Psiholog Gabriela Verenciuc

Partea teoretica

Adaptarea militarilor în termen la viata militara este un proces complex, de o importanta deosebita, care se reflecta în comportamentul militarilor, în modul în care ei receptioneaza si asimileaza informatiile teoretice, în modul în care îsi formeaza deprinderile practice, precum si în interiorizarea normelor si regulamentelor militare. Optimizarea si facilitarea acestui proces poate eficientiza procesul de instructie a tinerilor si, în acelasi timp, poate preveni unele dezechilibre psihice si conduite dezadaptative pe parcursul efectuarii stagiului militar.
Deoarece majoritatea studiilor cu privire la adaptarea si integrarea tinerilor în grupul militar au surprins în special factorii de mediu care influenteaza aceste procese, în aceasta cercetare mi-am propus sa delimitez acele trasaturi de personalitate ale militarilor care-si pun amprenta asupra procesului de adaptare. O atentie deosebita am acordat inteligentei emotionale a militarilor, una din ipotezele de la care am plecat în cercetare fiind aceea ca un nivel ridicat al inteligentei emotionale favorizeaza procesul de adaptare a tinerilor la mediul militar. De asemenea, pe parcursul cercetarii am cautat sa identific o eventuala legatura între aparitia unor simptome somatice la militari si gradul de adaptare a acestora la mediul militar.
Consider ca principalii beneficiari ai acestui studiu sunt psihologii care lucreaza în unitati, direct cu soldatii si care au posibilitatea sa ghideze procesul de adaptare diferentiat, în functie de caracteristicile de personalitate ale tinerilor. Cunoasterea acestor trasaturi de personalitate cu influenta semnificativa asupra proceselor de adaptare si integrare este utila si în medierea unor conflicte care apar adesea între militari.

Caracteristicile mediului militar

Mediul militar este un mediu specific, caracterizat prin ordine si disciplina, relatiile interpersonale fiind reglate prin diferite norme oficiale. Grupurile militare sunt grupuri preponderent formale. În acest sens, colonelul Ion Ciolaca si maiorul Ionel Stoianovici (1998), într-un articol aparut în “Spirit militar modern” subliniau: “Cazarma este un mediu eficient, centralizat, tipizat. Viata în grup este riguros organizata (totul este condus si se desfasoara dupa programe si regulament). Fiecare activitate – desteptarea, înviorarea, servitul mesei, instructia, stingerea – se face la ordin, fiind minutios planificata si controlata.” Date fiind particularitatile acestui mediu, militarii în termen trebuie sa-si mobilizeze toate resursele adaptative pentru a se integra si functiona fizic si psihic eficient.

