Bogdan Capruci*
Mona Caministeanu**
Motto:
“Drogurile constituie o problema îngrozitoare, a carei seriozitate devine cu fiecare zi mai vizibila. Exista milioane de oameni care recurg la droguri în toata lumea, abuzând de felurite substante ilegale. Problemele produse de abuzul de droguri si de traficul ilegal sunt printre cele mai grave probleme cu care se confrunta lumea de astazi, amenintând generatiile viitoare si, în acest fel, viitorul vietii…!”
Rainer Schmidt-Nathen
Presedintele Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite de lupta împotriva drogurilor (Budapesta 1998)
Pentru a duce la îndeplinire sarcinile specifice si pentru a-si atinge obiectivele stabilite, politistii au nevoie de cunostinte care sa-i ajute în cunoasterea amenintarii reprezentata de consumul de droguri în cazuistica complexa pe care acest flagel îl are. Evidentierea unor motive ale consumului si abuzului de substante psihotrope si substante stupefiante, identificarea, descrierea si exemplificarea principalelor tipuri de droguri, descrierea câtorva modalitati de administrare si evidentierea principalelor efecte generate de droguri sunt abordate în lucrarea de fata.
Am studiat în ce masura DROGURILE reprezinta un factor de risc pentru structura de personalitate, stiut fiind ca, în functie de tip, acestea îsi pun amprenta asupra coordonatelor unei vieti esuate, undeva la marginea societatii.
Cuvinte cheie:Substante psihotrope si substante stupefiante (Droguri), Efecte, Personalitate
Argument
Desi toate substantele pot genera probleme, totusi substantele psihoactive prezinta cel mai mare potential pentru abuz. Acest tip de substante afecteaza diferite structuri cerebrale care controleaza dispozitia, constiinta si comportamentul.
În timp ce unii tineri consuma droguri datorita problemelor lor emotionale, altii au cu totul alte motive. Încercarile de identificare a factorilor comportamentali sau sociali de risc în consumul de drog au început sa fie bine studiate si este evident ca nu exista nici un mecanism specific de declansare sau vreun eveniment care sa prezica consumul de drog la o persoana data (Newcomb, Maddolician, Bealter, 1986). Socializarea la normele non-traditionale, dereglarile în relatiile normale copil-parinti, lipsa de implicare în grupuri organizate, suferinta fizica si chinurile mentale, toate s-au aratat ca fiind factori de predispozitie la initierea în consumul si abuzul de drog. Cercetarile realizate pe consumatorii de cocaina si marihuana din licee, evidentiaza variabile comune, precum fondul sau intim si stilul de viata. Jalali (1981) estima ca mai putin de 10% dintre consumatori sunt marcati de tulburari de personalitate bine definite ce necesita tratament. Cei mai multi dintre consumatorii tineri sunt sanatosi din punct de vedere al sanatatii psihice.
Tinerii care manifesta trasaturi dominante de rebeliune, impulsivitate si nesiguranta se expun unor riscuri crescute de a deveni consumatori de drog. În mod frecvent ei manifesta o orientare hedonista si de aceea au dificultati în amânarea trebuintelor de satisfactie (Kim, 1981). În studiul lor longitudinal, Jessor si Jessor au afirmat ca tinerii consumatori sunt mult mai toleranti la comportamentul deviant decât sunt non-consumatorii. Din prisma cercetarii, autorii au concluzionat ca toleranta la devianta reprezinta un predictor puternic atât pentru abuzul de alcool, cât si pentru drog.
Parerea buna despre sine (self-esteem) reprezinta un alt aspect al personalitatii asupra caruia s-au orientat, de-a lungul anilor, considerabile cercetari. Multe studii au aratat ca cei ce consuma droguri tind sa aiba o parere despre ei mult mai slaba decât non-consumatorii (Ford, 1983). Smith (1975) a aratat ca unii tineri aveau aprecieri scazute asupra capacitatilor lor academice mai înainte de a fi initiati în grupul de consumatori. Interesant este faptul ca multe dintre cercetarile recente nu au reusit sa demonstreze faptul ca un nivel scazut al aprecierii de sine favorizeaza riscul de abuz de drog (Kovack, Glickman, 1986). În ciuda conflictelor identificate, Rickel si Allen (1987) au tras concluzia ca cele mai multe studii sprijina convingerea dupa care consumatorii de drog tind sa manifeste o slaba apreciere de sine. Diferentele rezultate din populatia studiata, din constructia cercetarii si din tehnicile de evaluare au indus indubitabil o anume ambiguitate în cercetari.
