadaptare, închidere în sine, atitudine extrema de aparare si ostilitate, distanta afectiva, raceala, introversie; 15% resimt nevoia de contact, nefiind în nici un fel afectati de aspectul lipsei de intimitate; iar la restul (adica 20%) lipseste aceasta trasatura (nonraspunsuri).
În urma acestor analize a principalelor dimensiuni urmarite prin aplicarea chestionarului si a celor doua teste proiective putem sustine ideea centrala de la care am pornit si anume, intimitatea este un drept al fiecarui om, indiferent de nivelul lui de întelegere, de cultura sa, de calitatea vietii sale si de sistemul de valori la care se raporteaza. Am pus în discutie nivelul de întelegere pentru ca se întâmpla ca, în functie de acesta, nevoia de intimitate sa fie constientizata sau nu. Un intelect cu un potential mai putin înalt poate corela cu neconstientizarea acelei nevoi si cu neconstientizarea faptului ca în absenta posibilitatii de a ramâne singur apar o serie de efecte negative, dezechilibratoare ale dimensiunilor personalitatii insului. A nu identifica o anumita cauza nu înseamna a fi protejat de consecintele ei.
Se poate concluziona ca nivelul înalt al agresivitatii coreleaza cu nevoia de intimitate accentuata, verificata prin chestionar. Oamenii simt aceasta nevoie si raspund în majoritatea lor, atunci când sunt întrebati, ca doresc sa ramâna singuri “tot timpul”, “întreaga zi” sau “întreaga noapte”. Ei au raspunsuri de genul: “ma enerveaza prezenta celorlalti mai mult decât îmi face placere” si “îmi manifest aceasta enervare”. Starea de nervozitate atunci când nu se exprima, când nu se exteriorizeaza este convertita în anxietate, dupa cum reiese din testul “Desenul arborelui”.
Dimensiunea “frustrare” e foarte apropiata de dimensiunea “nevoia de intimitate”, amândoua semnificând ca ceva lipseste sau e nesatisfacator (aceasta din punctul de vedere al identificarii acestor dimensiuni în cadrul interpretarii datelor desprinse din teste). Frustrarea se refera însa la o categorie mai larga de fenomene si este simtita de majoritatea subiectilor investigati fie prin intermediul chestionarului, fie prin intermediul testelor proiective.
Cei mai multi dintre tinerii ajunsi în situatia de a satisface stagiul militar ar trebui sa dispuna de un înalt grad de toleranta la frustrare. Aceasta aptitudine de toleranta la frustrare implica un proces inhibitor întrucât frustrarea este însotita de o crestere a tensiunii psihice, iar satisfacerea de o descarcare a acesteia. Inhibitia, pe baza tolerantei la frustrare, depinde de o aptitudine de a sustine aceasta tensiune si a evita o descarcare de tensiune.
Problematica frustrarii e înca discutata în literatura de specialitate. Se precizeaza ca frustrarea, prin ea însasi, nu declanseaza un comportament agresiv. Dupa afirmatiile lui Berkowitz ea suscita o anxietate ca variabila intermediara si se poate considera ca tensiunea creata de aceasta anxietate declanseaza reactia agresiva.
Lipsa intimitatii este o forma importanta de frustrare. Exista multe teorii care considera ca la originea agresivitatii sta frustrarea. Lorentz considera agresivitatea ca fiind influentata de mediul înconjurator, fiind vorba de un comportament de combativitate, întelegând cautarea placerii si evitarea durerii, alegerea preferentiala, cautarea sau evitarea obiectelor si actiunilor capabile sau nu sa le dea satisfactie. Deci, agresivitatea ar aparea ca o reactie consecutiva unei frustrari.
