Coruptia, ca si definitie, reprezinta o încalcare a normelor sau atributiilor legale si a îndatoririlor prevazute de statutul social prin utilizarea unor mijloace reprobabile (mita, santaj, etc.) si exploatarea unor carente morale (venalitate, vicii, desfrâu, depravare).
Coruptia politica, specifica sistemelor politice bazate pe propritatea privata, inerenta organizarii birocratice a institutiilor sociale si politice, raporturilor de dominare a majoritatii de catre minoritatea exploatatoare, antagonismului dintre puterea de stat si masele populare indica o stare de putrefactie, de alterare, de dezagregare a moravurilor publice; partidele politice, atât în luptele electorale pentru ajungerea la guvernare, cât si pentru mentinerea la putere, utilizeaza frecvent si pe scara larga variate mijloace de coruptie, ceea ce pune în lumina caracterul lor venal, un profil moral-politic dezumanizat.
Coruptia în perioada interbelica
O istorie de multe ori nefericita, o relativa saracie a informatiilor scrise, ce trebuie sa fie oricum privite critic, toate acestea nu ne împiedica sa descoperim solide referiri la coruptie înca din timpurile cele mai vechi.
Astfel functia suprema în stat, fie ca este vorba de Moldova sau de tara Româneasca, era cumparata pur si simplu la licitatie de la demitarii otomani de la Constantinopol.
Societatea româneasca, la sfârsitul primului razboi mondial, dincolo de realizarea Unirii din 1918, se putea socoti integrata în Europa, institutiile fundamentale necesare functionarii unui stat modern existau si functionau, românii puteau privi viitorul cu un optimism robust. Un singur lucru nu se schimbase în cei saizeci de ani, de parca un blestem apasa constant peste acest spatiu geografic; coruptia, în cele mai variate si dezgustatoare forme. Marturiile timpului, fara îndoiala de cele mai multe ori partizane, sunt unanime în a prezenta amploarea fenomenului.
Fiecare perioada de domnie a fost strabatuta de numeroase scandaluri de coruptie. Lunga perioada a domniei regelui Carol I a fost la rândul ei zguduita de o sumedenie de scandaluri de coruptie. Cel mai rasunator a fost negresit „afacerea Strousberg”. Constructia primelor cai ferate din România a fost încredintata, la insistentele Regelui, concernului german Strousberg; dincolo de faptul ca preturile ofertei germane erau mult mai mari decât cele oferite de concurenta, societatea Strousberg nu numai ca nu a construit caile ferate, dar a investit bani pentru a cumpara active si valori mobiliare în Germania.
Majoritatea marturiilor contemporane au identificat pentru perioada interbelica, dar mai ales pentru deceniul 1930-1940, un anume centru al coruptiei la nivel înalt ; regel Carol al II lea si „camarila” formata în jurul sau ! În acelasi timp, aceasta este perioada în care apare în societatea româneasca o categorie aparte de persoane publice „cavalerii industriei” la care trebuie sa adaugam pe unii bancheri cu mare suprafata. Între acestia, cei mai cunoscuti, nu numai pentru performantele financiar-industriale, dar si prin identificarea persoanelor respective cu rasunatoare scandaluri de coruptie, s-au numarat Nicolae Malaxa, Max Auschnit sau Aristide Blank. Împreuna formau oligarhia financiara, stabileau preturile „cum?, cui ?, cu cât vindem?” în consecinta detineau monopolul.
Personalitate marcanta în lumea politica europeana, domnul Christian Wulf membru al conducerii concernului Volkswagen a venit în România în fruntea unui masiv grup de oameni de afaceri germani, interesat de cumpararea de active în industria de automobile de la Craiova sau Brasov.
Batrânul Porsche, care perfectionase prototipul automobilului VW, costruit de Aurel Persu, se confrunta cu revendicarea patentului facuta de inginerul român. Ca sa aplaneze un inevitabil litigiu, Porsche s-a înteles cu inginerul de la Bucuresti sa construiasca în compensatie o fabrica în România spre a produce automobile germane. Inginerul Persu, sarac, a apelat atunci la inginerul Malaxa, multimilionar, spre a colabora intr-o afacere de acest gen. Nicolae Malaxa a stat însa în cumpana. Porsche credea ca Persu taraganeaza afacerea spre a-si crea avantaje juridice, dar nu era asa.
Toata aceasta istorie se petrecea în anul 1936, când Europa tremura de spaima unui nou razboi mondial. Tocmai aceste semnale de alarma le-a luat în considerare Nicolae Malaxa, spre a evita un raspuns favorabil la propunerea lui Persu si Porsche. Lunile treceau si în 1938, Regele Carol al II lea realizeaza ca trebuie sa faca ceva pentru a-si apara coroana în fata pericolului deja evident al Germaniei, care îsi îndreapta privirile spre România. Trupele lui erau aproape de frontiera româna. Regele se prefacea ca îl imita pe Benito Mussolini, instaurând dictatura regala personala. S-a dus la Berlin, sperând sa-l cucereasca pe Hitler, dar acesta l-a tratat cu dispret. Ca sa-l îmbuneze, accepta o conventie comerciala care dadea Germaniei pondere în comertul exterior al României, îndeosebi în domeniul petrolifer, eliminând astfel pe anglo-francezi.
