Psiholog Darius DURIGA

Asistam în ultimul timp, la o diversificare si perfectionare a metodelor si procedeelor de investigatie, de colectare si prelucrare a materialului faptic. Mai mult ca oricând societatea contemporana simte nevoia unei cunoasteri tot mai profunde a propriilor sale fenomene si mecanisme pentru a putea apoi interveni în dirijarea lor. Cercetarile sociologice se orienteaza tot mai mult spre microsocial si mai ales asupra grupului mic. Aceasta se datoreaza în primul rând prin specificul organizarii activitatilor umane care se concentreaza tot mai mult spre grup (echipa sportiva, colectiv de munca, clasa de elevi, plutonul etc.) incluzând în acelasi timp diverse domenii: (sport, industrie, educatie, armata etc.).

Tehnicile si metodele de cunoastere a grupului mic permit nu numai sa surprinda momentele manifestate la acest nivel ci si sa recomande pe baza celor constatate, modalitati concrete de actiune în vederea ameliorarii unor manifestari sau deviante, conducând spre cresterea eficientei activitatii. Latura practic-aplicativa a psihosociologiei iese astfel cu pregnanta în evidenta. Cercetarile întreprinse asupra grupului mic au un caracter concret si urmaresc o finalitate (îndeosebi cele de sociometrie asupra carora ne vom apleca în aceasta lucrare) practica, determinata. Aria de cuprindere a cercetarilor de sociometrie s-a extins continuu asupra celor mai diverse domenii de activitate umana incluzând activitatea educationala sau chiar militara. Activitatea instructiv-educativa din scoala militara (licee, scoli de maistri sau academii) se orienteaza spre diferite forme organizatorice de tipul grupului cum ar fi clasa de elevi/studenti, grupul de studiu, de munca, plutonul, echipa sportiva, grupa în cadrul exercitiilor militare etc.

Toate acestea pot fi investigate cu ajutorul metodelor si procedeelor caracteristice grupului în general. Rezultatele obtinute sunt folosite mai apoi în vederea perfectionarii, actiunii educationale, instructiv-militare, sau pentru a îmbunatatii relationarea, adaptarea, coeziunea grupului în pregatire. Înainte de a face o paralela între grup si colectivul de elevi/studenti dorim sa evidentiem prin ce se caracterizeaza din punct de vedere psihosocial grupul.

Caracteristicile grupului mic

Cu toate ca grupul ca si calitate sociala a fost si este supus unor multiple investigari este dificil sa se ajunga la o definitie unanim acceptata a acestuia. Grupul social (din punct de vedere general) este definit ca fiind “un ansamblu de persoane caracterizat de o anumita structura si cu o cultura specifica, rezultate din relatiile si procesele psihosociale dezvoltate în cadrul sau”.

Se pot distinge câtiva parametri/caracteristici specifici care circumscriu continutul conceptului de grup mic:
1. Marimea grupului mic este între 3 (dupa unii autori 2/4) si 35- 40 de membri. Limita superioara este dependenta si de durata functionarii grupului ca unitate de sine statatoare.
2. Relatiile dintre membri grupului sunt directe, de tipul “face to face”, aceasta însemnând ca fiecare poate comunica si efectua schimb de informatii cu toti ceilalti. Prin urmare grupul apare ca un sistem de interactiune sociala, prin care subiectii îsi coordoneaza reciproc intentiile si preocuparile, modelându-se unii pe altii.
3. Fiecare grup se caracterizeaza printr-o structura configurationala proprie, care rezulta din interdependenta statutelor si rolurilor membrilor din care este format. Astfel tinând cont de continutul si functiile acestor statute si roluri putem distinge mai multe variante structurale ce se întrepatrund si se completeaza reciproc (structura de comunicare, structura decizionala si executiva, structura sociometrica – determinata de distributia afinitatilor si atractiilor interpersonale).
4. Coeziunea grupului constituie o rezultanta a concentrarii tuturor fortelor ce actioneaza asupra indivizilor pentru a se mentine în cadrul grupului. Coeziunea este considerata ca fiind o conditie indispensabila aparitiei si actiunii unor norme comune acceptate la nivelul grupului. Grupul actioneaza ca unitate de sine statatoarea numai în momentul când a atins un nivel minim de coeziune.
5. Dinamica grupului subliniaza ca grupul se afla într-o continua miscare si transformare; într-un proces neîntrerupt de adaptare si acomodare. Se poate vorbi de o dinamica interna (transformarile structurii interne, a personalitatii membrilor) si de o dinamica externa (transformarile ce au loc între grup si calitatea sociala pe fondul caruia fiinteaza).
6. Grupurile se constituie în vederea realizarii unor scopuri si rezolvarii unor sarcini. Acestei caracteristici îi este proprie o puternica încarcatura motivationala, ajungând si directionând activitatea si comportamentul membrilor grupului.
Toate aceste caracteristici se afla într-o strânsa interdependenta, continutul lor având o pondere diferita de la un domeniu la altul.