Admitând ca este dificil daca nu chiar periculos, se poate specula asupra relatiei actuale dintre aprecierea de sine si abuzul de drog. Una din explicatii ar fi ca unii tineri vulnerabili încep sa consume drog în momentul în care aprecierea despre sine este oarecum scazuta. Acest fapt este evident fie înainte de initierea în consum, fie curând dupa aceasta. Alte studii semnaleaza existenta unei relatii pozitive între anumite caracteristici psihologice si comportamentele de consum si abuz de droguri, de exemplu, cautarea de senzatii noi, un prag scazut în evitarea durerii – ranirii (capacitate scazuta de evitare), incapacitatea de a controla emotiile, labilitate emotionala sau agresivitate si ostilitate. Fara îndoiala, analizate împreuna, evidentele disponibile cu privire la importanta acestor factori sunt înca contradictorii. Împotriva a ceea ce se credea initial, nu s-au gasit asocieri pozitive între consumul de droguri si simptomatologia de anxietate, depresie sau stima de sine scazuta, în timp ce alte studii au adus evidente asupra faptului ca labilitatea emotionala pare a fi mai degraba o consecinta a abuzului de droguri decât o cauza.
Factorii spirituali corelati consumului de drog se pot sintetiza în pierderea controlului asupra experientei si scaderea semnificatiei vietii. Aceasta poate conduce pe mai departe la consum de drog ceea ce creaza evenimente necontrolabile si epuizante.
Dependenta psihica este o manifestare si mai grava a narcomaniei. Potrivit expresivei descrieri pe care o dau narcologii acestei stari, narcomanul simte fata de narcotice „dragoste“: ca un îndragostit, el se gândeste tot timpul la obiectul dorintelor sale, asteapta mereu întâlnirea cu el si nazuieste catre el, se bucura daca întâlnirea este pe punctul de a avea loc, se întristeaza si se enerveaza daca ea este amânata; este gata de orice ca sa fie mereu alaturi de narcotice (S. Belogurov, 1998).
Depersonalizarea, îmbraca forme mai accentuate manifestate prin instalarea indiferentei, dezinteresului fata de munca, apatiei, modificarea afectivitatii, aparitiei instabilitatii si nervozitatii nejustificate, care culmineaza frecvent cu agresivitatea. Uneori, ca în cazul consumului de derivati de cannabis primele categorii de simptome alterneaza cu ultimele. Nervozitatea, excitabilitatea crescuta, labilitatea emotionala, tendinta spre conflicte, deteriorarea somnului sunt simptome tipice, care se întâlnesc la toxicomani.
Sindroamele care apar difera în functie de substanta consumata, astfel:
– sindrom deficitar rapid si constant in cazul opiaceelor;
– sindrom delirant prelungit(asemanator unui tablou schizofrenic) în cazul halucinogenelor ;
– sindrom de absenta a motivatiei in cazul consumului de cannabis;
– reactii delirante paranoide la amfetamine;
– reactii confuzionale sau confuzo-onirice in cazul excesului de droguri.
Degradarea morala umana a toxicomanului, indiferent de drogul utilizat, poate conduce la reactii antisociale si la acte de agresivitate, ajungându-se pâna la crima.
Grupe de droguri – Caracteristici si Efectele asupra SNC (Sistemul Nervos Central)
Substante psihotrope si substante stupefiante:
Ele cuprind psiholeptice (depresoarele), psihoanaleptice (stimulentele), psihodisleptice (halucinogenele) si hipnoticele.
I. Produse psiholeptice (depresoare) ale SNC (Sistemul Nervos Central) (opiul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele, tranchilizantele, metaqualona, etc.)
Depresoarele micsoreaza activitatea sistemului nervos central, încetinind functiile vitale si reflexele. Depresoarele calmeaza si, totodata, relaxeaza. În doze bine determinate, ele sunt utilizate în medicina, mai ales ca sedative si pentru a induce somnul. Barbituricele si compusii asemanatori acestora, ca si tranchilizantele minore, sunt depresoare ale sistemului nervos central. Analgezicele opioide actioneaza, de asemenea, ca depresoare ale sistemului nervos central.
Analgezicele influenteaza reactia la durere, diminuând sau înlaturând tulburarile psihice care o însotesc (anxietatea, tensiunea psihica, indispozitia).
