Psiholog Liliana VULPE
Psiholog Elena CALVUN
REZUMAT
Aceasta lucrare si-a propus sa evidentieze faptul ca stima de sine joaca un rol important în relatiile intergrupale, în felul în care suntem perceputi de ceilalti sau cum îi percepem noi pe acestia, având o valoare reglatorie în cadrul grupului.
În viata unui grup, atitudinea unei persoane fata de alta persoana se rasfrânge în mod implicit, si în grade diferite si asupra celorlalte persoane din cadrul grupului.
Cercetarea a fost orientata pe un grup de 28 militari în termen din Plutonul 1, Bateria 22, specialitatea paza obiective speciale din cadrul U. M. 01480 Tg- Jiu, cu vârste cuprinse între 19ani si 21 ani, din seria de încorporare octombrie 2004.
Ipoteza cercetarii: militarii în termen cu un nivel scazut al stimei de sine prezinta dificultati de integrare în colectivul subunitatii se confirma, constatându-se faptul ca la militarii respinsi sau ignorati în cadrul colectivului, stima de sine este scazuta.
Metodele si exercitiile de crestere a stimei de sine desfasurate cu militarii cu un nivel scazut al stimei de sine, au condus la o integrare mai eficienta a acestora în cadrul grupului, la o mai buna comunicare cu cei din jur si la învatarea unor abilitati de gestionare a presiunilor din partea grupului.
Cuvinte cheie: stima de sine, relatii intergrupale, dificultati de integrare în colectiv, statusul preferential al militarilor, perceptie interpersonala
I. CONSIDERATII TEORETICE
Grupul militar de tip subunitate constituie un sistem deschis, în sensul ca suporta influente din partea mediului social, adopta norme, valori si modele comportamentale, face schimb de informatie cu acesta (nu este izolat, ermetic) si, la rândul sau, îl influenteaza în anumite privinte. De fapt, dinamica grupului se manifesta în contextul unei permanente interactiuni cu mediul social extern, precum si cu mediul natural.
Structura informala a grupului militar se manifesta prin patru categorii de relatii interpersonale definitorii:
– relatii cognitive sau de cunoastere dintre militari vizeaza colectarea de informatii despre colegi, interpretarea si valorizarea lor în vederea cunoasterii reciproce;
– relatiile de comunicare reprezinta cadrul si mecanismul mediator al tuturor relatiilor interpersonale ce se stabilesc între militari;
– relatiile afectiv- apreciative sunt, în mare masura, influentate de modul în care între militari se realizeaza relatiile de comunicare si de cunoastere reciproca;
– relatiile de influenta, prestigiu, autoritate, apar ca o consecinta a relatiilor interpersonale din cadrul subunitatii.
Prima faza în reactia fata de o persoana consta în formarea unei imagini despre aceasta, imagine care influenteaza, apoi, cursul relatiei interpersonale. În conturarea unei imagini despre altul, cel care percepe îi observa actiunile si miscarile, urmareste ceea ce face si spune. Pe baza acestor informatii se fac apoi evaluari (rationamente) despre caracteristicile persoanei percepute: despre cunostintele, nivelul de cultura, dorinte, sentimente, scopuri. Daca evaluarile celor doi sunt corecte, între ei se stabileste o comunicare naturala si coactiunea este posibila. Daca evaluarile sunt incorecte, actiunile reciproce sunt inadecvate si dificultatile care apar vor duce la relatii interpersonale disfunctionale sau ineficiente. Practica relatiilor interpersonale sanctioneaza negativ erorile facute în relatiile sociale, chiar daca acestea se datoreaza doar necunoasterii.
În perceptia interpersonala se manifesta, destul de rapid, tendinta spre clasificare; imediat ce oamenii percep o persoana, tind sa o includa într-o categorie. Incluzându-l în categoria respectiva, i se atribuie trasaturile pe care oamenii – în virtutea unor informatii generalizate anterioare – stiu ca le are categoria respectiva si fiecare reprezentant al sau.