Analogia dintre grupul mic si colectivul de elevi

Definirea notiunii de colectiv, la majoritatea autorilor, se realizeaza folosind ca gen proxim notiunile de “totalitate”/”grup”, A. S. Makarenko prin studiile sale desprinde doua coordonate ale unui colectiv de elevi, prezenta scopului si caracterul sau de organizare social.

În sens logic grupul constituie notiunea generala, iar colectivul notiunea specie. Din punct de vedere al sferei grupul este o notiune supraordonata iar colectivul de elevi o notiune subordonata. Definind colectivul de elevi prin analogie cu grupul social se recunoaste necesitatea circumscrierii caracteristicilor proprii colectivului pentru al diferentia de alte grupuri sociale. Luând în considerare notele definitorii ale grupului mic se pot preciza sensul psihosocial si pedagogic dobândite prin raportarea lor la colectivul de elevi:

a) Din punct de vedere al marimii colectivului, acesta este format dintr-un numar ce oscileaza între 10- 15 si 30- 35 de elevi.
Reunirea lor în colectiv este determinata de dorintele sau optiunile scolare a celor în cauza, dar în acelasi timp si de factori obiectivi.
În momentul constituirii clasa este un grup formal, institutionalizat prin masuri administrative si organizatorice atât la nivel central cât si la nivelul scolii. Ulterior între elevi se stabileste o retea complexa de relatii interpersonale, informale, afective si spontane, care completeaza si substituie relatiile formale în cadrul colectivului de elevi sau studenti militari. Datorita climatului psihosocial specific, a timpului petrecut împreuna, aceste relatii formale dar mai ales informale se amplifica puternic, implicând o deosebita dinamica. În interiorul clasei sau plutonului se concretizeaza constituirea unor subgrupuri în cadrul carora domina îndeosebi relatiile informale.

b) Relatiile din interiorul colectivului de elevi indiferent ca sunt informale sau formale se bazeaza pe contacte directe, de tipul “face to face”. Astfel clasa sau plutonul pot fi considerate grupuri primare, în timp ce anul de studiu, compania, liceul sau academia sunt grupuri secundare. La nivelul colectivului scolii, relatiile dintre membri sai sunt mai îndepartate în spatiu si timp, cu o frecventa mai redusa, fiind lipsite de acea încarcatura afectiva specifica relatiilor directe si permanente din interiorul clasei.

c) Structura colectivului de elevi este generata de interrelatiile existente între membri ei. Aceste interrelatii se pot structura în functie de interdependenta rolurilor si statusurilor, astfel încât putem distinge doua structuri fundamentale: o structura formala si o structura informala.

Prima, structura formala apare ca rezultat al investirii oficiale a elevilor sau studentilor în diferite roluri (sef de grupa, comandant de pluton/ sef de clasa, înlocuitor la comanda companiei, cancelar, planton, G. S. S. etc.). în urma acestor investiri cu roluri facute de comandantul de companie, comandantul de pluton/ diriginte, vor aparea în mod firesc diversi lideri oficiali /formali, permanenti/temporari. Acestia formeaza un organism de conducere însarcinat cu urmarirea, îndeplinirea, atingerea unor obiective comune. Structura formala este un rezultat al unificarii acestor relatii formale într-un tot unitar. Forma si continut ei sunt determinate de autoritatea si modul în care se iau deciziile si se îndeplinesc sarcinile. Prezenta dirigintelui, a comandantului de pluton/ a comandantului de companie, ca lider formal adult, imprima un anumit specific retelei relationale a structurii formale, atât pe orizontala cât si verticala. Liderul formal si cel informal manifesta mai multe functii printre care asigurarea conditiilor în vederea atingerii scopurilor sau actiuni îndreptate în vederea mentinerii coeziunii grupului.

