Psiholog Monica Bobîrnac-Franga
Rezumat
Acest studiu încearca sa surprinda interdependenta dintre tipul temperamental si amprenta pe care acesta o lasa asupra comunicarii, precum si modalitatea în care este afectata coeziunea de grup.
Analiza a relevat faptul ca trasaturile temperamentale se reflecta substantial în stilul de comunicare, oferind consistenta relatiilor interpersonale.
Alaturi de alti factori care conditioneaza dinamica coeziunii, s-a dovedit ca intensitatea si durabilitatea relatiilor interpersonale influenteaza stabilitatea afectiva a grupului, favorizând sau împiedicând aparitia si mentinerea coeziunii de grup.
1.Consideratii generale
Coeziunea este o proprietate esentiala a grupurilor sociale, manifestându-se prin solidaritatea între membrii grupului, prin cooperarea în vederea realizarii de activitati conforme normelor de grup, prin diminuarea deosebirilor interindividuale mergând pâna la adoptarea unor conduite puternic standardizate. Coeziunea este cu atât mai puternica cu cât exista posibilitati de comunicare între membri, un consens asupra intereselor si opiniilor si cu cât grupul reuseste în ceea ce întreprinde.
Pentru grupurile militare coeziunea reprezinta una din caracteristicile fundamentale, cu efecte pozitive în planul eficientei grupului (îndeplinirea corespunzatoare a misiunilor), contribuind la cresterea performantei, centrarea grupului pe realizarea scopurilor, opunerea la tendintele de dezintegrare.
Intensitatea si durabilitatea raporturilor interpersonale, consensul cognitiv si afectiv, atitudinea suportiva a membrilor grupului în rezolvarea sarcinilor, gradul ridicat de confort psihic si de satisfactie a componentilor grupului, reprezinta o serie de factori care favorizeaza aparitia si mentinerea coeziunii de grup.
Structura psihosociala a grupului militar este generata de interrelatiile existente între membrii sai. Unele dintre aceste relatii sunt formale, stipulate prin regulamente si instructiuni, având rolul de a asigura stabilitatea grupului si de a permite atingerea scopului pentru care acesta a fost creat. Acest tip de relatii coexista si interfereaza puternic cu relatiile interpersonale neoficiale, informale, care se stabilesc în mod spontan între persoanele care compun grupul respectiv, exprimând de fapt simpatia sau antipatia dintre oameni, atractia fireasca spre unii, respingerea, adversitatea, indiferenta pentru altii. Asemenea relatii se formeaza dincolo de prevederile precise ale regulamentelor militare. Ele pot coincide si, prin urmare, pot duce la consolidarea relatiilor formale, dar pot sa contravina acestora din urma, ducând la diminuarea coeziunii subunitatii.
Structura informala a grupului se bazeaza pe ansamblul raporturilor emotionale, simpatetice, care se stabilesc între membrii sai si se manifesta prin patru tipuri de relatii interpersonale:
1. Relatii cognitive, de culegere si interpretare a informatiilor despre colegii de grup;
2. Relatii de comunicare, importante pentru îndeplinirea misiunilor comune, oferind membrilor grupului posibilitati de realizare a scopurilor;
3. Relatii afectiv-apreciative, dependente în mare masura de modul în care se realizeaza relatiile cognitive si cele de comunicare; pot apare aprecieri pozitive sau negative la adresa celorlalti;
4. Relatii de influenta, manifestarea contactelor psihosociale la nivelul grupului având loc prin prisma afirmarii personalitatii indivizilor.
În cadrul unui grup au loc procese de interactiune care evidentiaza modul de manifestare a personalitatii. Cunoasterea tipurilor de personalitate, a particularitatilor dinamice ale acestora, este impusa de necesitatea de a relationa cu ceilalti, tinând cont însa de particularitatile individuale.
Cele mai puternice si durabile trasaturi de personalitate, care nu confera valoare sociala persoanei dar imprima o nota dominanta tuturor trairilor si manifestarilor comportamentale, sunt trasaturile temperamentale.
Ceea ce ne atrage atentia în primul rând atunci când observam conduita unei persoane sunt aspectele energetice si dinamice. Viteza si ritmul vorbirii, mimica si gesturile, prezenta sau absenta reactiilor emotionale vii, nivelul de impulsivitate sau starea de calm, reflecta particularitatile temperamentale ale individului.
Analiza interactiunilor dintre diferitele tipuri temperamentale poate explica de ce apar anumite atractii, preferinte reciproce sau, dimpotriva, neîntelegeri între oamenii care intra în contact în cadrul unui grup.
2. Metodologia cercetarii
2.1. Obiective
– Obiectivul teoretic vizeaza studiul relatiei dintre tipul temperamental al membrilor unui grup si gradul de coeziune al grupului;
– Obiectivul metodologic urmareste elaborarea unei metodologii de cunoastere a diferitelor tipuri temperamentale, precum si a gradului de coeziune grupala, în vederea îmbunatatirii comunicarii si dezvoltarii coeziunii de grup;
– Obiectivul aplicativ are în vedere în ce masura tipul temperamental influenteaza intercomunicarea si coeziunea în cadrul grupului.