Imaginea despre sine îndeplineste un rol important în relatiile unei persoane cu cei din jur, precum si în calitatea si eficienta activitatii pe care o desfasoara. Imaginea despre sine influenteaza în mare masura chiar modul în care individul îi apreciaza si îi califica pe semenii lui; mai mult, particularitatile reactiei unui individ în raporturile interumane reflecta adesea parerea acestuia despre sine. Orice deformare, fie în sensul exagerarii unor calitati, fie al minimalizarii acestora se rasfrânge negativ asupra raporturilor cu ceilalti. Daca, de exemplu, omul se subapreciaza, el va fi, de regula, timid, neîncrezator în fortele proprii, va avea ezitari chiar si în acel domeniu în care este competent si, ca atare, randamentul sau va fi afectat, conduita sa, nesigura. Atunci când se supraapreciaza, de obicei, manifesta încredere exagerata în sine, îi subestimeaza pe altii, se poate angaja în activitati care depasesc posibilitatile sale de realizare, este imprudent, trece la o actiune fara suficienta deliberare.
Un proces psihologic fundamental care sta la baza identificarii sociale este cautarea stimei de sine. Sa apartinem unor grupuri sociale înseamna si sa ne comparam cu membrii celorlalte grupuri sociale. Tafjel si Turner au sustinut ca identificarea cu propriul grup implica si comparatia sociala, iar comparatiile sociale afecteaza modul în care ne privim pe noi însine si reactionam fata de cei care apartin altor grupuri sociale.
În privinta atitudinii fata de sine, cercetarile psiho- sociologice au dezvaluit existenta a trei categorii, fiecare în parte exercitând o anumita influenta asupra climatului de munca. O prima categorie este cea în care se încadreaza indivizii cu un nivel ridicat de stima de sine. Prin faptul ca acestia sunt activi, cu niveluri de aspiratii înalte, orientati spre obtinerea de succese, optimisti si sociabili, prietenosi exercita o influenta pozitiva în colectivele din care fac parte. A doua categorie cuprinde pe cei cu un nivel mediu de stima fata de sine, indivizi cu un profil psihologic apropiat celor din prima categorie; optimisti, încrezatori în fortele proprii, apti sa faca fata situatiilor dificile. În a treia categorie intra oamenii cu un nivel scazut al stimei de sine, care se manifesta prin frecvente stari de descurajare si complexe de inferioritate; din aceasta cauza, adesea se izoleaza, ocolesc contactele cu ceilalti din teama de a nu fi acceptati.
Alaturi de “eul subiectiv” – ansamblu de reprezentari despre sine, element care organizeaza toate celelalte componente ale personalitatii noastre – exista si “eul reflectat”, constituit din totalitatea imaginilor pe care omul si le creeaza despre sine pe baza aprecierilor celorlalti, pe temeiul a ceea ce el însusi îsi imagineaza ca altii cred despre el.
Stima de sine este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este definita în multiple moduri. Unii autori vad stima de sine ca reprezentând o evaluare globala a propriei persoane [Rosemberg, 1965, apud Baban, 1998] alti cercetatori sugereaza ca stima de sine este determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare.
Stima de sine nu decurge din procesari informationale “la rece” despre sine. Omul nu poate gândi despre sine detasat, neimplicat afectiv. El se simte bine sau rau în functie de termenii favorabili sau negativi prin care se judeca pe sine.
Dispozitia de a se autoevalua este învatata în procesul socializarii când persoana devine constienta de valoarea proprie prin raportarile la ceilalti. Caracteristicile cognitiilor si sentimentelor despre sine sunt un rezultat al experientei anterioare în care succesul sau esecul îndeplinirii scopurilor si sarcinilor propuse au un rol determinant.
Robert si Monroe [apud. Baban, 1998] vad stima de sine din punct de vedere psihanalitic si considera ca sursele sentimentelor de autoevaluare si autoapreciere se afla în exterior, în sentimentul de iubire si aprobare din partea celorlalti. O stima de sine pozitiva si realista dezvolta capacitatea de a lua decizii responsabile si abilitate de a face fata presiunii grupului. Astfel, succesele si esecurile din copilarie precum si modalitatile de reactie a copilului la acesta definesc imaginea pe care o are copilul despre el. Atitudinile parintilor, ale profesorilor, colegilor, fratilor, prietenilor, rudelor contribuie la crearea imaginii de sine a copilului [Baban, 2001].