1.Opiacee
Opiacee – Opiumul si substantele înrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete întinse, cu precadere în Orientul apropiat, mijlociu si îndepartat. Dupa perioada de înflorire, planta formeaza o capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron si se întareste, dobândind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza în bulgari, sau asa-numite “pâini”. Culoarea oscileaza între maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb sau din produsul intermediar.
Heroina
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugându-se diferite substante chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Are o putere analgezica de de 10 ori mai mare decât aceasta.
Forme de consum:
Opiaceele pot fi înghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare. Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza, ori se injecteaza intramuscular, subcutan (în tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent.
Efecte fizice/psihice si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci pâna la 10 ori mai puternic. În acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica în sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de “flash” (engleza trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde întreg corpul imediat dupa injectarea în circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste “kick” (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.
Aproape la fel de importante tulburarile dispozitionale, raportate de pacienti in proportie de 50%. Tristetea, anxietatea, tensiunea, sentimentul de singuratate, plictiseala au fost direct legate de recadere, ceea ce ar putea indica nivele nevrotice mai ridicate decat in populatia generala (Gossop 1998) sau disforie. Trebuie insa luate in consideratie situatiile cand aceste stari dispozitionale negative apar ca raspuns normal la probleme obiective. Foarte frecvent dependentii de opiacee au o foarte scazuta capacitate de rezolvare a problemelor cea mai usoara modalitate de abordare a acestora sau singura solutie gasita fiind administrarea drogului. Ei sunt cuprinsi de tristete, apatie si letargie, pana cand mintea lor nu mai functioneaza normal. Astfel ca odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat în realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Asemenea altor boli mintale, cauza fundamentala a bolilor depresive este reprezantata de modificarile de ordin chimic in interiorul creierului. Principalele simptome ale acesteia sunt: insomnii, iritabilitate, pierderea poftei de mancare si lipsa puterii de concentrare. Într-o faza avansata a bolii, pacientul poate încerca sa se sinucide cu scopul de a-i scuti pe cei dragi de „povara” pe care o reprezinta.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pâna la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive.
– Sindromul de sevraj începe la 6-8 ore de la administrarea ultimei doze, atingând un maxim la 48-72 de ore, dupa care se remit în 7-10 zile. Debutul este similar cu cel din starea gripala (lacrimare, rinoree, cascat, mialgii generalizate, uneori cu dureri generalizate), pacientul fiind anxios si preocupat de a-si procura drogul.
Fenomenul de sevraj la heroina se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge marimi considerabile, dependentului nu-i ramâne alta posibilitate, decât sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite “infractiuni de procurare”. Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decât în cazul dependentei de alte substante. Actele infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
II. Produse stimulente (amfetaminele, cocaina, crack-ul, khat-ul, anorexigenele, etc.)
Stimulentele stimuleaza sistemul nervos central si intensifica activitatea creierului si a unor centri nervosi din maduva spinarii. Anumite stimulente au pe plan international o utilizare terapeutica legala, cum ar fi de exemplu anorexigenele (reduc pofta de mâncare) si unele medicamente pentru tratarea depresiunilor psihice.
1. Amfetamine – Droguri sintetice – Ecstasy
Ce este Ecstasy?
Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri care permit contactul, “atingerea interiorului”, de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are însa si actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene. Initial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanta sintetica pura. Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si alte substante din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de “Ecstasy”, si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.
Consum:
La începutul anilor 90, Ecstasy a aparut pe piata în diverse formulari: fie în capsule de diferite marimi, fie – în cele mai multe cazuri – sub forma unor tablete (comprimate) rotunde si plate, cu variate semne stantate. Tabletele de Ecstasy purtau (si mai poarta) nume precum trifoi, proumbel, dolar, iepuras, camila, delfin, Road Runner, Smiley, ciuperca, Olympics, coroana etc. (denumiri de strada care reflecta, de regula, simboluri întiparite în suprafata tabletelor. Numele sunt preluate din lb. germ. si nu corespund neaparat denumirilor de strada din România – n. tr.)
Durata de actiune:
La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min. – 1 ora.
Efectul dureaza 4 – 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerata se digera în stomac si se elimina, nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier.
Mecanismul de actiune:
Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii asa-numitilor neurotransmitatori. MDMA pura are efect mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina. Acesta influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la nivel cerebral – n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice (“Cu cât mai înviorat este omul, cu atât mai activ este sistemul sau serotoninergic. Cu cât mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ este omul.” ).