Structura informala se caracterizeaza prin aceea ca interactiunea dintre membri grupului de elevi, nu este impusa sau reglementata din exterior, ea este rezultatul firesc, natural si spontan al relatiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc între elevi. Acestea sunt relatii interpersonale între personalitati diferite, care se influenteaza reciproc, prin care elevii se percep, comunica, actioneaza si reactioneaza unii în raport cu altii, se cunosc, se apropie, se asociaza, se îndragesc, se ajuta, se împrietenesc sau dimpotriva, se suspecteaza, devin gelosi, se resping etc. Structura informala are un caracter afectiv, simpatetic, bazat pe legaturi sociometrice de simpatie, antipatie si indiferenta între membri sai. Putem spune ca este vorba de “expansiunea afectiva” (atitudinea elevului fata de ceilalti colegi), dar în acelasi timp si de “incluziunea afectiva” (atitudinea clasei fata de elev). Cele doua laturi constituie un tot indisolubil, una neputând exista fara cealalta. Conexiunea complexa dintre ele conduce la o interinfluentare reciproca, expansiunea fiind predominat individuala iar incluziunea predominat sociala, ambele au un caracter psihosocial. În functie de aceste relatii informale apar asa zisii lideri informali/persoane preferate. Daca liderii formali se impun mai ales în virtutea rolului si functiei pe care le detin, liderii informali se impun în virtutea unor calitati personale apreciate de colegii lor. Cele doua tipuri de structuri, formala si informala specifice colectivului de elevi se afla într-o strânsa interdependenta. Structura informala se cristalizeaza dupa un anumit timp dar are o dinamica si dezvoltare proprie, continua. Tocmai de aceea studiul sociometric asupra caruia ne vom opri mai apoi, nu poate fi realizat cu succes, astfel încât sa surprinda o anume stabilitate relationala, decât dupa un anumit timp de la formarea clasei, timp în care elevii sa reuseasca sa se cunoasca între ei, sa manifeste simpatii sau antipatii.

d) Coeziunea grupului. Din punct de vedere sociologic colectivul de elevi ca realitate supraindividuala, nu poate fi redusa la suma particularitatilor psihice ale elevilor, ea fiind o rezultanta, calitativ deosebita, ce apare tocmai din interactiunile stabilite între ei. Coeziunea colectivului reflecta convergenta dintre membri sai, concentrarea interactiunii lor în vederea integrarii elevilor într-un tot unitar.

e) Dinamica colectivului surprinde totalitatea transformarilor ce au loc în interiorul clasei/plutonului, transformari care îi imprima acestuia în timp o anume traiectorie. Dinamica este determinata de adaptarea, integrarea sau subordonarea celor doua structuri, de contradictiile, conflictele, intoleranta/toleranta dintre membri colectivului, care se manifesta si se modifica permanent.
Odata cu admiterea în scolile militare de învatamânt a fetelor, relatiile din grupul de elevi/studenti militari s-au diversificat, astfel acest fapt determinând o amplificare a dinamicii si în mod implicit influentând major toate caracteristicile colectivului militar.

f) Ca oricare alt grup colectivul de elevi se constituie în vederea desfasurarii unei activitati si a atingerii unor scopuri fundamentale. Din acest punct de vedere colectivul de elevi este un “grup educational” în care membri lui sunt orientati spre realizarea unor scopuri majore cu semnificatie sociala si finalitate educativa.

Un rol deosebit în realizarea scopurilor îl au comandantul de companie/dirigintele, care trebuie sa coordoneze activitatea, sa stabileasca cerinte, care sa conduca mai apoi la satisfacerea obiectivelor educationale.

Structura, interactiunea si continutul circumscriu, toate la un loc, specificul colectivului ca grup social microstructural. Cunoasterea lor este deci o premisa indispensabila pentru toate actiunile educative ce se întreprind asupra sa.

Fiind un grup social microstructural înseamna ca prezinta specificul si legitatile sale proprii. Pentru cunoasterea lor trebuie sa apelam deci la metode si procedee adecvate acestei realitati.

Metode si tehnici de cunoastere a colectivului de elevi.

Cunoasterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoasterea personalitatii membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoasterea colectivului de elevi vizeaza surprinderea acelor caracteristici prin care se defineste ca un tot, ca o unitate de sine statatoare, ca un grup social.

