In ultimele decenii s-au dezvoltat si au luat o extindere din ce in ce mai mare noi ramuri ale tehnicii ca: nicroelectronica, electrotehnica, mecanica fina, optica, industria aerospatiala etc., fapt care a impus utilizarea, si in unele sectoare generalizarea, unor procedee de prelucrare mai noi – “neconventionale” – cum sunt: prelucrarea cu laser, prelucrarea cu flux de electroni, prelucrarea cu flux de ioni, prelucrarea cu jet de plasma etc. Extinderea utilizarii acestor procedee este urmarea fireasca a faptului ca acestea fac posibila prelucrarea in conditii de eficienta tehnico-economica ridicata -unor materiale cu proprietati speciale, cum sunt: otelurile greu prelucrabile prin aschiere, carburile metalice, diamantele naturale si sintetice, materialele mineraloceramice, metalele pure etc. De altfel, in tarile puternic dezvoltate industrial, cum ar fi U.R.S.S., S.U.A., Franta, Japonia, Canada, R. F. Germania etc., prelucrarile cu fascicule dirijate fotoni, electroni, ioni) au cunoscut o dezvoltare tot mai rapida si aceasta in conditiile in care criza energetica a impus si in domeniul industriei constructoare de masini noi metodologii mai economicoase, dar cu eficienta tehnica sporita. Unul dintre cele mai noi procedee utilizate in industria constructoare de masini este cel bazat pe ,,amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiati” procedeu cunoscut sintetic sub denumirea de LASER (,,Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation”). In fapt, procedeul este o dezvoltare a amplificarii de microunde prin emisie stimulata a radiatiei MASER (,,Mierowave Amplification by Stimulate Emision of Radiation”). Ambele fenomene au putut fi analizate si utilizate pe baza cercetarilor referitoare la structura atomului, efectuate pentru inceput de E. Rutherford si N. Bohr. Aspectele teoretice ale fenomenului LASER erau insa cunoscute inca din 1917, cand E. Einstein, pe baza cercetarilor efectuate de M. Plank referitoare la radiatii, stabileste relatiile analitice ale emisiei stimulate a luminii. Folosirea emisiei stimulate in amplificarea microundelor se dezvolta teoretic foarte mult pana in perioada anilor 1950-1951, urmand ca, in anul 1954, cercetatorul american C. H. Townes si cercetatorii sovietici N. G. Basov si A. M. Prohorov sa realizeze primele generatoare cuantice de tip MASER cu gaz (amoniac) fapt care determina pe Shawlow si Townes, in anul 1958, sa propuna extinderea principiilor MASER-ului in domeniul undelor optice. Pe baza acestor rezultat si in consens cu propriile investigatii, in anul 1960 T. H. Maiman realizeaza primul LASER cu rubin ir laboratoarele de Ia ,,BeIl Telephone” (S.U.A.), punand astfel In practica si dand continut afirmatiei lui Einstein ca ,lumina poate fi coerenta”.

Informatiile aflate in aceasta prezentare sunt culese din cartea “Prelucrari cu fascicule dirijate” scrise de Niculae-Ion Marinescu si din revista”Arborele Lumii”.

Referat virtual realizat de Muntean Alexandru.