Cât de valorosi ne credem si cât de mult ne stimam pe noi însine are ca suport cognitiv conceptul de sine, dar relatia nu este strict univoca, de la o imagine “la rece”, formata pe baza unor date observationale reale (neutre), la o evaluare corecta a cât de valorosi suntem si am putea fi. Imaginea de sine însusi este puternic afectata de aspiratiile si idealurile noastre, în elaborarea ei intervenind masiv scara valorilor personale si eul dorit, acesta din urma condensând, la rândul lui, felul în care percepem asteptarile personale semnificative (parinti, prieteni, etc.) fata de noi.
Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele în toate activitatile, mecanismul circulatiei cauzale functionând aici destul de pregnant: cei cu o înalta apreciere de sine au o mai mare încredere, se mobilizeaza mai mult si reusesc mai bine, ceea ce consolideaza parerea buna despre sine. Dimpotriva, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinând astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane. S-a constatat ca în timp ce indivizii cu o ridicata stima de sine îsi interpreteaza succesele în moduri diferite, apelând la o gama larga de atribuiri, si se comporta mai variat, cei cu o stima de sine scazuta au comportamente si autoatribuiri mai restrânse si deci sunt mai previzibile.
Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput -conceptul de sine – si sinele ideal (sau dorit), adica modul în care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Sunt autori care considera chiar ca discrepantele de sine, adica distanta dintre conceptul de sine si sinele dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine.
TABELUL NR. 1. STIMA DE SINE
II. METODOLOGIA CERCETARII
1. Obiectivele si ipoteza cercetarii
Obiective:
• stabilirea corelatiei între nivelul stimei de sine si dificultatile de integrare în colectiv la militarii în termen
• evidentierea faptului ca militarii în termen cu stima de sine crescuta fac fata cu mai usor la cerintele mediului militar
• prezentarea câtorva metode si exercitii folosite pentru cresterea stimei de sine la militarii cu probleme de integrare în colectiv
Ipoteza cercetarii:
• militarii în termen cu un nivel scazut al stimei de sine prezinta dificultati de integrare în colectivul subunitatii.
2. Prezentarea lotului de subiecti
Cercetarea a fost orientata pe un grup de 28 militari în termen din Plutonul 1, Bateria 22, specialitatea paza obiective speciale din cadrul U. M. 01480 Tg- Jiu, cu vârste cuprinse între 19ani si 21 ani, din seria de încorporare octombrie 2004.
3. Prezentarea metodelor de investigatie
Chestionarul Stima de sine “Self – Esteem Scale (SES)
A fost elaborat de Rosenberg (1965) si este alcatuit din 10 itemi. Raspunsurile subiectilor se dau în format Likert, unde 1 reprezinta “Sunt în total dezacord” iar 4 reprezinta “Sunt întru totul de acord”.
Pentru afirmatiile 2, 4, 6, 8 si 10 cotele date de subiecti se inverseaza. Scorul poate varia între 10 si 40. Cu cât scorul este mai mare cu atât stima de sine este o trasatura mai pregnanta la persoana investigata.
Scala SES are o buna consistenta interna, fidelitatea test- retest cuprinsa între 85 si 88 (Rosenberg, 1965).
Testul sociometric
Este un instrument prin care se încearca masurarea relatiilor afectiv- apreciative dintre membrii colectivului. În aceasta cercetare testul sociometric cuprinde urmatoarele întrebari: „Cu cine din cadrul subunitatii (plutonului) ti-ar place sa participi la un exercitiu tactic?” si „Cu cine din cadrul subunitatii (plutonului) nu ti-ar place sa executi un exercitiu tactic?”
Militarii vor face câte trei alegeri pentru fiecare întrebare, în ordinea intensitatii preferintei, adica de la cel mai preferat coleg pâna la cel mai putin preferat coleg, pentru fiecare întrebare separat.
Cotare: la prima întrebare, când un militar a fost ales pe primul loc de alt militar i se acorda 3 puncte, daca a fost ales pe locul al doilea, 2 puncte, iar pe locul al treilea, 1 punct. La întrebarea a doua, respingerile vor fi cotate cu minus, astfel ca celui care a fost respins pe primul loc i se acorda – 3 puncte, cel respins pe locul al doilea primeste – 2 puncte, iar cel respins pe locul al treilea, – 1 punct.
Se însumeaza alegerile valorificate si respingerile valorificate.