Putem spune ca identificarea unor trasaturi personale ne ofera posibilitatea sa întelegem mai bine semnificatia rolurilor pe care le joaca elevii, iar prin intermediul acestora sa patrundem în mecanismul procesului de interactiune, mecanism care declanseaza si determina caracteristicile colectivului ca un tot unitar. Cunoasterea poate parcurge si drumul invers, de la trasaturile definitorii colectivului, prin intermediul comportamentelor ce rezulta din exercitarea rolurilor, la conditiile interne si particularitatile psihologice ale membrilor sai. În acest al doilea sens putem spune ca tehnicile sociometrice asigura o cunoastere amanuntita mai ales a structurii informale/afective dar si în mod indirect a caracteristicilor de personalitate a elevilor. Fiecare colectiv are, dupa cum am vazut, structura sa proprie, care se manifesta diferit. Cunoasterea sintalitatii colectivului de elevi/studenti si a personalitatii fiecaruia dintre ei nu constituie doua actiuni paralele sau independente una de alta. Dimpotriva, ele se completeaza reciproc nu numai din punct de vedere gnoseologic, al informatiilor pe care ni le ofera ci si din punct de vedere metodologic. Cunoscând sintalitatea vom putea face diverse aprecieri cu privire la unele componente ale personalitatii, si invers, cunoscând personalitatea indivizilor din care este format colectivul, vom putea interpreta unele manifestari ale sintalitatii.
Cunoasterea dinamicii colectivului reclama un studiu longitudinal si folosirea unor metode corespunzatoare. Un astfel de studiu ne indica nu numai tendinta generala de evolutie a colectivului, ci si principalele momente nodale ale acestei evolutii.

În circumscrierea metodelor de cunoastere a colectivului de elevi important este nu numai cum sunt alese ci si modul în care sunt folosite si combinate. tinând seama de interdependenta care exista între sintalitatea colectivului si personalitatea membrilor sai va trebui sa apelam la metode specifice ambelor domenii, cu conditia ca ele sa fie astfel aplicate si folosite încât sa ne ofere cât mai multe date despre colectiv ca unitate sociala, ca întreg.

Vom enumera mai jos metodele si tehnicile de cunoastere a colectivului de elevi/studenti militari cu obiectia ca ne vom opri în descriere cu predilectie asupra tehnicilor sociometrice si metodei aprecierii obiective a personalitatii, pe considerentul ca acestea doua se completeaza foarte bine si chiar pot fi incluse una în cercetarea celeilalte.

1. Observatia psihosociala este considerata una dintre metodele fundamentale deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea si asigura obtinerea unor date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrarii si interpretarii. Aceasta observatie este recomandabil a fi facuta de diriginte/ comandantul de pluton, deoarece acestia sunt persoane pregatite psihopedagogic, sunt coparticipanti la viata colectivului, prezenta lor nedenaturând fenomenele si manifestarile supuse observarii.

Situatiile si fenomenele asupra carora se concentreaza observatia pot fi:
a) manifestari ale sintalitatii (modul în care se exprima opinia colectivului în diverse situatii, conduita colectivului, conduita subgrupurilor din cadrul colectivului, participarea membrilor la discutarea anumitor probleme, modul în care se iau diverse decizii, constatari în legatura cu coeziunea grupului, etc.).
b) manifestari psihosociale (autoritatea si influenta liderilor formali, comportamentul liderilor informali, modul în care elevii îsi exercita influenta între ceilalti, etc.).

2. Metoda chestionarului este una din cele mai raspândite metode în cercetarea sociala si psihologica. Specificul sau consta în faptul ca se bazeaza pe formularea unor întrebari la care subiectii anchetati urmeaza sa raspunda verbal sau în scris.

3. Metoda experimentului este expresia concludenta a interdependentei dintre cunoastere si actiune. Aceasta metoda presupune stabilirea unei relatii cauzale între variabila independenta si cea dependenta. Se impune un control riguros din partea cercetatorului asupra tuturor componentelor situatiei experimentale, astfel încât relatia dintre variabile si modificarea fenomenelor sa fie foarte bine cunoscuta si manipulata.

4. Metoda scarilor de opinii si atitudini (scari de apreciere) se caracterizeaza prin aceea ca introduce anumite diferentieri în raspunsurile subiectilor, dupa intensitatea cu care-si exprima opiniile în legatura cu diferite fenomene. Raspunsurile sunt precodificate si ordonate asemanator unei game, sub forma ascendenta/descendenta, în functie de intensitatea/fermitatea care ar corespunde opiniei celui ce raspunde.