Procesul de adaptare

În studierea procesului de adaptare trebuie sa tinem cont de faptul ca militarii provin din medii sociale si culturale diferite, care si-au pus amprenta asupra personalitatii lor si asupra modului de raportare la realitatea exterioara. Fiecare militar are propriul lui sistem de convingeri, deprinderi si cunostinte. Acesti factori influenteaza procesul de adaptare la mediul militar. Desi unitar, el se desfasoara în câteva planuri distincte: biologic, psihologic si social. Este vorba de adaptarea la un nou regim de munca si de viata, care necesita formarea anumitor deprinderi, abilitati si capacitati, precum si a unor convingeri conforme cu noul lor rol social. Astfel, riscul de aparitie a comportamentelor deviante este crescut în primele 2-3 luni dupa încorporare si în ultima luna dinaintea terminari stagiului militar, deoarece exista riscul ca noile achizitii sa între în conflict cu vechile norme si valori cu care militarul vine din mediul civil (vezi Burbulea, 1985). Colonelul medic dr. Viorel Armasu, comandantul Spitalului Militar Iasi, într-un articol publicat în revista,, Spirit militar modern”, nr.1 din 2002, arata ca incidenta manifestarilor parasuicidare este de 20% în prima saptamâna dupa încorporare, de 60% în prima luna si de 80% înainte de a treia luna.
Foarte importanta este si imaginea pe care tinerii si-au facut-o înainte de încorporare în legatura cu solicitarile, valorile si normele mediului militar, precum si imaginea pe care si-o formeaza pe parcursul efectuarii stagiului militar. Daca aceasta imagine este corespunzatoare realitatii, adaptarea tinerilor este favorizata, acestia depasind mult mai usor obstacolele si dezvoltând comportamente adecvate noilor situatii. În schimb, daca imaginea este eronata, apare o neconcordanta între asteptari si realitate, se creeaza tensiuni pentru înlaturarea carora sunt necesare eforturi suplimentare atât din partea tinerilor, cât si a comandantilor si a celorlalti membri ai subunitatii respective. În acest sens, este de remarcat efortul depus de personalul din bazele de instructie, care au facut eforturi deosebite pentru a asigura tinerilor militari în termen conditii bune de cazare, hrana si instructie. Aceste eforturi sunt reflectate în modul în care tinerii percep viata militara. Dupa cum evidentia colonelul Tudor Necula si lt. col. Ionel Stoianovici în articolul,, Ce gândesc tinerii despre armata”, publicat în,, Spirit militar modern”, nr.1 din 2002, majoritatea militarilor în termen s-au declarat multumiti de conditiile de cazare (80, 3%), de modul în care le sunt respectate drepturile (77, 1%), de calitatea hranei (67, 2%) si de cantitatea ei (61, 4%), de echipamentul primit ( 70, 5%), de respectarea timpului liber (67, 6%), de conditiile de igiena din unitate (66, 8%), precum si de asistenta medicala (57, 7%). Conform aceleiasi surse, majoritatea militarilor în termen s-au declarat multumiti de climatul organizational din bazele de instructie, 86, 7% dintre militari apreciind în mod pozitiv ansamblul vietii ostasesti. Ca urmare, putem aprecia ca militarilor le sunt asigurate în general conditiile de mediu necesare unei bune adaptari la viata militara. Procesul de adaptare este cu atât mai usor cu cât exista o motivatie mai crescuta. Motivatia pentru armata este influentata de imaginea pe care tinerii o au despre institutia militara, de modul cum ei valorizeaza o serie de elemente specifice acesteia si de felul în care îsi reprezinta importanta si consecintele stagiului militar pentru dezvoltarea lor ulterioara. Totusi aceste conditii sunt necesare, dar nu si suficiente, un factor important, cu influente majore asupra procesului de adaptare, fiind personalitatea militarului. Colonelul medic dr. Viorel Armasu (,, Spirit militar modern”, nr.1 din 2002) arata ca actele parasuicidare apartin unor personalitati patologice, si anume: personalitati imature – 50%; personalitati nevrotice, anxioase, fobice si isterice – 25%; personalitati dizarmonice – 15%; alte tipuri de personalitati patologice – 10%.
Dezechilibrele structurale ale personalitatii genereaza adesea dificultati de adaptare si integrare în mediul militar, ceea ce poate determina conduite dezadaptative.

3. Inteligenta emotionala ca factor implicat în procesul de adaptare
.
În ultimii ani, tot mai multi psihologi au ajuns la concluzia ca inteligenta generala, definita prin I.Q., care se concentra mai mult pe lingvistica si matematica si care era un bun factor predictiv pentru reusita scolara, nu ofera o predictie reala în ceea ce priveste reusita în viata (Goldman, 2001). Unii cercetatori din domeniul stiintelor socio-umane considera ca inteligenta emotionala descrie mult mai bine capacitatea persoanei de a reusi pe plan social, de a se adapta eficient la diferite situatii de viata. Salovey (ap. Goldeman, 2001), definea inteligenta emotionala prin cinci capacitati: cunoasterea emotiilor personale, gestionarea emotiilor, motivarea de sine, recunoasterea emotiilor în ceilalti si manevrarea relatiilor. Am considerat interesant de stabilit daca aceste trasaturi de personalitate sunt mai pregnante la militarii în termen care au manifestat conduite mai adaptate.

Partea practica

Scopul cercetarii a fost acela de identifica trasaturile de personalitate care influenteaza pozitiv
procesul de adaptare a tinerilor la mediul militar si de a gasi modalitati de dezvoltare a acestora. Am avut în vedere în primul rând inteligenta emotionala deoarece aceasta, spre deosebire de inteligenta generala, poate fi dezvoltata prin educatie. De asemenea, am considerat inteligenta emotionala ca având un rol important în procesul adaptativ deoarece, asa cum afirma si Thorndike (ap. Goleman, 2001),,, inteligenta sociala este altceva decât inteligenta academica”, ea fiind,, o parte extrem de importanta în a-i face pe oameni sa reactioneze bine în situatiile practice cu care sunt confruntati în viata.”