Reactii biologice ce pot fi observate dupa administrarea de Ecstasy:
Dilatarea pupilelor, cresterea frecventei cardicace/tensiunii arteriale, bronhodilatatia, încordarea muschilor mandibulari (trismus) / tremuraturi, greata, uscaciunea gurii, transpiratii, cresterea temperaturii corpului, nevoia de a urina, bruxism (scrâsnirea dintilor), dureri de cap etc.
În urma consumului sustinut în doze mari:
Sistemul natural de alarma al omului este abolit. Deces prin hipertermie si deshidratarea organismului, modificari evidente neînregistrate de catre persoanele în cauza. Posibile leziuni cerebrale ireversibile
Reactii psihice:
Se urmareste o atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi amplificata de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare.
Toate acestea sunt posibile într-un complex ce cuprinde mediul înconjurator, suma contactelor sociale, a influentelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa, într-o atmosfera calma.
– empatie crescuta
– capacitate de comunicare sporita
– stare de beatitudine/euforie
– perceptii senzoriale mai intense
– disponibilitate crescuta de a stabili contacte
– recunoastere, întelegere clara a sentimentelor proprii
– modificarea perceperii timpului
– dezinhibare relativa
– stimulare/sentiment de “prospetime”
În caz de “calatorie” necorespunzatore pot aparea efecte descrise ca profund negative:
– tulburari de concentrare
– putere de discernamânt limitata
– pierderea apetitului
– halucinatii
– anxietate
– neliniste/nervozitate
– stare depresiva/stari confuzionale
– lipsa de motivatie
– libido redus
– întârzierea orgasmului
Riscul de tulburare psihica este ridicat toxicomanul poate uneori fii descris ca o”minte împrastiata”- o dezorganizare a gandirii si a comportamentului normal. Alti neurotransmitatori influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina (stres, stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului).
Alti factori de risc ai consumului de XTC:
Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.
2. Cocaina
Provenienta:
Cocaina este extrasa printr-un proces chimic din frunzele de coca. Planta, înalta de mai multi metri, creste în zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia). Nativii din America de Sud mesteca frunzele de Coca pentru a face fata oboselii fizice si pentru a îndeparta senzatia de foame si sete.
Forma:
Pulbere alba, floconoasa, cristalina
Consum:
Cocaina se prizeaza sau se injecteaza
Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), în doze mici si fenomene de intoxicatii, în doze mai mari.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. În trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi în acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.
Mecanismul de actiune al cocainei consta în inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.
Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pâna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel încât individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste. Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, în ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp îndelungat a substantei, pe lânga care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaina.
Efectele consumului apar dupa câteva minute si dureaza aproximativ 20-40 de minute, în functie de cantitatea luata si de puritatea substantei. Consumatorul simte o stare de euforie, dorinta de comunicare, o crestere a fortei fizice, gândire mai rapida si creatoare. Foamea si setea dispar, creste ritmul cardiac, pulsul si frecventa respiratiilor . Consumul frecvent si în doze mari duce la anxietate, tremor, iritabilitate, paranoia, somn agitat si neodihnitor, lipsa poftei de mâncare. Consumatorii de cocaina si de crack sunt subponderali, încercanati, de o stare de oboseala cronica iar cei care prizeaza drogul au un facies caracteristic când nu sunt sub efectul acestuia : ochii injectati, lacrimosi, pupile dilatate, nasul care curge în permanenta de parca ar suferi de gripa, datorita atrofierii mucoasei nazale (cocaina are efect de vasoconstrictie si anestezic local).
Stupoarea data de cocaina poate fi împartita în trei stadii:
Stadiul euforic , stadiul de stupoare, stadiul depresiv
Stadiul euforic:
În cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se îmbunatateste din ce în ce mai mult, astfel încât vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).
În paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamântului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt înlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului, manifestat prin senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum si de un covârsitor sentiment de uniune cu lumea – concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme. Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.
Stadiul de stupoare:
În cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lânga modificariile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte în care, de exemplu, cei în cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si “vad”. Tulburarea constientei nu este semnificativa în timpul stadiului de stupoare.
Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta în principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de gânduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.