Ca element central al personalitatii, afectivitatea duce greul frustrarilor. Izvor al multor framântari subiective sau conflicte interpersonale, manifestarile afectivitatii sunt un seismograf sensibil al dinamicii sufletesti a soldatilor. Cu cât adaptarea la viata militara e mai buna, cu atât toleranta fata de conditiile de mediu este mai mare. Soldatul poate fi traumatizat chiar si din cauza schimbarii radicale de mediu, si el va raspunde în acest caz prin reactii, care, la el, pot fi considerate “normale” (expresii obraznice, gesturi de sfidare etc.), dar care de fapt exprima greutatea momentului de adaptare, prezenta unei crize accentuate ce caracterizeaza trecerea de la viata obisnuita la viata militara.
Adaptarea la un regim de viata artificial, adaptarea la un nou regim alimentar, ca si adaptarea la desfasurarea motricitatii într-un spatiu restrâns constituie totalitatea greutatilor carora trebuie sa le faca fata soldatul.
W. I. Westin sustine ca trebuintele spatiului intim protejeaza si mentin nevoia de autonomie, posibilitatea de a alege liber ambianta si de a mentine în mod constient controlul ei. Intimitatea are functii de descarcare emotionala, ceea ce permite estimari ale fortelor proprii.
Viata în mediul militar pentru soldat e în mod absolut o viata de grup: aproape totul este la vedere pentru ceilalti, relatia interpersonala este o golire, o risipire de sine, nu te poti ascunde de partea rea a conduitei celor din jur. În conditiile convietuirii mai multor persoane într-o singura încapere (în special pe timpul noptii) apar unele modificari ale compozitiei aerului, respectiv scaderea concentratiei oxigenului sau cresterea dioxidului de carbon. Modificarile fizice ale aerului au efecte evidente asupra mecanismelor de autoreglare. Acest aer cu proprietati fizice modificate datorita activitatii fiziologice a omului (respiratie, transpiratie) e cunoscut sub denumire de aer viciat si se deosebeste substantial de aerul poluat, prin faptul ca se întâlneste numai în interiorul cladirilor, ca are ca factor nociv proprietatile fizice ale aerului si se produce exclusiv ca urmare a activitatii fiziologice a omului.
Locuind în acelasi spatiu fizic mai mult timp si locuind în compania acelorasi persoane se produc niste schimbari în individ, în conceptia despre el însusi, care devine mai realista, în capacitatea de exteriorizare, întelegere si acceptare a lui si a altora; în cunoasterea propriilor disponibilitati; în optarea pentru noi modalitati comportamentale în viata cotidiana, profesionala, si spirituala. Indivizii timizi, inhibati, retrasi, de exemplu, la început asista la ceea ce se întâmpla în grup, apoi intervin sporadic, nesemnificativ, pentru ca în final sa participe cât mai intens. Schimbari apar si în relatiile dintre indivizi: creste capacitatea de comunicare, oamenii se asculta unii pe altii, stiu cum sunt vazuti de altii, sa ascute spiritul hipercritic fata de ceilalti si cel necritic fata de sine.
Efectele pozitive la nivel individual atunci când oamenii traiesc aproape unii de altii si se exprima liber, deschisi în sentimente, gânduri si comportamente, apar numai cu conditia ca aceasta situatie sa nu fie umbrita de prezenta unor frustrari, cum este absenta posibilitatii de a ramâne singur cât si când doresti, pe care persoana, chiar daca nu o constientizeaza mereu, întotdeauna îi resimte consecintele.
Inexistenta unui spatiu personal, ambianta monotona, epuizarea subiectelor de discutie, conduc frecvent spre caderi afective, spre degradarea imaginii de sine.
Chiar daca luam în discutie un tânar cu o imagine pozitiva fata de institutia militara fiind convins de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor patriotice de pregatire pentru apararea tarii, procesul de adaptare la specificul vietii militare începe odata cu încadrarea acestuia în subunitate si participarea efectiva la activitati instructiv-educative. Nu gresesc prea mult daca afirm ca, pentru majoritatea tinerilor mediul militar apare ca o ambianta, în principiu, ostila prin rigiditatea normelor, impunerea disciplinei si despartirea de modul anterior de viata. Puternicul atasament al tinerilor fata de nivelul de viata din ce în ce mai comod si discreditarea celor mai multe din valorile morale constituie adevarate bariere de adaptare.