5. Tehnica sociometrica

5. 1. Obiectul si metoda sociometriei.
Initiatorul sociometriei este sociologul american J. L. Moreno, originar din România. El afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte a realitatii sociale, si anume de relatiile interpersonale, acordând o importanta deosebita aspectelor cantitative si calitative ale acestora. “Sociometria are ca obiect studiul matematic al proprietatilor psihologice ale populatiilor “În cazul nostru tehnica sociometrica se ocupa cu studiul relatiilor interpersonale, îndeosebi acelor relatii simpatetice care se bazeaza pe atractii si respingeri între membrii colectivului. Se realizeaza cu ajutorul unor formule si calcule matematice surprinderea unor calitati/caracteristici relationale ale grupului de elevi.

Tehnicile sau metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente si procedee destinate sa înregistreze si sa masoare configuratia si intensitatea relatiilor interpersonale din interiorul grupului scolar. Sub aceasta denumire sunt incluse atât instrumentele de culegere a materialului faptic, cât si cele de prelucrare, interpretare sau prezentare a materialului respectiv. De aceea ele sunt indispensabile pentru cunoasterea concreta a interactiunilor ce se stabilesc în cadrul colectivului de elevi/studenti. Studiul sociometric are o tripla orientare: în primul rând cunoasterea de catre diriginte/comandant/psiholog a afinitatilor exprimate de membri grupului si implicit a relatiilor din cadrul colectivului; în al doilea rând o cunoastere mai buna de catre elevi a propriilor lor pozitii în grup; si în al treilea rând, dar nu cel din urma, îmbunatatirea relatiilor si a climatului psihosocial a grupului scolar prin actiuni psihologice specifice.

Prin testul sociometric ca instrument al metodei sociometrice se pot determina:
– amplasamentul, statutul unui elev/student în câmpul relatiilor interpersonale (lider, popular, izolat, ignorat, respins, etc.),
– structura psihologica globala a grupului si a subgrupurilor din cadrul sau,
– diversele centre de influenta,
– perceptia grupului fata de un anumit membru,
– coeziunea de grup, etc.

Usor de administrat si prelucrat oferind foarte multe date asupra microgrupului cercetat testul sociometric poate crea usor iluzia instrumentului “ideal”. Totusi trebuie atrasa atentia asupra unor limite privind utilizarea testului sociometric: acesta nu epuizeaza totalitatea relatiilor interpersonale, ceea ce implica în mod obligatoriu corelarea lui cu alte metode si tehnici de cercetare; criteriile testului sociometric trebuie corelate cu orientarea valorica si cu motivatiile preferintelor exprimate; pentru asigurarea succesului cercetarii trebuie creata o atitudine de întelegere, dispozitii si atitudini favorabile ale subiectilor fata de test; cercetatorul trebuie sa dea dovada de delicatete si competenta psihosociala, el este recomandabil a fi un observator participant care sa creeze la elevi sentimentul utilitatii participarii lor la test, sa-i implice personal.

Modalitatea de alcatuire, administrare, prelucrare, interpretare a testului sociometric precum si prezentarea rezultatelor va fi redata sub forma unui algoritm, particularizat la colectivitatea urmarita. Putem sa le definim ca metode sau etape ale tehnicii sociometrice:
– testul sociometric;
– matricea sociometrica;
– indicii sociometrici;
– sociograma (reprezentarea grafica a relatiilor);
– cadranele sociometrice;
– prezentarea în fata clasei/individual a rezultatelor.

5. 2. Testul sociometric este considerat instrumentul principal si punct de plecare în cunoasterea diferitelor aspecte a procesului de interactiune ce se manifesta în colectiv. El ofera doar materialul brut în legatura cu aspectele relationale ale elevului si ale grupului în totalitatea sa. Ulterior acest material se va prelucra si numai pe baza celor rezultate vom putea cunoaste aceste aspecte.

Toate aprecierile, interpretarile si rezultatele obtinute în urma prelucrarii sunt dependente de fidelitatea datelor oferite de test. Fidelitatea depinde de sinceritatea raspunsurilor la întrebarile testului, sinceritate care la rândul ei este determinata de felul în care a fost întocmit testul si de modul în care a fost aplicat.