Supradoza ( intoxicatia acuta ) :
– efectul toxic maxim apare la ~ 60-90 de minute de la administrare si se concretizeaza initial printr-o stare psihica euforica, senzatie de putere si grandoare, urmata de agitatie si hiperactivitate;
– comportament stereotipic, repetitiv;
– tahicardie si hipertensiune arteriala urmata de bradicardie si scaderea tensiunii arteriale;
– greturi, varsaturi;convulsii, slabiciune musculara generalizata;
– acidoza metabolica;
– depresie respiratorie – aritmie cardiaca severa – stop cardiac.
Este important de mentionat faptul ca, în cazul indivizilor care consuma doze mici de cocaina, repetate în mod frecvent în cursul unei zile,se pot dezvolta psihoze paranoide cu delir ( simte ace sub piele, vede imagini terifiante), simptome ce se remit daca se întrerupe consumul sau pot dura chiar luni de zile în anumite cazuri .
socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, în schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. În final, tabloul clinic prezentat degenereaza în pierderea cunostintei care, împreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
În timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar pâna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Sindromul de sevraj la cocaina apare la 24 de ore dupa ultima doza administrata si atinge maximum în 2-4 zile si se caracterizeaza prin urmatoarele simptome:
– iritabilitate si oboseala;
– stare de letargie;
– depresie;
– insomnie sau hipersomnia cu vise terifiante;
– uneori idei suicidare.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, în privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenta sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere ca capacitatea de interventie a individului în timpul abstinentei este pastrata – spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.
Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. În consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si – în cazurile grave – chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme în cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. În ultimii ani însa, se pare ca îsi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate în practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendente generale avansate de droguri. Unii consumatori îsi injecteaza în mod constient amestecuri de cocaina si heroina – asa-numitul “speed-ball”. Au fost însa înregistrate si cazuri în care consumatorilor li s-a vândut “spped-ball” în loc de cocaina pura. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. În consecinta, se vor scarpina puternic (prezinta urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia (“înmuierea substantei cerebrale”, n. tr.), ce duc la dementa. În stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.
III. Produse perturbatoare sau halucinogene (cannabis-ul, LSD-ul, fencyclidina, mescalina, psilocybina, etc)
Halucinogenele actioneaza asupra sistemului nervos central si conduc la aparitia iluziilor senzoriale sau a halucinatiilor. Cunoscute si sub denumirea de “droguri psihedelice”, în rândul halucinogenelor se înscriu, mai ales, cannabis-ul dietilamida acidului lisergic (LSD), fencyclidina, psilocybina si unele amfetamine substituite la nucleul benzenic. (Ecstasy, Adam).
1. CANNABIS SATIVA L – Hasisul si marihuna
Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza în “bulgari” solizi sau placi presate si se prezina – în functie de tara de origine – în nuante de culoare rosie, maron si verde sau negru. Marihuana (engl. “grass”, “kif”, “Heu”, rom. “iarba”) este un amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale aceleasi plante, ce are aspect de tutun verzui taiat foarte fin.
Forme de consum:
Hasisul si marihuana se fumeaza în forma pura sau în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substantele active sunt absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa începerea fumatului. În cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai sau produse de confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai târziu (dupa 1 – 2 ore).
Efectele biologice în caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape nesemnificative. Au fost constatate urmatoarele efecte: cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare. De asemenea, pot aparea simptome ca: scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si senzatie imperioasa de foame.
Efecte psihologice si influenta acestora asupra personalitatii:
În cele mai multe cazuri marihuana se fumeaza (acest lucru presupune un anumit tip de inhalare profunda, fara filtru, cu retentia pulmonara a fumului si consumarea rapida a tigarii), efectele psihologice manifestându-se în câteva minute , datorita absorbtiei rapide prin plamâni si a faptului ca ajunge cu rapiditate la creier.
Manifestarile psihologice sunt destul de variabile ca raspuns la consumul de canabis. Variatiile de dipsozitie pot include râsul, aspectul hilar si euforia. Distorsiunile de perceptie pot include spatiul, timpul, distanta cât si sentimentul organizarii schemei corporale. Efectele psihice ale substantelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului. Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. “cannabis high”, “social high”). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, însotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate în curând de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, râsul nemotivat alternând cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. În cazul consumului în grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare poate duce la perceperea defectuoasa a realitatii obiective. Consumatorul nu face fata întotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
De asemenea, procesele gândirii se dezorganizeaza, aparând fragmentari, tulburari de memorie si comutari frecvente (instabilitate) a atentiei însotite de blocaje ale fluxului ideativ. Persoana poate experimenta (înregistra) pierderea într-o oarecare masura a contactului cu realitatea în sensul ca nu se implica emotional în ceea ce face. Aceasta poate conduce la o detasare considerabila cât si la depersonalizare. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.