Psihologia recrutului aflat la vârsta adolescentei prezinta o mare originalitate. Opozitia fata de parinti si modelele educative si de viata stabilite, cautarea unui stil propriu se vor prelungi si în aceasta comunitate autoritara care este armata. Contactul tânarului cu aceasta societate disciplinata, cu interdictii si frustratii, cu o ierarhie uneori rigida, si autoritara poate activa anumite tendinte sau manifestari de insubordonare, având în vedere ca tânarul este în plin proces de maturizare.
Experienta si studiile efectuate au aratat ca în procesul de adaptare la mediu exista o anumita succesiune a “greutatilor” pe care le întâmpina orice militar: calitatea hranei, instructia, restrictiile cu privire la învoiri, comportamentul si atitudinea fata de comandanti, rigorile disciplinei militare, încadrarea în programul de activitati zilnice etc. La aceasta s-ar mai putea adauga modul de viata “deschis” în cadrul colectivului, lipsa parintilor sau a prietenilor, ori pur si simplu, noul mediu ca atare, în sens fizic. Grupul militar are o particularitate importanta. Astfel, cazarea în comun a unui numar mare de militari ca si îmbaierea lor în comun confera un caracter difuz distinctiei public-privat. Auto-definirea prin “eu” cu componenta de protectie a personalitatii, pe care o are spatiul privat asociat persoanei, devine, printr-un fenomen cunoscut de sociologi ca “efect pervers”, un “noi” cu limite interpersonale destul de difuze, un fel de spatiu privat “comun” sau “extins” (se stie, de pilda, ca nu de putine ori scrisorile primite sunt citite cu voce tare în dormitor).
Mediul militar este, prin cultul masculinitatii si prin presiunea uniformizatoare a colectivelor militare, favorizant pentru dezvoltarea unor conduite inacceptabile în mediul social extern. O problema care se pune este în ce masura indivizii care adopta un astfel de comportament îl vor translata în relatiile sociale extramilitare ori chiar în familie, în care conventiile tacite specifice mediului militar nu mai functioneaza.
Educatia ar putea îngradi, într-o oarecare masura, amploarea acestui fenomen, prin introducerea în programul de studiu al militarilor a unor cursuri de “bune maniere”.
BIBLIOGRAFIE
1. Colonel dr. Aradavoaice, G. – Climatul Psihosocial în colectivele militare, Bucuresti, Editura Militara, 1984
2. Chelcea, S., Chelcea Adina – Din universul autocunoasterii, Bucuresti, Editura Militara, 1998
3. Chelcea, S. – Chestionarul în investigatia sociologica, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1975
4. Golu M. – Dinamica personalitatii, Bucuresti, Editura Geneze, 1993
5. Grama, D. – Preferinta interpersonala, Bucuresti, Editura stiintifica, 1974
6. Lorentz, K. – Asa-zisul rau despre istoria naturala a agresiunii, Bucuresti, Editura Humanitas, 1998
7. Novak, A. – Statistica sociala aplicata, Bucuresti, Editura Hiperion XXI, 1995
8. Novak, A. – Metode cantitative în psihologie si sociologie, Bucuresti, Editura Oscar Print, 1990
9. Popescu – Neveanu, P. – Bazele pedagogiei militare, Bucuresti, Editura Militara, 1971
10. Popescu – Neveanu, P. – Introducere în psihologia militara, Bucuresti, Editura Militara, 1970
11. Teodorescu, S. – Psihologia conduite, Editura stiintifica, Bucuresti, 1972
12. Zlate, M. – Omul fata-n-fata cu lumea, Bucuresti, Editura Albatros, 1988
* Centrul Militar Judetean Dâmbovita