4. Procedura de lucru
În prima faza a cercetarii se aplica chestionarul Stima de sine colectivului de militari iar apoi testul sociometric aceluiasi grup de militari. Testarile s-au efectuat în grup. Chestionarul si testul sociometric au fost completate individual de fiecare militar cu un timp de executie nelimitat. S-au dat urmatoarele instructiuni:
Chestionarul Stima de sine (SES)
Instructiuni: Va prezentam mai jos 10 propozitii care descriu sentimente despre propria dumneavoastra persoana. Va rog sa cititi cu atentie fiecare propozitie si sa indicati prin încercuire care din cele 4 raspunsuri vi se potriveste personal:
1=sunt în total dezacord; 2=nu sunt de acord; 3=de acord; 4=foarte de acord.
Testul sociometric
Instructiuni:
Cititi cu atentie cele doua întrebari si la fiecare dintre ele va trebui sa numiti câte trei colegi din plutonul vostru cu care v- ar place/nu v- ar place sa executati un exercitiu tactic, în ordine valorica: cel de pe locul întâi va fi cel mai preferat, cel de pe locul al doilea – ceva mai putin preferat decât primul, iar cel de pe locul al treilea – si mai putin preferat. La întrebarea a doua, pe locul întâi va fi notat colegul pe care îl preferati cel mai putin pentru exercitiul tactic si asa mai departe pâna la al treilea.
III. PREZENTAREA DATELOR SI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Pentru a calcula rezultatele si a formula concluziile la ipoteza formulata, s-a verificat daca exista diferente semnificative ale nivelului stimei de sine la militarii respinsi sau la cei ignorati în cadrul grupului cercetat.
Se traseaza si se completeaza sociomatricea pentru membrii grupului de militari (vezi Anexa Nr. 1).
Se calculeaza pentru fiecare militar nivelul stimei de sine (vezi Anexa Nr. 2) si indicele statusului preferential al fiecarui militar.
Indicele statusului preferential al militarilor a fost calculat prin efectuarea sumei algebrice (AV. AR.), adica al alegerilor valorificate (AV) si a respingerilor valorificate (RV) pentru fiecare militar (vezi Anexa Nr. 2).
Din calculele efectuate (vezi Anexa Nr. 2) se poate observa ca militarii care acumuleaza valori ridicate la AV – alegeri valorificate în grup, obtin la testul Stima de sine valori mari, iar militarii care acumuleaza valori ridicate la RV – respingeri valorificate în grup, obtin la testul Stima de sine, valori scazute si foarte scazute.
În grupul studiat exista militarii: S. J., S. G., H. I. si B. C. care sunt ignorati de colegi, adica nu primesc nici alegeri, nici respingeri din partea celorlalti si la acestia se poate observa ca au o stima de sine scazuta.
Analiza efectuata permite identificarea unor diferente semnificative între nivelul stimei de sine la militarii care prezinta dificultati de integrare în colectiv fata de militarii bine integrati în grup, în sensul ca, militarii cu stima de sine scazuta prezinta dificultati de integrare în colectiv.
Militarii cu stima de sine scazuta au fost urmariti în activitate, pe parcursul perioadei de instructie în cadrul unitatii si au parcurs un program de exercitii pentru cresterea nivelului stimei de sine.
Riscurile unei stime de sine scazute sunt multiple: probleme emotionale – depresie, anxietate, iritabilitate; probleme de comportament – agresivitate; scaderea performantelor scolare – esec scolar, abandon scolar; cresterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri; implicarea în relatii sexuale de risc; imagine corporala negativa, tulburari alimentare; suicid.
Redam câteva din exercitiile si metodele folosite pentru cresterea nivelului stimei de sine:
• Încurajarea exprimarii propriilor emotii în cadrul colectivului;
• Planificarea propriilor actiuni si activitati, pentru a fi mai pregatiti în situatii dificile;
• Focalizare asupra aspectelor pozitive din propria activitate de zi cu zi, întarirea comportamentelor pozitive, identificarea calitatilor personale;
• Stabilirea de scopuri realiste.
CONCLUZII
Stima de sine este o dimensiune fundamentala pentru orice fiinta umana, indiferent ca este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultura, personalitate, interese, statut social, abilitati.