THC ( tetrahidrocanabinolul) reprezinta unul din compusii psihoactivi ai cannabisului care are tendinta de a se concentra la nivelul creierului. S-a constatat ca la o saptamâna de la consumul drogului se mentinea un procent neeliminat de 50% de principiu activ, fapt ce favorizeaza acumularea în conditiile consumului regulat. Drept consecinta a acestui proces, la nivelul Sistemului Nervos Central actioneaza la nivelul sinapselor prin modificarea informatiilor transmise prin fibrele nervoase. Consumul zilnic poate încetini functionarea macanismelor psihice. Prin actiunea sa la nivelul sistemului limbic influenteaza procesele de învatare, de memorare (în special memoria de scurta durata), de integrare a emotiilor si motivatiilor cu consecinte sub aspectul atitudinilor si comportamentului. Folosirea îndelungata determina oprirea producerii la nivelul creierului de substante responsabile de ,,senzatia de bine” eliminându-se astfel feedback-ul pentru starile de rau producând dependenta chimica a marihuanei. Individul traieste numai pentru a consuma drogul, are dificultati de socializare ,de comunicare verbala, se izoleaza sau se îndreapta catre relatiile ce-i faciliteaza procurarea. Nu mai este capabil sa execute sarcini complexe care necesita concentrarea atentiei, capacitate de conceptualizare, coordonare psihomotorie (ex. conducerea unui automobil). Asocierea cu consumul de alcool favorizeaza aparitia lipotimiilor. Individul devine un pericol pentru el si ceilalti. Devine iresponsabil pentru actele sale, scade capacitatea de autocontrol, vointa, prezinta tulburari de gândire, dependenta determinând probleme financiare si legale.
Acest drog provoaca dereglari ale glandelor (glanda pituitara – cu afectarea senzatiei de sete, de foame, comportament sexual, presiune sanqvina , glanda tiroida, pancreasul, glandele sexuale –cresterea cantitatii de testosteron), ale hormonilor responsabili de crestere si dezvoltare, de nivelul energetic, ale organelor controlate de acestia (stomac, duoden, organe de reproducere – modificari de continut si cantitate a spermei, tulburari de potenta sexuala în cazul barbatilor, precum si tulburari ale ovulatiei în cazul femeilor). La nivelul aparatului respirator efectele sunt similare cu cele ale consumului de tutun (bronsite cronice, dureri la nivelul pieptului, distrugerea mucoasei nazale cu influenta asupra mirosului si gustului ,aparitia emfizemului pulmonar, iar pe termen lung, cresterea riscului de cancer laringian si pulmonar), putând fi chiar potentate datorita consumului combinat al celor doua substante.
Drogul se transmite prin placenta (în cazul femeilor însarcinate consumatoare) si prin laptele matern , determinând aceleasi efecte ca si la mama. Copii nascuti din mame care se drogheaza sunt si ei dependenti de drog si intra în sevraj la câteva ore dupa ce vin pe lume în lipsa administrarii drogului , fapt care le poate pune în pericolviata. În plus sunt predispusi la riscul infectarii cu HIV , cu virusul hepatitei B si C. Ei au probleme de imunitate, în dezvoltarea musculara, de nutritie, sunt predispusi la anomalii similare cu cele din Sindromul Fetal al Alcoolului (tulburari hormonale, iritabilitate, reactii anormale la lumina si sunet, frecvente tremuraturi, plâns spasmodic), vor avea un deficit de atentie, capacitate scasuta de concentrare si învatare, vor dezvolta un comprtament agresiv.
Adolescentii consumtori reprezinta o grupa particulara de risc datorita modificarilor fizico-psihice specifice pubertatii. Prin consumul de cannabis au loc modificari rapide si majore psiho-emotionale, efectele fiind imprevizibile – comportament violent, iar uneori chiar tentative de suicid, accidente prin arsuri, caderi, accidente de masina. Folosirea îndelungata sau excesiva poate produce stari de anxietate, atacuri de panica, comportament agresiv si ostil, depresii severe, halucinatii si paranoia, chiar schizofrenie.
