Maria-Magdalena Macarenco*
Andreea Chiru**
Pentru formarea si dezvoltarea unei personalitati armonioase, sunt esentiale prezenta si disponobilitatea afectiva a parintilor care sa ofere modele de identificare adecvate. Perturbarile sistemului familial au efecte dezadaptative în plan emotional, comportamental si relational. Testele proiective ne-au permis accesul la realitatea aflata dincolo de masca sociala precum si povestea “copilului interior” din sufletul fiecaruia.
Ne-am propus sa investigam motivatiile inconstiente care duc la alegerea unei cariere militare; aceasta însa este determinata de o multitudine de alti factori care nu au fost analizati în lucrarea de fata.
Obiectiv
Pornind de la ideea ca toate actiunile si deciziile noastre contin miniaturizate conflictele, temele si problematicile de viata cu care ne confruntãm, lucrarea de fata îsi propune sa analizeze conditiile familiale care au determinat inconstient alegerea în perioada adolescentei a unei cariere într-un sistem militar restrictiv, în care nu este încurajata exprimarea verbala si fizica a individului (acestea fiind reglementate printr-un set de reguli si norme stricte de conduita).
Sistemul parental, prin totalitatea actelor sale comportamentale, constituie un veritabil model social care are o influenta hotarâtoare asupra copiilor, privind formarea conceptiei lor despre viata, a modului de comportare si relationare în raport cu diferite norme si valori.
Sunt semnificative pentru copil atât relatiile afective pozitive, de acceptanta si caldura ale parintilor, cât si atitudinea de rejectie care se manifesta prin ostilitate si autoritate brutala. Un stil parental centrat pe severitate, pe cerinte si pretentii exagerate, îsi lasa amprenta asupra procesului de formare a personalitatii, cu inerente implicatii negative în plan comportamental si relational: conformism, încredere redusa în fortele proprii, teama, timiditate, culpabilitate, apatie si indiferenta fata de cei din jur. Supraprotectia, limitarea excesiva a libertatii de actiune a propriilor copii, duc de asemenea la o serie de efecte negative: discrepanta dintre imaginea de sine si posibilitatile reale, cu evidente consecinte maladaptative (supraevaluare/subevaluare, anxietate, etc.). Familiile caracterizate printr-un potential conflictogen, carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaza în cea mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a copiilor, efectul principal al acestor relatii conflictuale fiind devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea posibilitatii de identificare cu acesta [ I. Mitrofan (coord.), 2001].
Dobânirea unei valori personale începe foarte devreme în copilarie din confruntarea cu mediul si relatiile cu cei din jur. Atunci când identitatea este instabila, precara sau ambigua, înseamna ca reflecta însusirile “oglinzilor“ care au contribuit la edificarea ei. Parintii care-si dedica mai mult timp carierei, care sunt interesati mai mult de prestigiul lor social sau cei depresivi, nepasatori, sunt oglinzi neclare. Reflectându-se mai putin sau chiar deloc în ele, copilul simte ca nu este cineva anume, ca nu are o personalitate distincta. Pe de alta parte, parintii supraimplicati, sufocanti prin grija si dragostea lor sunt oglinzi la fel de distorsionate. Copilul are sentimentul ca este doar o parte a altcuiva, ca nu este complet prin el însusi, ci o prelungire a unei figuri parentale sau cvasiparentale. Daca nu reuseste sa se desprinda de relatia mama-copil, sentimentul lui de întregire va depinde de unirea permanenta cu o alta persoana ( pe care o va numi metaforic “jumatatea mea”) [A. Nuta, 2001].
Despartirea de mama, initiata ritualic în multe culturi, este în societatea moderna un act dureros pe care baiatul trebuie sa îl îndeplineasca în sinea lui, în limita mijloacelor emotionale si intelectuale de care dispune. El are de ales între dragostea de mama si propria afirmare masculina. Separarea mama-fiu este o sarcina delicata de dezvoltare, adesea blocata sau amplificata de contexte nefericite. Când tatal nu e prezent, diferentierea mama-fiu devine si mai dificila, datorita fascinatiei naturale a unui sex pentru celalalt [A. Nuta, 2001].