Ipoteza cercetarii: militarii în termen cu un nivel scazut al stimei de sine prezinta dificultati de integrare în colectivul subunitatii se confirma, constatându-se faptul ca la militarii respinsi sau ignorati în cadrul colectivului, stima de sine este scazuta.
Atitudinile negative fata de sine sunt generate atât de comportamentul celorlalti, cât si de modul celorlalti de a gândi fata de propria persoana. Distorsiunile cognitive sunt deprinderi negative de a folosi frecvent anumite gânduri în interpretarea eronata a realitatii.
O stima de sine pozitiva si realista dezvolta capacitatea de a lua decizii responsabile si abilitatea de a face fata presiunii grupului.
Metodele si exercitiile de crestere a stimei de sine desfasurate cu militarii cu un nivel scazut al stimei de sine, au condus la o integrare mai eficienta a acestora în cadrul grupului, la o mai buna comunicare cu cei din jur si la o rezolvare mai eficienta a dificultatilor proprii.
BIBLIOGRAFIE
1. Aradavoaice, Ghe. (1986) “Coeziunea colectivelor ostasesti” Ed. Militara, Bucuresti.
2. Aradavoice, Ghe. (1984) “Climatul Psihosocial în colectivele militare”, Ed. Militara, Bucuresti.
3. Baban, A. coord. (2001) “Consiliere educationala” Ed. PSINET, Cluj Napoca
4. Burbulea, E. (1984) “Psihologie si pedagogie militara” Ed. Militara, Bucuresti
5. Burbulea, E., Mirea, M. (1975) “Pentru o viziune psihosociala asupra moralului armatei” Ed. Militara, Bucuresti.
6. Chelcea, S., Chelcea, A. (1983) “Eu, tu, noi. Viata psihica – ipoteze, certitudini. “, Ed. Albatros, Bucuresti.
7. Chelcea, S. (1990) “Psihosociologia cooperarii si întrajutorarii umane”, Ed. Militara, Bucuresti.
8. Dulea, G. (1991) “Sociodinamica grupului militar” Ed. Militara, Bucuresti.
9. Golu, M. (2001), Zlate, M. (coord.) “Perspective noi asupra grupurilor sociale” Iasi în “Psihologia la raspântia mileniilor”, Ed. Polirom, Iasi.
10. Golu, M. (1993) “Dinamica personalitatii” Ed. Geneze, Bucuresti.
11. Hayes, N., Orell, S. (2003) “Introducere în psihologie” Ed. All, Bucuresti.
12. Ilut, P. (2001) “Sinele si cunoasterea lui” Ed. Polirom, Iasi.
13. Popescu- Neveanu, P. (1970) “Introducere în psihologia militara” Ed. Militara, Bucuresti.
14. Radu, I., Ilut, P. (1994) “Psihologie sociala” Ed. Exe S. R. L., Cluj Napoca.
15. Radu, I. (1993) “Metodologie psihologica si analiza datelor” Ed. Sincron, Cluj Napoca.
16. Sîntion, F. (1990) “Cunoasterea subordonatilor” Ed. Militara, Bucuresti.
17. Sîntion, F. (1983) “Aplicatii practice de psihologie militara” Ed. Militara, Bucuresti.
18. Zlate, M., Zlate, C. (1980) “Cunoasterea si activarea grupurilor sociale” Ed. Militara, Bucuresti.
19. Centrul de studii si cercetari de istorie si teorie militara “Sociologie militara” Ed. Militara, Bucuresti, vol. I, 1975
20. Centrul de studii si cercetari de istorie si teorie militara “Sociologie militara” Ed. Militara, Bucuresti, vol. II, 1975
**** “Pregatire psihica pentru lupta” Ed. Militara, Bucuresti, 1993.
ANEXA NR. 1
TABELUL NR. 2 SOCIOMATRICEA GRUPULUI DE MILITARI
LEGENDĂ: A. G., M. C., P. T., etc. – initiale nume/prenume militari
Cifre culoare neagră (1, 2, 3) – valoarea alegerilor din grup
Cifre culoare roşie (1, 2, 3) – valoarea respingerilor din grup
AV – alegeri valorificate
RV – respingeri valorificate
ANEXA NR. 2
TABEL NR. 3 DATELE BRUTE OBTINUTE DE MILITARI LA PROBELE STIMA DE SINE SI CHESTIONARUL
SOCIOMETRIC