2. Halucinogene
2.1 LSD
(LSD – dietilamina acidului lisergic, LSD 25) Substanta activa se dizolva în lichide, într-o anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hârtie sugativa, bucati de pâsla, bucatele de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.
Efecte fiziologice si psihice:
Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8 – 12 ore. În medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pâna la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, în majoritatea cazurilor, fara consecinte negative.
Administrat oral, efectul LSD începe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral si diencefalului, în primul rând asupra sistemului limbic si sistemului reticular (activator ascendent – n. tr.). Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul nostru înconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral.
Aproape toti oamenii care au încercat macar odata substante halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor. Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decât pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape întotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale. Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute pâna acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii noastre interioare, tulburând perceptiile noastre, strict constante în mod normal.
Într-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate lucrurile îi sunt noi si unice – va constata, poate, ca ciocolata îi place acum mai mult ca niciodata. Asemenea copilului însa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul sau. Un mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc împotriva unui “bad trip” (engl. Calatorie nereusita – experienta negativa, episod disforic – n .tr.). Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, cât si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit.
Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii.
Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece în episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva înainte de consum poate degenera într-o experienta “horror” (“horror-trip”). Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se întinde pe mai multe ore. Daca reactia negativa nu remite în timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca în cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare îl prezinta tentativele de suicid – de exemplu saritura din geam, persoana drogata având convingerea ca poate zbura. În trecut au existat cazuri în care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele mai severe.
Psihoza de reevocare (flashback):
În acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamâni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece “flash-back”-ul apare fara prodrom, el poate debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.
2.2 Ciuperci cu substante stupefiante (de ex. Psilocibina)
Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se caracterizeaza în special prin halucinatii vizuale, modificari ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii psihice si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia ca-si reamintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului, iar uneori subiectul îsi percepe propriul corp distorsionat în mod bizar. Atentia este extrem de focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate. Doze de câteva miligrame luate per os – ca. 4 mg – vor determina, dupa 20 – 30 minute o relaxare spirituala si fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, perceperea dimeniunii spatiului este modificata si mai mult.
Riscul de tulburare psihica de schiofrenie este ridicat acesta fiind fii identificat prin doua faze:
Prima faza poate începe brusc, dar detasarea de realitate se face de obicei treptat; persoana devine din ce in ce mai pai putin capabila sa se concentreze si sa comunice,având reactii necorespunzatoare, vis a vis de ceea ce se petrece în jurul ei si facînd gesturi ciudate si fara rost.
Alta faza poate începe când toxicomanul simte ca mintea si corpul i-au fost „furate”si poate începe sa auda voci si sa simta senzatii ciudate pe piele.
In cazul schizofreniei paranoice, simptomele sunt însotite de sentimente de persecutie. Ea poate fi si ereditara. Toxicomanii sunt de obicei internati în spitale pentru consult si tratament. Daca starea lor se agraveaza li se administreaza tratamente de psihoterapie si reabilitare si daca este posibil se întorc acasa.
Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator LSD-ului, dilatarea pupilelor, cresterea temperaturii s.a.m.d.
Bibliografie
1. Conf.univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog “Este foarte util ca un fost consumator de droguri sa spuna altui consumator care este experienta prin care a trecut” – difuzat în emisiunea “Alege viata” din 3 februarie 2004;
2. Dr. Veronica Balasa – Sectia a IVa Postcura Toxicomani, Spitalul de Psihiatrie Balaceanca, “Factori precipitanti ai recaderii pacientilor cu o tulburare legata de consumul de opiacee dupa cura de dezintoxicare”;
3. Dr. Lucian Vasilescu Sectia de dezintoxicare nr. 16 ,”Sevrajul nu ameninta viata”, interviu difuzat în emisiunea “Alege viata” din 27 ianuarie 2004;
4. Dragan Jenica, ’’Dictionar de droguri’’, Ed. National,2000;
5. Dr. Shaffer si colaboratorii, ’’ Drugs and the brain’’, intreviu 2002
6. Dictionarul enciclopedic de droguri, Ed. M.I., 1995;
7. http://www.ana.gov.ro
8. http://www.drugs-forum.co.uk
9. http://www.heroinaddictiondrugrehab.com
10. http://www.drug-effects.com
11. Voicu C., Dragan J., Manualul politistului antidrog, Ed.MI,1993
* Subinspector psiholog, D.G.P.M.B., M.A.I.
** Subinspector psiholog, D.G.P.M.B., M.A.I.