Testul sociometric consta în formularea unor întrebari prin intermediul carora se solicita fiecarui elev sa-si exprime simpatiile si antipatiile fata de ceilalti colegi ai sai. Foarte important este ca întrebarile sa aiba la baza criterii atent alese, care sa fie în concordanta cu interesele, preocuparile si aspiratiile tuturor elevilor, dar si cu interesele cercetarii. Este necesar sa li se ofere elevilor suficiente motive pentru a raspunde cât mai sincer. În cercetarea pe care am întreprins-o am folosit un test sociometric cu 4 întrebari solicitând elevilor sa indice 3 nume ale unor colegi pentru fiecare întrebare (vezi anexa 1- testul sociometric). Aceste întrebari pot avea ca referinta diverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea timpului liber, participarea la sarcini profesionale, cooperarea în cadrul echipei sportive, etc. În cazul nostru întrebarile nu s-au referit la un anume aspect, ci s-a lasat un criteriu general, tocmai pentru a acorda libertate elevilor, pentru ca acestia în raspunsurile lor sa nu fie restrictionati. La fiecare raspuns dat s-a urmarit si motivatia deoarece din aceste motivatii se poate realiza într-o oarecare masura evaluarea obiectiva a elevilor.

Etapele aplicarii testului sociometric:
a) membri grupului primesc motivari, li se explica scopul cercetarii:
– fiecare îsi va cunoaste mai bine locul în grup,
– în repartizarea anumitor sarcini se va tine cont si de preferintele interpersonale,
– se va tine cont de relatiile sociopreferentiale si în structura formala a grupului;
b) se obtine încrederea subiectilor în caracterul confidential al raspunsurilor la întrebari;
c) se distribuie membrilor grupului formularele cu întrebari ce urmeaza a fi completate si se explica clar modul de completare;
d) se precizeaza caracteristicile situatiei:
– grupul în cadrul caruia se fac alegerile si respingerile;
– sensul fiecarei întrebari;
– limitarea la un anumit numar de raspunsuri, se recomanda 3
sau 5 raspunsuri în functie de marimea grupului;
– se explica faptul ca poate raspunde atât cât corespunde
preferintelor sale dar sa nu depaseasca numarul maxim
indicat;
– se precizeaza faptul ca ordinea preferintelor este o ordine
valorica, cel de pe locul întâi sa fie cel mai preferat, iar
urmatorii în ordine descrescatoare;
– nu se impune o limita de timp pentru completare.
e) se recolteaza raspunsurile.

Testul sociometric se poate folosi într-o cercetare transversala pentru a surprinde evolutia relatiilor colectivului. Astfel testul urmeaza a fi administrat periodic, iar rezultatele obtinute sa fie comparate între ele. Trebuie specificat faptul ca reluarea testului la intervale prea scurte îi diminueaza eficacitatea, subiectii orientându-se mai mult dupa raspunsurile anterioare, care sunt înca vii în memorie, decât dupa ceea ce simt în momentul respectiv. De asemenea în cazul în care intervalele sunt prea mari riscam sa pierdem din vedere dependenta stricta dintre fenomene. Putem recomanda pe baza experientei reluarea testarii sociometrice anual.

5. 3. Matricea sociometrica
Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu doua intrari, unde atât pe verticala cât si pe orizontala sunt trecuti elevii din colectivul respectiv. Pe verticala se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizati, iar pe orizontala perceptiile pozitive si negative atribuite de asemenea colegilor.

Matricea sociometrica este mai mult un instrument tehnic decât unul de cunoastere. Ea faciliteaza descoperirea si ordonarea datelor brute pe care ni le ofera testul si asigura conditiile necesare pentru manipularea si prelucrarea lor.

Pe verticala se trec în ordine, corespunzator fiecarui elev, cu culoare rosie +3, +2, +1 puncte în dreptul colegilor alesi, preferati, iar cu culoare albastra – 3, – 2, – 1 puncte în dreptul colegilor respinsi, nominalizati la întrebarea a doua. Pe orizontala se trec perceptiile pozitive reprezentate prin cercuri rosii si perceptiile negative reprezentate prin cercuri albastre. Mai apoi în capetele de tabel ale matricii sociometrice se calculeaza suma punctelor obtinute din alegeri si respingeri si suma perceptiilor pozitive/negative.