1. Ipotezele cercetarii au fost:

– militarii în termen care au un nivel ridicat al inteligentei emotionale se adapteaza mai bine la mediul militar.
– militarii în termen cu un nivel ridicat al inteligentei emotionale au stiluri preponderent creative sau interactive de rezolvare a conflictelor.
– militarii cu dificultati de adaptare la mediul militar prezinta simptome somatice mai mult decât ceilalti militari.
Aceasta ultima ipoteza am luat-o în considerare si am considerat-o interesanta de cercetat, având ca fundament teoretic lucrarea lui Michel Odoul intitulata,, Spune-mi ce te doare”. El evidentiaza legatura strânsa existenta între corp si spirit. Odoul considera corpul nostru ca fiind un excelent instrument de cunoastere, el traducând ceea ce se întâmpla în adâncurile misterioase ale sufletului. Distorsiunile dintre inconstient si constient sunt traduse prin trei tipuri de mesaje de intensitate diferita: tensiuni fizice si nervoase, traumatisme fizice sau psihice, precum si boli organice sau psihice.

Instrumente de investigare utilizate

Pentru a verifica prima ipoteza am masurat inteligenta emotionala cu ajutorul testului de inteligenta emotionala (pentru tineri si adulti) adaptat de Mihaela Roco dupa Bar – On si D. Goleman. Am ales aceasta proba de inteligenta deoarece am considerat ca rezultatele ei ne furnizeaza date mai semnificative despre capacitatea intelectuala generala a subiectului, derivând dintr-un fel de îmbinare intima între procesele cognitive si asociatele lor afectiv – motivationale si volitive.
Pentru masurarea nivelului de adaptare la mediul militar am luat în considerare aprecierile comandantilor de plutoane si de companie. Aprecierea s-a facut pe o scala de evaluare grafica cu numar impar de gradatii (9).
Pentru aprecierea stilului personal de rezolvare a conflictelor am utilizat Chestionarul SARC, proba de evaluare a stilurilor apreciative si de abordare a conflictelor, elaborata de dr. Mariana Caluschi si de psiholog Claudia Fetcu.

Lotul investigat

Cercetarea s-a efectuat pe un esantion de 50 de subiecti, militari în termen, dintre care 25 de ciclul II si 25 de ciclul III, cu vârste cuprinse între 20 si 23 de ani. Esantionul a fost obtinut prin selectie aleatoare stratificata, tinându-se cont de variabilele nivel educational si mediu de rezidenta (urban sau rural), deoarece la o aplicare prealabila a testului pe o populatie mai larga s-a observat ca aceste variabile coreleaza semnificativ cu scorurile testului.

Rezultatele cercetarii

Conform scorurilor obtinute, 20% dintre militari au o inteligenta emotionala de nivel scazut (scor sub 100), 52% de nivel mediu (scor între 100 si 150) si 28% peste medie (scor între 150 si 200). De asemenea, conform aprecierilor comandantilor de plutoane, 14% dintre militari au un nivel slab de adaptare, 38% au un nivel mediu de adaptare si 48% dintre militari au un nivel bun de adaptare la mediul militar. Prin calcule statistice, am obtinut un coeficient de corelatie pozitiv si semnificativ (+0, 791) între nivelul de adaptare si nivelul inteligentei emotionale, ceea ce confirma prima ipoteza a cercetarii.
În urma aplicarii Chestionarului SARC, am constatat ca din14 militari care au obtinut scoruri peste medie la testul de inteligenta emotionala, 12 au stiluri apreciative preponderent empatice (subiectul se simte celalalt pentru a-i retrai starile, gândurile, actiunile, fara pierderea propriei identitati si are capacitatea de a se transpune în situatia partilor aflate în conflict), unul are un stil apreciativ analogic (subiectul reuseste sa-i înteleaga pe ceilalti pe baza unui rationament analogic), iar unul este preponderent reflexiv (este un stil afectiv, dar neproiectiv, subiectii care prefera acest stil fac aprecieri subiective pe baza experientei lor afective, filosofeaza pe tema conflictelor, dar amâna rezolvarea problemelor, fac judecati transante, rigide, neimplicative). De asemenea, am constatat ca din cei 14 militari, 4 au stiluri creative de rezolvare a conflictelor (caracterizeaza persoanele ce se simt stimulate la orice provocare si care participa cu idei originale la rezolvarea diferitelor probleme, dând solutii din diferite perspective; conflictele nu-i sperie, ci îi antreneaza sa le rezolve), iar 10 au stiluri interactive (prefera interactiunea si colaborarea în abordarea si rezolvarea situatiilor conflictuale), ceea ce confirma a doua ipoteza a cercetarii, care presupunea ca militarii cu un nivel ridicat al inteligentei emotionale au stiluri creative sau interactive de rezolvare a conflictelor.
Pentru a verifica cea de-a treia ipoteza a cercetarii am luat în considerare aprecierile comandantilor de plutoane cu privire la nivelul de adaptare a militarilor la mediul militar, precum si starea de sanatate fizica a militarilor rezultata din registrul de consultatii medicale. Am constatat ca 8 dintre militari au prezentat dureri la nivelul coloanei vertebrale, 3 dintre acestia fiind apreciati ca având un nivel slab de adaptare la viata militara, 4 un nivel de adaptare mediu si unul dintre ei un nivel bun. Doar unul dintre militari a prezentat cefalee, acesta având, într-adevar un nivel slab de adaptare. Am luat în considerare în primul rând acest tip de simptome datorita faptului ca, în viziunea lui Odoul, ele pot semnifica dificultati adaptative. Durerea de spate semnifica dificultatea de adaptare la schimbari bruste de situatie (mediu, anturaj) si de pozitie (sociala, materiala), migrena fiind o manifestare a dificultatii de a raspunde corect manifestarilor externe. Rezultatele obtinute nu sunt destul de relevante pentru a confirma a treia ipoteza a cercetarii. Atât durerile coloanei vertebrale, cât si celelalte afectiuni înregistrate în registrul medical de consultatii apar atât la militari cu nivel slab de adaptare, cât si la cei cu nivel mediu si bun.

