1.5. CONTINUTUL SI FUNCTIONAREA FILIERELOR ÎN CADRUL SISTEMULUI COMERCIAL

În literatura de specialitate, notiunea de filiera este definita ca un ansamblu al activitatilor desfasurate si functiilor asumate de agentii economici implicati în cadrul unui circuit parcurs de un produs pâna la consumatorul final. Principalele activitati încadrate într-o filiera pot fi considerate: productia, colectarea, transformarea, distributia si consumul .
Cu privire la structura filierelor, este nevoie de cunoasterea anumitor caracteristici care determina aceasta structura:
 circuitele functionale ale filierei care pot fi: directe, scurte, traditionale sau integrate;
 gradul de capitalizare a filierei (în totalitate sau subsectoarele care o compun);
 importanta subsectoarelor socio-economice (capitalizat, artizanal, cooperatist sau public);
 marcile si principalele etape sau operatii ale filierei (marci de producator sau marci de distribuitor);
 procentul de capital strain în diferite puncte ale filierei;
 formarea capitalului brut în diferite subsectoare functionale.
Se poate trage concluzia ca în economia de piata alegerea filierelor nu se limiteaza numai la cunoasterea unui singur circuit, ci acest circuit este influentat de specificul pietei, iar pentru alegerea celei mai bune filiere trebuie avute în vedere aceste caracteristici de baza ale acestora.
Posibilitatile de organizare a distributiei produselor, are în vedere si formele variate de integrare a filierelor, astfel:
 integrare pe verticala descendenta – consta în apropierea consumatorului spre locul de productie;
 integrarea verticala ascendenta – consta în activitatea producatorilor în comertul en gros;
 integrare orizontala – echilibrul schimbului între producator si consumator;
 existenta unor întelegeri sub o forma procentuala între producator si consumator (parteneriat).
Circuitele prin intermediul carora pot fi valorificate produsele sunt:
 circuite directe, unde producatorul vinde fara intermediari produsele sale consumatorilor;
 circuite integrate, care presupun existenta unui singur intermediar;
 circuite scurte sau semiintegrate, care presupun existenta a doi intermediari;
 circuite lungi, care presupun existenta a cel putin trei intermediari;
 circuite cu o diversitate a canalelor de distributie, în care doar unele sunt principale.
Circuitele de valorificare fara intermediari, care presupun trecerea (valorificarea) produselor direct de la producator la consumator, permit producatorului sa-si valorifice produsele imediat, fara sa practice o distributie prelungita în timp a propriei productii.
Circuitele de valorificare cu intermediari, însa, se pot desfasura în mai multe variante în functie de numarul, felul si modul în care diferiti intermediari intervin în circuitul de valorificare. Astfel putem avea urmatoarele circuite:
-“producator – unitate de desfacere en detail – consumator”, care este totodata cel mai scurt canal cu intermediari;
-“producator – depozit al societatii comerciale specializata în desfacerea en detail – unitate de desfacere en detail – consumator”;
-“producator – proces de transformare în cadrul societatii specializate în industrializarea produselor – depozitare – unitate de desfacere en detail – consumator”.
În acest context pot fi delimitate urmatoarele trei tipuri de filiere :
1. Filiere care functioneaza cu stocuri intermediare, stocuri care sunt cunoscute si sub numele de stocuri de securitate sau de anticipatie. În acest caz furnizorii si distribuitorii stocheaza produsele în vânzare. Astfel, pe parcursul filierei se pot afla sucesiv: în stoc la fabricant, în stoc util, în stoc tampon si în stoc rulant. De mentionat ca stocurile de fabricatie sunt independente de ritmul vânzarilor spre deosebire de stocurile de rulant care depind de acest ritm.
2. Filiere care functioneaza cu stocuri tampon, existente la nivel teritorial cu durata limitata. Produsele transformate în unitati specializate sau stocate (în loturi) conform cererii agentilor economici distribuitori en gros sau en detail. Se face astfel o previziune a vânzarilor pornindu-se de la analizele din perioadele anterioare si informatiile conjuncturale de piata.
3. Filiere care functioneaza într-o ritmicitate diferita si anume: în flux lent (cu stocuri), în flux continuu (uniform, în acest caz neexistând stocuri), fluxuri la cerere (care raspund în mod prompt cererii de produse). Natura ritmicitatii fluxurilor determina organizarea interna a întreprinderilor furnizoare.
Necesitatea unui studiu al filierei este considerata inerenta în marketing, acesta putând avea loc în doua etape:
– etapa desctiptiva, prin care se face identificarea filierei (cu referire la produs sau grupe de produse, agentii economici implicati, operatiile si faze specifice);
– etapa explicativa, unde are loc cunoasterea mecanismelor de regularizare a filierei (analizându-se în mod deosebit structura si functionarea pieselor, modalitatilor de interventie a statului, sisteme de planificare etc.).


Intermediarul si functiilie sale în cadrul filierei
Problematica circuitului produselor agroalimentare impune cunoasterea agentului economic intermediar si a activitatilor pe care le desfasoara.
Este necesara cunoasterea functiilor acestuia, care reies din contractul dintre furnizori si clienti, grupate în functii tehnice si functii economice, pe care acesta le desfasoara în cadrul filierei. Acestea sunt expuse în tabelul de mai jos :

Tabelul 1.3. Functiile agentilor economici intermediari
 

Functiile tehnice: sunt legate de activitatile pe care trebuie sa le efectueze intermediarii în cadrul teritorial unde au loc circuite de distributie. În acest context pot fi delimitate atributii privind: receptia, depozitarea, ambalarea, transportul, sortarea etc.
Functiile economice ale intermediarilor se refera la stabilirea preturilor în preluarea altor preturi de la producator, livrarea produselor catre consumator si ritmul acestora, stabilirea conditiilor de livrare, finantarea pierderilor si a stocurilor.
Circuitul de valorificare a produselor prin intermediari are rolul de a asigura ritmul de desfacere pe perioade mai lungi de timp, atenuând pe cât posibil sezonalitatea pronuntata a unor produse.
Circuitele de valorificare fara intermediari, care presupun trecerea produselor direct de la producator la utilizator (consumator) permit producatorului sa-si valorifice produsele imediat dupa productie sau sa practice o distributie prelungita în timp.