2.2. Ipotezele cercetarii
– Presupunem ca tipul temperamental poate fi un factor care influenteaza intercomunicarea în cadrul unui grup;
– Presupunem ca procesul de intercomunicare poate fi un factor potentator sau destabilizator al coeziunii grupale;
– Presupunem ca, grupul în care predomina subiectii cu temperament sangvinic este caracterizat de un grad mai mare de coeziune.
2.3. Lotul de cercetare
Lotul supus cercetarii a fost format din 125 militari angajati pe baza de contract din cadrul batalionului, numar ce reprezinta colectivitatea generala. Din tabelul cu repartitia subiectilor în functie de vârsta observam ca intervalul cu cea mai mare frecventa este cel cuprins între 26 si 30 de ani.
Tabel de frecventa al lotului general
Tabel de frecventa al lotului pe subunitati
2.4. Descrierea probelor
În scopul validarii acestor ipoteze am aplicat lotului urmatoarele probe:
1.Chestionarul pentru determinarea trasaturilor temperamentale STIRRA, varianta adaptata de Sectia de Psihologie din cadrul Statului Major General, având la baza chestionarul Strelau Temperament Inventory. Initiatorul acestui chestionar, J. Strelau, porneste de la teoria ca temperamentul este de natura ereditara, reprezentând manifestarea comportamentala a tipului de activitate nervoasa superioara. Scalele chestionarului sunt construite în functie de particularitatile fiziologice ale sistemului nervos central, si anume: forta, echilibrul si mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitatia si inhibitia)
Varianta româneasca a chestionarului cuprinde 48 de itemi, câte 16 pentru fiecare dintre cele trei scale iar modul de cotare este de tipul evaluarilor sumate (Lickert). Pe baza notelor brute se pot calcula indicii de forta, echilibru si mobilitate, iar în functie de valoarea celor trei indici, se poate stabili tipul temperamental.
Stabilirea tipului temperamental, în functie de tipul de activitate nervoasa superioara, ne da o imagine de ansamblu asupra manifestarilor comportamentale, atitudinale si caracteriale ale subiectului. Pentru usurinta interpretarii, ne putem raporta la tabelul urmator:
2. Chestionarul pentru evaluarea coeziunii grupului -C.G.- contine 20 de itemi, selectati în functie de adecvarea lor la indicatorii observabili ai coeziunii, cum ar fi: intensitatea si natura raporturilor dintre membrii grupului; gradul de cooperare, atitudinea suportiva; preocuparea fiecarui militar pentru rezultatele si prestigiul subunitatii din care face parte; modalitatile de rezolvare a conflictelor aparute; atmosfera de grup; gradul de angajare a membrilor grupului la îndeplinirea sarcinilor si misiunilor comune.
Pentru fiecare item sunt prevazute trei variante de raspuns, cotate astfel: DA= +1; OARECUM/UNEORI= 0; NU= -1. Pe baza cotarilor raspunsurilor fiecarui membru al grupului, se stabileste coeficientul de coeziune grupala perceputa- C.C.G.P. dupa formula C.C.G.P.= P-N/ni (unde P reprezinta numarul de raspunsuri pozitive, N a celor negative si ni, numarul de itemi ai chestionarului), iar în baza acestui coeficient se calculeaza coeficientul de coeziune grupala- C.C.G.= (C.C.G.P.) /n, unde n reprezinta numarul de membrii ai grupului.
Interpretarea semnificatiei coeficientului de coeziune grupala se face prin raportare la tabelul cu intervalele de valori pe care le poate lua acesta:
2.5. Analiza si prelucrarea datelor
În urma aplicarii chestionarului C.G., la nivelul fiecarui subgrup, valorile coeficientului de coeziune si semnificatia acestora au fost urmatoarele:
Prin aplicarea chestionarului STIRRA s-au obtinut urmatoarele rezultate, iustrate în tabelul urmator:
Tabel de frecventa a tipului temperamental pe subunitati si pe lotul general
Semnificatiile termenilor folositi în tabel sunt urmatoarele:
– T = tipul temperamental
– TS = temperament sangvinic
– TC = temperament coleric
– TF = temperament flegmatic
– TM = temperament melancolic
– TOT.SUB = total subiecti
– C.C.G. = coeficient de coeziune grupala
2.6.Concluzii
Comparând valorile coeficientului de coeziune grupala, la nivelul fiecarei subunitati, cu repartitia subiectilor în functie de tipul temperamental, observam urmatoarele aspecte:
– Valoarea cea mai mare (0, 88) care corespunde ca semnificatie unui grup pe deplin coeziv, îi revine subgrupului C2, în care proportia sangvinicilor este foarte ridicata (69%). Se cunoaste faptul ca acestia sunt cei mai abili din punct de vedere comunicational, gasind usor calea spre o buna comunicare. Totodata, din grup fac parte 17 % apartinând tipului melancolic, care, desi manifesta tendinta de a se închide în sine, fiind tipul care comunica cel mai greu cu ceilalti, îi prefera pe sangvinici ca parteneri, facându-se mai usor întelesi. Flegmaticii, de regula, nu ridica probleme de comunicare, chiar daca nu sunt prea vorbareti, iar proportia redusa de colerici (8 %) nu favorizeaza izbucnirea unor conflicte, acestia fiind de altfel tolerati cel mai bine de sangvinici, datorita adaptabilitatii crescute a acestora din urma.