Primul coleg ales la prima întrebare primeste +3 puncte, al doilea +2 puncte, iar al treilea +1 punct. Primul coleg nominalizat la întrebarea a doua primeste – 3 puncte, al doilea – 2 puncte, iar al treilea – 1 punct. Toti cei trei nominalizati la întrebarea a treia primesc nediferentiat un cerc rosu, iar cei trei nominalizati la întrebarea a patra primesc de asemenea nediferentiat un cerc albastru (anexa 2).

5. 4. Indici sociometrici.
Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric si trecute în matrice se pot calcula o multime de indici sociometrici. Prezentam mai jos câtiva din cei mai importanti indici sociometrici:
a) indicele statusului sociometric arata pozitia ocupata de
o persoana în cadrul grupului si se calculeaza dupa formula:
I=n / (N- 1), unde n = numarul alegerilor primite de
respectiva persoana,
N = numarul membrilor grupului
L. D. Zeleny propune o alta formula de calcul mai adecvata luându-se în considerare atât pozitia individului în grup, cât si stabilitatea acestei pozitii:
I = I’ ± D = ∑i / (N- 1) ± ∑(i’- i) / (N- 1)
unde I’ determina pozitia persoanei în grup
D arata stabilitatea pozitiei
i reprezinta intensitatea alegerilor
b) indicele expansivitatii sociometrice permite determinarea cantitativa a orientarii individului spre membrii grupului prin luarea în calcul atât a expansivitatii pozitive cât si a expansivitatii negative:
I = (E+) + (E-) = [(n+) / (N- 1)] + [(n-) / (N- 1)]
unde (n+) = numar de alegeri emise
(n-) = numar de respingeri emise
N = numarul membrilor grupului
* acest indice masoara si gradul de integrare a individului în grup, cu cât valoarea e mai mare cu atât individul e mai bine integrat în grup.
c) indicele sensibilitatii rationale exprima capacitatea individului de a-si evalua propria sa pozitie în grup; exprima acuratetea perceptiei relatiilor sociometrice cu privire la propria persoana.
I = Aa / Ap unde Aa = numarul asteptarilor de a fi ales
Ap = numarul alegerilor primite
d) indicele asocierii persoanelor în cadrul grupului se calculeaza dupa formula:
I = n / [ k(N- 1)/2 ]
unde n = numarul relatiilor simetrice
N = numarul membrilor grupului
k = numarul alegerilor permise
* cu cât valoarea indicelui asocierii e mai mare cu atât relatiile în grup sunt mai bune.
e) indicele coerentei grupului exprima, de asemenea, calitatea relatiilor sociometrice la nivelul grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât grupul este mai coeziv.
I = R×q / U×p unde R = numarul alegerilor reciproce,
U = numarul alegerilor unilaterale
p = k / (N- 1), q = 1 – p
k = numarul alegerilor permise
N = numarul membrilor grupului

5. 5. Sociograma
Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrica putem întocmi sociograma care ne prezinta sub forma grafica relatiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în evidenta printr-un mod grafic nu numai locul fiecarui elev ci si diverse tipuri de retele interpersonale. Aceste retele se cuantifica în sociograma prin diferite simboluri grafice.

Exista doua categorii de sociograme, individuale si colective. Primele nu sunt altceva decât un extras din sociograma colectiva si prezinta situatia unui elev asa cum rezulta ea din totalitatea relatiilor cu ceilalti colegi.
O sociograma se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legaturilor dintre molecule) sau sub forma “tinta” (relatiile sunt prezentate în cadrul unui numar de cercuri concentrice). Numarul cercurilor din care e formata “tinta” poate fi mai mic sau mai mare în functie de numarul elevilor din clasa sau în functie de distanta sociometrica dintre elevi. Este recomandat un numar de cercuri impar astfel încât cercul de nivel mediu (de ex. cercul 4 din 7) este nivelul corespunzator statutului sociometric nul. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare, în care se afla elevii cu punctajul total pozitiv, iar cercurile din exterior corespund nivelului de “neintegrare”, în care se afla elevii cu punctaj total negativ. (vezi anexa 3)

Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este asezat în centrul cercului numarul 1(cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are un punctaj mai mic cu atât se departeaza mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup (vezi anexa 3).