Concluzii

Urmare rezultatelor obtinute în cercetare, putem concluziona ca, într-adevar, trasaturile de personalitate si în special inteligenta emotionala influenteaza procesul de adaptare a tinerilor la mediul militar. De asemenea, putem aprecia faptul ca un tânar bine adaptat este mai empatic si mai creativ în rezolvarea conflictelor, interactionând mai bine cu cei din jur, ceea ce în mediul militar este foarte important, daca tinem cont ca aici se întâlnesc tineri din medii sociale diferite, cu diferite nivele educationale, iar aparitia unor divergente între militari, mai ales în perioada imediat urmatoare schimbarii unui ciclu de instructie, este inerenta. Militarii mai empatici si mai creativi trec mai usor prin aceste perioade, abordeaza mai eficient relatiile cu ceilalti militari, integrându-se mai usor în grupul militar. Adesea ei reusesc chiar sa medieze conflictele dintre alti militari, viziunea lor asupra situatiei fiind mai larga.
tinând cont de aceste rezultate, psihologul poate actiona în sensul dezvoltarii capacitatii empatice a militarilor, a inteligentei emotionale a acestora prin diverse programe de antrenament, care vor constitui obiectul de studiu al unor cercetari viitoare.

***

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Colonel dr. Aradavoaice, Gheorghe (1984), “Climatul psihosocial în colectivele militare”, Ed. Militara, Bucuresti, p. 145-169
2. General de divizie (r) dr. Aradavoaice, Gheorghe (1997), “Comunicarea în mediul militar”, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti
3. Colonel dr. Armasu, Viorel, “Gestul suicidar – interferente medico – militare”, din,, Spirit militar modern”, nr.1/2002, p. 41-43
4. Colonel Burbulea, Emil, colonel Mirea, Marin (1985), “Pentru o viziune psihosociala asupra moralului armatei”, Ed. Militara, Bucuresti, p. 19-31
5. Colonel Ciolaca, Ion, mr. Stoianovici, Ionel, “Comportamentul deviant în timpul executarii stagiului militar”, în “Spirit militar modern”, nr. 3-4/1998, p. 29-32
6. Lt. col. Ciolaca, Ion, “Atitudinea tinerilor fata de serviciul militar”, în “Spirit militar modern”, nr. 4-5/1994, p.21-24
7. Coord. col. dr. Deaconu, Victor, cpt. Laudatu, Nicolae (1984), “Dimensiuni psihosociale ale vietii si activitatii militare”, Ed. Militara, Bucuresti
8. Goleman, Daniel, “Inteligenta emotionala” (2001), Ed. Curtea Veche, Bucuresti, p. 59-62
9. Col. Nicula, Tudor, Lt. col. Stoianovici, Ionel, “Ce gândesc soldatii despre armata”, din,, Spirit militar modern”, nr. 1/2002, p. 27-30
10. Comandor Rosu, Marin, Tanasescu, Irina, “Care este atitudinea tinerilor fata de armata”, din,, Spirit militar modern”, nr. 3-4/1998, p. 11-14
11. Stog, Larisa, Caluschi, Mariana (2002), “Psihologia manageriala”, Ed. Cartier, Bucuresti, p.176-178; 214-220

 

---

* U.M. 01583 Botosani