Un fiu care îsi integreaza maternitatea în sens pozitiv, îsi exprima si asuma creator masculinitatea. Altfel spus, un fiu bine hranit emotional de o mama echilibrata (care si-a intergrat feminitatea) are sanse mai mari sa-si exprime latura creativa si afirmativa pentru ca va avea capacitati energetice înalte [I.Mitrofan, 2004].
El învata sa devina însa matur prin identificarea cu tatal si, mai târziu, prin identificarea cu persoanele reprezentative ale aceluiasi sex, din jurul sau. Tatal este cel care realizeaza scindarea fuziunii dintre mama si copil, declansând procesul de individuare. Absenta frecventa a tatalui sau a modelului masculin pentru tinerii baieti poate explica anumite tulburari comportamentale legate de afirmarea masculinitatii, a identitatii lor sexuale si este esential ca ei sa si-l integreze, ca un pas necesar în procesul de întregire si devenire a personalitatii.
Unii cercetatori (W.Reich si A.Mitscherlich), analizând din punct de vedere psihologic consecintele absentei figurii paterne, au constatat ca aceasta nu are influente doar la nivel personal, în ontogeneza fiecarui individ, ci si la nivel colectiv, deoarece activeaza în mase nevoia compensatoare a unui lider puternic, adesea autoritar si nedemocratic.
Fiul care nu asista la activitatea tatalui sau este ignorat de un tata prea obosit pentru a-si exercita paternitatea, elaboreaza explicatii negative, considerând ca este putin important, nedemn de atentie si iubire. Desi aceste idei si rationamente sunt uitate cu timpul, ele tind sa determine, de sub pragul constiintei, modul barbatului de a concepe oamenii si pe sine însusi. Pentru orice copil, faptul ca nu-l poate vedea pe tata, ca nu se pot juca împreuna sau ca aude vorbindu-se în mod negativ si stigmatizant despre el, este o rana la fel de mare ca bataia primita fara motiv, reprosurile sau palmele nemeritate. Mai rau, daca cel blamat este parintele de acelasi sex, rana este cu atât mai profunda, mai dureroasa [A. Nuta, 2001].
Slabiciunea si vulnerabilitatea fiind asociate traditional cu feminitatea, orice vulnerabilitate perceputa a barbatului este considerata ca o “lovitura” în identitatea lui masculina. De aceea, când baiatul este înconjurat preponderent de figuri feminine, îsi construieste identitatea pe comportamentele opozante (inhibându-si emotiile, afisând o falsa independenta si putere) si alegând sa-si manifeste agresivitatea într-o maniera socialmente dezirabila (cum ar fi armata).
Ipoteze
1. Barbatii care nu au avut un model de identificare masculin –din cauza absentei fizice sau/si emotionale a tatalui – au nevoie sa-si integreze propria masculinitate cu ajutorul unei structuri militare conduse de o imagine autoritara, asimilata tatalui.
2. Armata este o continuare a sistemului familial, prin modul de satisfacere a nevoilor (materiale, de securitate, protectie si apartenenta).
Lotul a fost alcatuit din 34 de cadre militare cu cel putin zece ani vechime în sistem; am exclus persoanele cu antecedente psihiatrice si inteligenta sub medie.
Instrumente de lucru
În scopul verificarii ipotezelor noastre, am utilizat în special tehnicile proiective care permit manifestarea trairilor interioare ale persoanei, a modalitatii sale unice si personale de a percepe lumea si de a o interpreta. Consemnele folosite în testele proiective lasa subiectului o libertate considerabila care îl antreneaza, fie ca acesta doreste sau nu, fie ca stie sau nu, sa se auto-dezvaluie. Aceasta libertate impusa îl plaseaza în fata dorintei sale si a angoasei referitoare la exprimarea acesteia, date fiind constrângerile mediului si ale Supraeului. Anzieu vorbeste despre aceasta situatie “vida”, “pe care subiectul o are de înfruntat apelând nu atât la aptitudinile si la inteligenta sa, cât la resursele profunde ale personalitatii. Aceasta situatie vida are ca efect asupra subiectului testat însufletirea conflictelor psihologice subiacente, declansarea angoasei si regresiei”. Pentru psihologia proiectiva, desenul a devenit un mod preferential de analiza a personalitatii individului. Desenul este o “poarta proiectiva” privilegiata, care exprima multe lucruri despre interioritatea noastra, mai greu de transpus în cuvinte.