Sociograma colectiva ne ofera posibilitatea cunoasterii structurii preferentiale ce se stabileste în interiorul colectivului, indicându-se în mod grafic cine cu cine relationeaza din punctul de vedere al afinitatilor. Pe grafic alegerile sunt reprezentate printr-o sageata rosie (A îl alege pe B, adica A  B), iar respingerile printr-o sageata albastra (A îl respinge pe B, adica A  B). Relatiile reciproce ne apar ca o linie continua dubla cu vârful spre ambele sensuri, în culoarea corespunzatoare. Se pot realiza analize multiple si foarte complexe, cât si aprecieri calitative diverse în functie de: numarul alegerilor/respingerilor, subgrupurile care se formeaza, statutul sociometric al elevilor ce fac parte dintr-un subgrup sau altul, distanta dintre ei, etc. Daca un elev trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are alta semnificatie decât un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un statut sociometric mai mic. Putem sa atribuim unui lider o semnificatie pozitiva sau una negativa în raport cu pozitia subgrupului din care face parte în cadrul colectivului clasei.

5. 6. Cadranele sociometrice ne ofera posibilitatea de a prelucra si interpreta relatiile interpersonale sub aspectul dinamicii lor în timp. Comparând datele ce figureaza în cadrane se pot desprinde o serie larga de trasaturi ale colectivului ca întreg. Observând ponderea distributiei elevilor în cadrane se pot cunoaste influentele si “constrângerile” pe care colectivul le poate exercita asupra lor. Procedeul cadranelor surprinde fenomenele sociale în intimitatea lor.

5. 7. Prezentarea sociogramei se poate face în fata clasei (punctând pe aspectele generale) dar si individual (punctând pe aspectele particulare ale elevului). Trebuie sa subliniem ca este recomandat a se scoate în evidenta partea pozitiva a concluziilor astfel încât sa îmbunatatim climatul psihosocial, sa încalzim relatiile dintre elevi. Se impune constientizarea fiecarui elev asupra rolului, statutusului si pozitiei sale în grup în mod realist si consilierea acestora pentru a diminua conflictele sau atitudinile negative.

6. Metoda aprecierii obiective a personalitatii
Metoda, dupa cum se poate constata din însusi enuntul ei, urmareste cunoasterea unor trasaturi de personalitate. Acest lucru se realizeaza cu concursul celor ale caror trasaturi vrem sa le cunoastem. Datele necesare sunt obtinute de la elevi prin aprecierile pe care sunt solicitati sa le faca asupra propriilor colegi în motivarea alegerii sau respingerii lor. Ipoteza ce sta la baza metodei este aceea ca aprecierile pe care le fac elevii asupra colegilor lor includ informatii reale despre personalitatea acestora. Cu cât elevii convietuiesc mai mult împreuna, cu atât se cunosc mai bine si ca atare aprecierile vor fi mai obiective. Elevii au posibilitatea sa se observe reciproc în situatii concrete de activitate si comportare, aprecierile având un suport real.

Se impune necesitatea îmbinarii metodelor mai sus prezentate pentru a obtine în cele din urma o cunoastere cât mai exacta a colectivului de elevi. Cunoasterea clasei sau plutonului nu poate fi o actiune de campanie ce se desfasoara în anumite momente, ci una continua.


BIBLIOGRAFIE

1. Filaret Sântion – “Aplicatii practice de psihologie militarǎ”, Editura Militarǎ, Bucuresti, 1983
2. Ioan Nicola – “Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi “, Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti, 1978
3. Ion Radu – “Psihologie scolara “, Editura stiintifica, Cluj Napoca, 1974
4. Paul Popescu – Neveanu – ” Manual de psihologie pentru cl. a X- a “, Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti 1993
5. Catalin Zamfir – “Dictionar de sociologie ” Editura Babel, Bucuresti, 1993
6. Marin Calin – “Teoria educatiei ” Editura ALL, Bucuresti, 1996
7. Gheorghe Niculescu – “Sociologie militara, studii ” Editura Militara, Bucuresti, 1977

---

Anexa 1
Testul sociometric

1. Daca s-ar reorganiza clasa cu cine ati dori sa fiti din nou coleg? De ce?
1. 1………….
1. 2………….
1. 3………….
2. Daca s-ar reorganiza clasa cu cine nu ati dori sa fiti din nou coleg? De ce?
2. 1………….
2. 2………….
2. 3………….
3. Cine crezi ca te-a ales, ca te-a nominalizat la prima întrebare? De ce?
3. 1………….
3. 2………….
3. 3………….
4. Cine crezi ca te-a respins, ca te-a nominalizat la a doua întrebare? De ce?
4. 1………….
4. 2………….
4. 3………….

 

---

* Colegiul Militar „Mihai Viteazu” Alba Iulia