Potrivit art. 108, alin 1 din Constitutie, “Guvernul raspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia”.
Raspunderea politica colectiva a Guvernului se bazeaza pe solidaritatea echipei guvernamentale. Guvernul, din punct de vedere politic, raspunde solidar pentru actele si faptele sale. “Aceasta raspundere actioneaza înainte de toate fata de electorat, apoi fata de partidele politice care îi asigura sprijinul parlamentar si, în cele din urma, fata de Parlament.” 72
Art. 108 alin. 1 din Constitutie consacra principiul raspunderii politice unice a Guvernului în fata Parlamentului. Aceasta prevedere subliniaza ca încetarea mandatului Guvernului, cu toate presiunile ce pot fi exercitate din diferite segmente ale corpului electoral sau de catre partidele politice, nu poate fi decât rezultatul vointei parlamentare. Prin urmare, numai Parlamentul poate sanctiona erorile politice ale Guvernului, prin aprobarea unei motiuni de cenzura, care duce la demiterea Guvernului. Promovarea motiunii de cenzura are în vedere întreaga echipa guvernamentala, dupa cum acordarea votului de încredere a avut în vedere în mod global lista Guvernului.
“Regimul nostru constitutional nu admite promovarea unei motiuni de cenzura individuale prin care sa se puna capat exercitarii unei anumite functii de membru al Guvernului.”73 În aceste conditii, actele si faptele unui membru al Guvernului se pot imputa întregii echipe guvernamentale, în conditiile în care Primul-ministru nu propune presedintelui României revocarea acelui membru al Guvernului a carui conduita politica sau juridica poate declansa promovarea unei motiuni de cenzura.
Un alt autor74 arata ca în sistemul nostru constitutional nu este reglementata o raaspundere politica personala a fiecarui membru al Guvernului pentru activitatea si actele acestuia, în cazul în care Parlamentul adopta o motiune de cenzura Guvernul fiind demis în întregul sau.
Deoarece Guvernul a fost învestit pe baza votului de încredere acordat în bloc, prin acceptarea întregii liste prezentata de candidatul la functia de Prim-ministru si a programului guvernamental, raspunderea politica a fiecarui membru al Guvernului este solidara cu a celorlalti membri. Ca atare, “pentru activitatea necorespunzatoare a unuia dintre membrii sai, Guvernul poate fi demis în întregime, greseala acestuia extinzându-si efectele politice asupra întregii echipe guvernamentale, care prin aceasta pierde încrederea Parlamentului, acordata la învestitura.” 75
“Tinând cont ca, la acordarea încrederii de catre Parlament, acesta a avut în vedere, pe lânga programul de guvernare, întreaga echipa guvernamentala, deci lista membrilor Guvernului, privita ca un bloc unitar, centrat pe persoana candidatului la functia de prim-ministru, iar nu individual pe fiecare membru, rezulta ca, simetric, retragerea încrederii, prin adoptarea unei motiuni de cenzura, nu poate privi decât Guvernul în ansamblul sau, iar nu un anumit membru al acestuia.” 76
O opinie contrara este în sensul ca “nimic nu opreste ca motiunea de cenzura sa vizeze numai unii membri ai Guvernului sau numai un membru al Guvernului, întrucât fiecare membru al Guvernului, potrivit art. 108, alin 1, raspunde politic în fata Parlamentului atât pentru propria activitate, cât si pentru activitatea Guvernului în ansamblu.” 77
“Responsabilitatea ministeriala este în acelasi timp individuala si colectiva.” 78
Având în vedere ca în prezent nivelul decizional se afla în cadrul partidelor, fapt care practic face ca mecanismul raspunderii politice solidare a Guvernului sa fie nefunctional din cauza existentei unei majoritati apartinând unui singur partid sau unei coalitii, face ca raspunderea individuala sa fie cel mai des pusa în cauza si sa corespunda cu mai multa eficienta si promptitudine atât necesitatii de continuitate în activitatea guvernamentala cât si aceleia de schimbare.
Existenta responsabilitatii individiale a ministrilor face ca Guvernul sa reflecte în componenta sa oscilatia balantei de forte la nivelul partidelor, permitând facerea si desfacerea aliantelor care sunt apte sa asigure majoritatea capabila sa mentina Guvernul.
Astfel “responsabilitatea individuala face ca remanierea sa creasca în importanta si ea sa fie o chestiune ce priveste nu doar Executivul, ci si Legislativul. Ea întareste astfel controlul parlamentar, substituind armei absolute a cenzurii o întelegere si o aplicare realista a responsabilitatii.” 79
Sustinerea existentei raspunderii politice individuale a membrilor Guvernului porneste în mod necesar de la evidenta ca raspunderea politica a Guvernului în raport cu Parlamentul, si numai în acest caz, este solidara.
Raspunderea individuala a ministrilor este angajata fata de Primul-ministru. În sistemul nostru constitutional Guvernul si membrii sai nu raspund politic în fata sefului statului.
Izvorul constitutional al raspunderii politice individuale se afla în art. 85, alin. 2 potrivit caruia “În caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.”
Este vorba despre raspunderea individuala a ministrilor concretizata în procedura remanierii guvernamentale.
72 Ioan Vida, Puterea executiva si administraţia publica, Bucuresti, 1994, p. 103
73 Idem.
74 V. Prisacaru, op. cit., p.107
75 M. Preda, op. cit., p. 134
76 C.L. Popescu, art. cit., p.64
77 A. Iorgovan, op. cit., p. 481
78 D. Claudiu Danisor, op. cit., p. 385
79 D.C. Danisor, op. cit., p 386
Material elaborat de Bodor Claudia