Metodele de cercetare utilizate de noi au fost testul arborelui, testul familiei si testul persoanei care, alaturi de probe consacrate (Rorschach, Szondi, T.A.T., Lűscher) reprezinta un nucleu puternic al metodelor proiective de investigare.
Testul Arborelui a fost conceput de psihologul elvetian Karl Koch, tratatul initial fiind publicat în 1949. Arborele reprezinta un element al naturii foarte încarcat de semnificatii, un simbol al devenirii, ascensiunii si verticalitatii, ale carui componente pot fi asociate cu aspecte ale vietii psihice. Radacina reprezinta ceea ce este necunoscut, ascuns, subteran, latura noastra nevazuta si de aceea poate fi asociata cu dimensiunea bazala, pulsionala a omului. În acelasi timp ea asigura insertia si stabilitatea arborelui, deci poate deveni un simbol al nevoii de atasament, de sprijin sau de dependenta. Trunchiul este elementul de stabilitate al arborelui care, asemenea copului uman, face legatura între coroana si radacina, putând simboliza Eul subiectului, adica instanta care mediaza între pulsiunile inconstientului si aspiratiile constiente. Coroana este asimilata dorintelor persoanei de dezvoltare si devenire, fiind, pe de alta parte, si un simbol al vârstelor si dispozitiei afective.
Testul Familiei, elaborat de M. Porot, constituie un test proiectiv în acceptiunea deplina a termenului, care ofera acces la adevaratele sentimente pe care subiectul le are fata de familia sa si la locul pe care considera ca îl ocupa în cadrul acesteia, descoperind astfel realitatea psihica a persoanei în cauza. Ca si criterii de interpretare, autorul a considerat a fi importante compozitia familiei prezentate în desen, prezenta fiecarui personaj, ca si personajele adaugate sau omise. Aspectele de valorizare sau devalorizare ale personajelor au fost analizate prin intermediul ordinii aparitiei, atributelor, culorilor utilizate, precum si pozitiei pe care subiectul si-o atribuie în raport cu ceilalti.
Testul Persoanei pleaca de la principiul ca, în desenul unei siluete umane, subiectii îsi proiecteaza modul în care se percep pe ei însisi, cu problemele sau conflictele specifice care tin de imaginea de sine. Capul este sediul gândurilor, al emotiilor, al conceptiei despre sine si lume, al constiintei, dirijând adaptarea individului în mediu. Gâtul are la nivel simbolic o functie de canal de comunicare între minte si corp, între planificare si executie, între inconstient si constient. Trunchiul reprezinta zona organelor vitale, expresie a fortei si stabilitatii persoanei. Bratele si mâinile reprezinta organele de contact cu anturajul iar picioarele asigura deplasarea si echilibrul, deci autonomia persoanei.
De asemenea, fiecarui subiect i s-au notat datele anamnestice privind circumstantele care au determinat alegerea profesiei militare (situatia familiei de origine, nivelul de educatie, perceptia figurilor parentale, stilurile de comunicare, relatiile dintre parinti, atitudinea parintilor fata de copii si fata de subiect în special, modul de petrecere a timpului liber, ritualuri, preocuparea pentru activitatea scolara a copiilor, pedepse, istoricul medical al familiei).
