Pentru a guverna un timp mai indelungat (in conditiile realegerii), un partid politic nu se va indeparta de la platforma program cu care a castigat increderea alegatorilor (altfel el nu va mai reprezenta vointa poporului), dar va tine cont si de ideile opozitiei (pentru a castiga si voturile acesteia in Parlament).
Cand exista doua partide importante la guvernare, putem intalni urmatoarele situatii:

1. Ambele partide sunt lipsite de o baza de masa stabila, au ideologii comune. 

In acest caz ambele vor influenta putin, vor fi pur si simplu o masina electorala, un furnizor politic pentru institutiile statului. Este cazul SUA (unde exista sistemul prezidential – presedintelui i se confera o putere mare), aici Guvernul are rol administrativ, nu de conducere.

2. Ambele partide au clientela diferita si omogena.

In acest caz vorbim despre alternanta la putere, despre regula majoritate – minoritate. Este varianta optima, partidul majoritar va avea puterea de decizie, va conduce, dar in limitele respectarii minoritatii (altfel aceasta instituie motiuni de cenzura, care in momentul in care partidul majoritar nu mai este sprijinit nici de membrii sai, poate fi votata, caz in care Guvernul “cade”). 
Oricum regula majoritate – minoritate confera stabilitate Guvernului (exceptand exemplul de mai sus). Exemplu de astfel de partide gasim in Anglia (conservator si laburist).

3. Unul dintre partide practica o ideologie radicala, iar celalalt este un partid de cadre.

In aceste conditii, oricare partid ar veni la putere va avea loc o deformare a parlamentarismului, a democratiei, deoarece fiecare va incerca sa falsifice mecanismele parlamentare. Cel radical va incerca sa elimine aspectele care-i contravin, iar cel de cadre va limita oponentii sai, deci va limita democratia.