– Valorile aferente subgrupurilor C1 (0, 76) si C3 (0, 65) se încadreaza în intervalul ce semnifica ’’grup cu coeziune puternica’’. În aceste grupuri a scazut proportia tipului sangvinic, reprezentând însa peste 50 % din totalul membrilor. A crescut semnificativ si numarul melancolicilor, 26 si respectiv 23 %, ceea ce a dus la o reducere a comunicarii la nivelul întregii subunitati, dar nu neaparat din punct de vedere calitativ. Numarul membrilor apartinând temperamentelor coleric si flegmatic se situeaza la o valoare la care nu este pusa în pericol coeziunea grupului, mai ales ca, flegmaticii dau dovada de calm, seriozitate, echilibru si nu se grabesc în lansarea de judecati referitoare la cei din jur.
– Valoarea cea mai scazuta (0, 57) apartine subgrupului C4, în care repartitia tipurilor temperamentale este oarecum echilibrata. Proportia sangvinicilor se apropie de jumatatea grupului, dar un rol important în comunicare le revine si colericilor (26 %), care sunt caracterizati de un spirit autoritar, nestapânit, sunt certareti si doritori sa preia controlul. Le sunt caracteristice frecventele iesiri nervoase, irascibilitatea, nu suporta sa fie contrazisi, toate acestea facând dificila comunicarea cu cei din jur. Din acest motiv, melancolicii si flegmaticii evita dialogul cu colericii deoarece nu au aceeasi spontaneitate în reactii si se simt depasiti.
Cunoscând semnificatia valorii coeficientului de coeziune se pot desprinde concluzii privind gradul de coeziune al grupului, precum si al demersului necesar în vederea îmbunatatirii comunicarii intragrupale. Cu cât grupul este mai coeziv, cu atât au loc schimbari pozitive în ceea ce priveste capacitatea de adaptare a membrilor grupului unul fata de celalalt, la nivelul intensitatii si durabilitatii raporturilor interpersonale, a consensului cognitiv si afectiv între membrii grupului.
Rolul reglator al grupului intervine si asupra tipului temperamental caruia apartin membrii acestuia. Se considera ca temperamentul este înnascut si, în principiu, are o rezistenta ridicata la schimbare; el însa, printr-un proces de acomodare si armonizare cu celelalte tipuri temperamentale, poate fi controlat. Astfel, colericul poate învata sa îsi stapâneasca irascibilitatea si sa evite initierea unor conflicte; sangvinicul poate învata sa îsi stabileasca interesele cu o mai mare precizie si sa le urmareasca cu perseverenta; flegmaticul sa încerce sa devina mai dinamic, mai comunicativ si, prin acestea, mai adaptabil; iar melancolicul poate învata sa depaseasca starile de îndoiala si sa actioneze cu mai multa hotarâre.
La nivelul batalionului, valoarea coeficientului de coeziune ne indica un grup cu coeziune puternica, dar acest fapt este mai putin semnificativ pentru acest studiu, deoarece fiecare subgrup este înteles printr-un proces de delimitare fata de celelalte subgrupuri, având misiuni specifice. Fiecare subunitate este alcatuita dintr-un numar de indivizi care îsi desfasoara activitatea în comun, aflându-se într-o permanenta interactiune. Coeziunea, la nivel de batalion, este caracterizata mai ales prin comunitatea de scop a tuturor membrilor unitatii si mai putin prin intensitatea si durabilitatea raporturilor interpersonale.
***
BIBLIOGRAFIE
1. Gl. d. (r) dr Gheorghe Aradavoaice -’’Comunicarea în mediul militar’’, Ed. A. I. S. M., Bucuresti, 1997
2. Catalina Bonciu – ’’Instrumente manageriale psihosociologice’’ Ed.All Beck, Bucuresti, 2000
3. Lt.col.Ion Cioloca -’’Psihosociologie si pedagogie militara’’, Ed.Militara, Bucuresti, 1992
4. Patricia Hedges – ’’Personalitate si temperament’’, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1999
5. Corneli Mircea – ’’Inter-comunicare, Ed.stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979
6. Col. Gheorghe Niculescu, col.Tudor Tamas – ’’Opinii privind cercetarea sociologica în armata’’, Ed, Militara, Bucuresti, 1976;
7. Filaret Sântion -’’Cunoasterea subordonatilor’’, Ed. Militara,Bucuresti, 1990
* U.M. 02180 Bucureşti