Prezentarea si interpretarea rezultatelor
Din datele anamnestice ale celor 34 de cadre militare, au reiesit urmatoarele:
– 76,9% dintre cazuri si-au perceput tatal ca fiind absent si aceasta din diverse cauze: absent fizic si/ sau emotional, neimplicat în educatia copiilor sau cu personalitate slaba, fara initiativa;
– 35% dintre subiectii intervievati si-au considerat mamele autoritare, dominatoare, ele preluând responsabilitatile sotului în ceea ce priveste educatia copiilor si activitatile domestice. Totodata, confesându-se fiilor, implicându-i în diverse decizii legate de casa, si-au investit astfel simbolic baietii în rol de parteneri;
– La majoritatea celor intervievati s-a evidentiat o capacitate scazuta de constientizare a propriilor limite si dificultati cu care se confrunta, deci un deficit de introspectie, trebuintele fiind resimtite sub forma unei tensiuni difuze, iritante, ce nu poate fi mentalizata sau verbalizata, facând astfel imposibila satisfacerea nevoilor prin comportamente mai elaborate. Aceasta necunoastere de sine face ca astfel de persoane sa adopte mai usor un mecanism de aparare de genul externalizarii sau proiectiei, astfel ca responsabilitatea propriilor acte, emotii, este atribuita altora;
– Unul din motivele declarate ale intrarii în sistemul militar este cel legat de conditiile materiale precare din propria familie, cu alte cuvinte neputinta parintilor de a asigura sustinerea materiala a fiului si trimiterea lui într-o institutie unde sa primeasca ceea ce ei nu pot oferi (varianta deghizata de abandon), investind cu încredere sistemul militar.
Analiza desenelor obtinute ca urmare a aplicarii testelor proiective ne-a permis desprinderea urmatoarelor concluzii:
– În 64,7% din cazuri se observa o tendinta de identificare cu persoane mult mai mici ca vârsta cronologica, o regresie la stadiul de copil care doreste sa primeasca dragostea si protectia familiei sale –ca urmare a carentelor afective pe care le au-, o nostalgie a vârstei ideale, lipsite de griji, de responsabilitati, ceea ce poate explica alegerea unei organizatii în care Supraeul este tot timpul deplasat, niciodata la propria persoana;
– În peste jumatate dintre desene, mama a fost primul personaj reprezentat, semnificând faptul ca aceasta figura parentala este conforma cu aspiratiile de identificare ale subiectilor si ca este special investita în plan afectiv sau poate fi un semn al dependentei emotionale.
– 60% dintre subiecti au omis reprezentarea mâinilor în desen, ceea ce indica o capacitate scazuta de a stabili contacte interpersonale sau sentimente de culpabilitate;
– Ochii goi, simboluri ale imaturitatii sau blocajului emotional, apar în test la o treime dintre desene;
– Preferinta pentru partea stânga a paginii se observa la 61% dintre desene, ceea ce putem interpreta în sensul atasamentului fata de trecut, dependentei si introversiei;
– 27% dintre subiecti traiesc conflicte interioare provocate de confuzia asumarii identitatii de sex-rol;
– Lipsa de autonomie si independenta este evidentiata la o treime dintre desene (refuzul de a desena picioarele începând din talie poate sugera perturbari sexuale, insecuritate) .
Concluzii
Lipsa referintei paterne corespunzatoare si identificarea cu rolul matern determina inconstient alegerea carierei într-o organizatie militara care sa faciliteze integrarea propriei masculinitati si, pe de alta parte, influenteaza capacitatile decizionale ale persoanei, orientand-o spre un rol submisiv, conformist, într-un sistem directiv. Dependenta de familie, necâstigarea autonomiei –din cauza absentei figurii paterne-, determina alegerea unei “alte familii” –armata-, de care devin din nou dependenti, întrucât informatiile, cunostintele acumulate aici nu sunt utilizabile în alte medii ocupationale. De aceea, a iesi din sistem devine foarte dificil, desi exista nemultumiri fata de conditiile oferite si de accederea în functiile potrivite pregatirii lor.
Bibliografie
1. Mitrofan (coord.) “Psihopatologia, psihoterapia si consilierea copilului”, Bucuresti, Ed. SPER, 2001, pag. 305.
2. A.Nuta “Inocenta si închipuire- psihologia relatiei de cuplu”, Ed.SPER, Bucuresti, pag.99, 103.
3. A.Nuta “Suprafata si adâncimile cuplului”, Ed. SPER, Bucuresti, 2001, pag.94.
4. I. Mitrofan “Terapia unificarii”, Ed. SPER, Bucuresti, 2004, pag. 220.
5. D. Anzieu “Les methodes projectives”, în “Desenul familiei”, Ed. Profex, Timisoara, 2003, pag.17.
6. Nicolae Dumitrascu “Tehnicile proiective în evaluarea personalitatii”, pag. 223, Ed.Trei, Bucuresti, 2005.