INTRODUCERE

Un sector comercial cu o organizare distincta si cu o serie de particularitati în privinta continutului si modului de desfasurare a activitatii îl constituie alimentatia publica. Componenta importanta a comertului cu amanuntul, alimentatia publica se caracterizeaza, în perioada actuala, printr-un dinamism aparte, datorita rolului sau crescând în satisfacerea nevoilor de consum ale populatiei.
Desi în cadrul alimentatiei publice se desfasoara procese complexe, care apartin diferitelor ramuri ale economiei ( productie, comercializare, servicii ), totusi aceasta este inclusa în ramura comertului interior, în mod conventional.
Alimentatia publica s-a dezvoltat într-un ritm superior ramurii comertului interior pentru ca asupra acesteia au actionat o serie de factori, între care: urbanizarea, mobilitatea populatiei, dezvoltarea turismului, modificarile intervenite în conditiile de munca si de viata a oamenilor încadrati în munca, conceptiile si convingerile acestora etc.
Lucrarea de fata îsi propune un studiu asupra retelei comerciale a unei unitati comerciale pe profilul alimentatiei si mai concret un studiu în domeniul berii. Legea româneasca nu considera berea aliment, ci bautura alcoolica, spre deosebire de legile internationale, dar prin noua legislatie, aflata în curs de elaborare, se prevede desprinderea berii din grupa bauturilor alcoolice, deoarece prin parametrii fizico-chimici berea nu este o bautura alcoolica, ci un aliment.
Berea, “batrâna doamna a bauturilor”, traieste o a doua tinerete prin noua abordare europeana care este atribuita acestei vechi licori sub genericul: “berea ca aliment si medicament”. Calitatile organoleptice/gustative ale berii confera acestui produs o larga adresabilitate la mai multe categorii de consumatori: tinerii, care pot consuma diferitele sortimente de bere în functie de împrejurare, vârsta, cultura consumului, anotimp, sex, preocupari, educatie, clima, situatie materiala, stare psihica, ambient si multi alti factori care pot determina un consum mai mare sau mai mic de bere; berea fara alcool este destinata în primul rând soferilor sau altor persoane care nu doresc sa consume alcool, dar doresc totusi sa bea o bere; berea hipoglucidica a fost creata în special pentru persoanele de sex feminin, care evita un consum alimentar cu multe calorii, dar acest sortiment de bere poate fi consumat si de bolnavii de diabet, deoarece nu contine zahar; berea cu caramel cu un continut mic de alcool sau berile realizate în amestec cu soft drinks sunt foarte cautate de cei mai tineri consumatori în discotecile din toata Europa; berile cu un continut de 10 – 12 grade alcoolice, mai tari decât vinul, sunt recomandate în general iarna sau în alte situatii deosebite.
Cu siguranta berea a aparut în momentul în care oamenii au renuntat la vânatoare si s-au asezat prin vai însorite pentru a cultiva cereale. si iarasi e sigur ca primul “pahar” de bere s-a nascut dintr-o eroare.
Cerealele vor fi dat hrana primilor agricultori si tot ele le-au furnizat o bautura minunata: berea. Între Tigru si Eufrat se facea bere cu 6.000 de ani î.e.n. Exista documente care atesta faptul ca în anul 5.000 î.e.n. chinezii beau o licoare similara berii, numita “kui”. Tablite de argila scoase la iveala de arheologi arata ca si în Babilon, cu 4.000 de ani înainte de Christos, exista o bautura numita “sikaru”, obtinuta prin fermentatia cerealelor si mai apoi prin fierbere. Pe monumentul “Blau”, pastrat acum la British Museum din Londra, datat cu 3.000 de ani înainte de Christos, este reprezentat un cortegiu de ofrande cu bere destinate zeitei Nin Hara.
La începutul secolului al XIX-lea tehnicile de berarit sunt aproape similare celor din Evul Mediu: cantitate mica, bere de fermentatie înalta, de culoarea chihlimbarului sau beri brune, mai ales iarna si mai degraba pentru consumul local.
În doar câteva decenii totul se ve schimba radical, iar aceste schimbari vor avea ca punct de plecare centrul Europei: Cehoslovacia, Germania si Austria vor da tonul începând cu 1840. si un nou fel de bere va cucerii atunci lumea…
În 1842 cehii inventeaza la Pilsen (Plzen) o bere de fermentatie joasa, elaborata între 7 si 12 grade alcoolice. Aurie si limpede, aceasta licoare a fost fabricata în acelasi timp si de austriacul Anton Dreher. Tehnica era cunoscuta înca din secolul al XV-lea, dar necesita mijloace de pastrare la rece, naturale sau artificiale. Calea ferata va stimula berarii, pentru ca din acel moment acestia au putut sa-si livreze produsele în marile orase industriale.
În România nu s-a baut bere dintotdeauna. Exista câteva marturii care atesta faptul ca si stramosii nostri cunosteau acest preparat. Virgiliu relateaza ca geto-dacii beau iarna o bautura din orz. Din perioada romana nu exista însa alta referire la producerea acestei licori. Cea mai veche referire documentara se gaseste într-un act din 1366 în care se arata ca la rascoala taranilor din comuna Floresti (Cluj) au participat si Andrei morarul si Iacob berarul din Cluj. Este posibil ca berea sa fi fost adusa de sasii împamânteniti prin Transilvania. Iar românii, desi mari amatori si consumatori de vin, sa fi gustat si ei din bautura aurie si sa o gaseasca interesanta la gust. Berea a început sa se consume serios abia dupa venirea soldatilor austrieci si instaurarea dominatiei habsburgice în Banat. Acesta este si motivul pentru care prima fierbatorie de bere de dimensiuni mai mari o vom regasi la Timisoara si nu altundeva. Primul document care atesta existenta acestei fabrici dateaza din 1718.
În general, fabricile de bere din România au fost puse în functiune într-o perioada a dezvoltarii economiei românesti, când tara noastra conostea o deschidere mai larga spre Occident. Urmarea acestui fapt a fost posibila dotare cu utilaje performante din vest si aplicarea unor tehnologii care constituiau un element de noutate pentru industria berii din România.
Conlucrarea dintre om si industrie s-a manifestat pe multiple planuri, înregistrându-se ample influente reciproce. Industria a îmbunatatit valorile de întrebuintare în legatura cu alimentatia umana si, în acelasi timp, munca desfasurata de om în legatura cu obtinerea si prelucrarea din domeniul alimentar a condus la perfectionarea tehnologiilor, a tehnicii si, în general, la o mai buna cunoastere a industrieie de acest gen.
Industria berii este situata între furnizorii de materii prime (unitatile agricole) si beneficiarii de produse finite (reteaua comerciala), fiind obligata sa efectueze, pe raspunderea sa, si distributia pâna la unitatile comerciale a unor produse.
În trecut industria alimentara era organizata, în principal, pentru a produce alimente primare, iar în ultimele decenii s-a înregistrat o schimbare a structurii productiei pe game sortimentale. Ponderea produselor alimentare (a bauturilor) avansat prelucrate a crescut tot mai mult, cu avantaje mari pentru calitatea produselor si cu oinfluenta însemnata asupra calitatii vietii.
Chiar daca este departe de a fi neamt, românului îi place berea, iar racoarea unei halbe de bere rece într-o zi torida este poate una dintre cele mai mari placeri ale verii. Berea a intrat în sufletul românului, fie doar si daca ne gândim la numele celebrului restaurant “Caru’ cu bere” sau la cel al tinerei formatii “Bere Gratis”.