Institutia responsabilitatii ministeriale îsi are originea în evolutia parlamentara britanica6. Izvorul sau este procedura cu caracter penal denumita impeachement, aparuta în secolul al XVI-lea. Procedeul, existent si în prezent în regimul britanic si american, consta în acuzarea penala a unui membru al Guvernului de catre una din Camere, urmata de judecarea lui de catre cealalta Camera. Initial, procedura se folosea doar cu privire la delictele de drept comun ale ministrilor. În timp, procedeul este folosit pentru a emite o judecata politica asupra actiunii Guvernului.
Începând din 1742, ministrii încep sa se retraga în cazul unui vot negativ în Camera Comunelor, evitând sa apara în fata Camerei Lorzilor, constituita în Curte Suprema, instituindu-se astfel regula ca Guvernul nu poate guverna fara încrederea legislativului.
“Ideea responsabilitatii ministrilor a trecut din Anglia pe continent, fiind împrumutata de constitutiile revolutionare ale Frantei si apoi imitata de celelalte constitutii care si-au avut izvorul de inspiratie în aceasta revolutie franceza.”7 Constitutia Belgiei din 1831 cuprinde aceasta idee, de unde noi am preluat-o, incluzând-o în Constitutia din 1866. Ideea de raspundere o gasim însa înca din timpul Regulamentelor Organice, în ambele Principate.
6 Idem
7 Anibal Teodorescu – Organizarea executivului in regimul constitutional din 28 februarie 1938, Bucuresti, Lito, 1938, p. 228
Material elaborat de Bodor Claudia