În acest context, în vila de lânga Schitu Darvari din Bucuresti Carol al II lea l-a sfatuit pe Malaxa, discutând situatia internatioanla, sa accepte propunerea lui Porsche, spre a fi privita ca o noua concesie facuta lui Hitler. Asa s-a conturat contractul de asociere între Malaxa si VW lui Porsche.
Coruptia în perioada contemporana
Perioada contemporana poate fi caracterizata ca o perioada plina de coruptie. Ca urmare, a dezvoltarii economice foarte puternice pe plan modial, a cresterii sferelor de influenta si necesitatea gasirii unor noi piete de desfacere acest fenomen a ajuns o normalitate.
Coruptia este un fenomen mondial ce poate fi asemanat ruginii; initial se manifesta pe ici-colo, iar mai apoi se extinde pretutindeni. Beneficiarul direct este crima organizata care, cu ajutorul unor functionari, aflati pe statul de plata, cauta sa obtina influenta asupra autoritatilor. Nici un sector nu este „scutit” de practici corupte sau quasi-corupte. Dupa cum am aratat, nu exista civilizatie care sa nu cunoasca o forma sau alta de coruptie.
În primul rând, fara a ne ascunde dupa deget, am putea defini coruptia contemporana ca fiind abuzul de putere, în urma caruia se înregistreaza beneficii sau avantaje personale. Aceasta putere se poate, dar nu este obligatorie, sa se regaseasca în domeniul public. În afara de bani, beneficiile pot lua forma protectiei, a tratamentului preferentiat, a promovarii, etc.
Coruptia poate avea influente directe asupra succesului în afaceri. Cu ajutorul ei tot climatul de afaceri poate fi schimbat în favoarea platitorului, dar fara ea se pot întâmpla lucruri mai grave: întârziere deliberata, ascunderea de informatii, etc. Toate acestea pot determina succesul, respectiv falimentul în afaceri.
Coruptia actuala încorporeaza patru caracteristici majore:
– Abuzul de putere
– Avantajele rezultate atât pentru participantii activi, cât si pasivi
– Efecte indezirabile asupra tertilor
– Secretul tranzactiei
Întâlnim diverse forme de coruptie, de la cea de nivel mic (administratia locala, sistem sanitar, etc), pâna la cea de nivel mare, unde putem discuta deja de fuctionari guvernamentali, oameni politici sau chiar trusturi de presa care influenteaza decizii importante în functie de interese.
O sursa importanta de „comisioane” a constituit-o, dupa 1989, privatizarea masiva a economiei românesti, fapt ce a generat si la noi ca, de altfel, în toate tarile din lume care au strabatut acest fenomen, o coruptie puternica la nivel înalt.
Toate asa zisele „privatizari” ascund în spatele lor interese politice si personale.
Un caz cunoscut si mediatizat în ultima perioada ar fi privatizarea uzinei „ARO Câmpulung Muscel”.
Cetateanul american John Perez – Presedintele Cross Lander, care a cumparat ARO Câmpulung – este acuzat de falsificarea actelor de identificare a firmei sale, prezentate oficialilor români în contextul privatizarii, prejudiciul în acest caz ridicându-se la peste 282miliarde lei vechi. Din verificari, politistii au stabilit ca Perez ar fi prezentat documente false, privind datele de identificare ale firmei sale, cu ocazia privatizarii „ARO” în scopul de induce în eroare autoritatile române cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumparare de actiuni.
Pentru a putea participa la negocieri ofertantul trebuia sa probeze îndeplinirea criteriilor de precalificare cu documente obligatorii cerute de legislatia în vigoare. Din datele puse la dispozitie de Cross Lander a reiesit o serie întreaga de neconcordante privind denumirea si statutul companiei americane. De asemenea, bilantul contabil depus de producatorul auto pe perioada 2001-2003 nu era avizat de fiscul american si nici nu fusese autentificat de un expert autorizat
Dar toate aceste nereguli nu au fost observate de nimeni dintre cei ce sunt platiti sa o faca. Oare de ce ?
Contractul de privatizare a firmei din Câmpulung a fost încheiat în septembrie 2003, când Cross Lander a cumparat de la statul român un pachet de actiuni reprezentând 68, 7% din capitalul societatii. Cumparatorul s-a angajat sa plateasca 15, 8 milioane dolari pentru pachetul de actiuni si investitii, suma la care se adauga alte 11, 4 milioane dolari în contul datoriilor si creditelor comerciale ale uzinei. Amintim ca ministrul economiei din aceea perioada era Dan Ioan Popescu, care prezenta privatizarea ca pe o mare realizare a guvernului. Acum este anchetat de DNA intrucât nu poate justifica averea dobândita în timpul mandatului.
Bine-înteles firma americana nu a respactat o serie de obligatii asumate în contractul de privatizare, privind lansarea productiei unui nou model de autoturism de teren, interdictia vânzarii unor active, realizarea unei infuzii de capital în valoare de 3 milioane de dolari si a unor investitii de 2 milioane de dolari.
Revazând toate aceste elemente nu putem sa nu ne punem întrebarea cum de oficiali guvernamentali, platiti din bani publici, sa efectueze aceasta privatizare au putut fi „pacaliti” atat de usor, fara ca cineva sa aiba de câstigat de pe urma acestei afaceri. Speram ca justitia sa-si spuna cuvântul si sa aflam si noi cine, ce, cât si cum a luat pentru a înlesni aceasta afacere.