-Cuvânt introductiv-
Psihologia militara, în general, si psihologia militara româneasca, în special, sunt domenii destul de putin mediatizate si cunoscute atât cititorului din armata, cât mai ales celui din societatea civila. Altfel spus, literatura de specialitate este mai putin generoasa din perspectiva ofertei de informatii cu privire la psihologia militara universala, precum si la psihologia militara româneasca.
Nevoia nestavilita de cunoastere a omului modern implica o accesibilitate oportuna, dar si o deschidere fara precedent din partea tuturor domeniilor de referinta ale stiintelor, inclusiv din partea psihologiei militare românesti. De altfel, lipsa comunicarii într-o societate informationala si informatizata îl determina pe devoratorul de informatii (informavor) sa rationeze negativ si defetist în raport cu existenta oricarui domeniu al cunoasterii stiintifice.
Necesitatea deschiderii psihologiei militare românesti catre societatea stiintifica civila a generat diverse forme de manifestare, printre acestea numarându-se sesiunile de comunicari, simpozioanele tematice, colocviile stiintifice si altele. În cadrul manifestarilor stiintifice organizate de catre diverse institutii militare de cercetare, informatii, medicale, învatamânt superior etc. se regasesc sectiuni în care si psihologia militara este reprezentata. Ne face placere sa reamintim, în acest context, câteva dintre manifestarile stiintifice de prestigiu, care gazduiesc în buletinele lor de comunicari si studii de psihologie militara, dupa cum urmeaza:
– Sesiunile de comunicari stiintifice organizate de Universitatea Nationala de Aparare, Academia Fortelor Terestre “Nicolae Balcescu”, Academia Fortelor Aeriene “Henri Coanda”, Academia Navala “Mircea cel Batrân”, Academia Tehnica Militara, Academia Nationala de Informatii;
– Simpozioanele organizate de Institutul de Medicina Aeronautica si Spatiala si Directia Medicala;
– Conferintele nationale de psihologie organizate de Asociatia Psihologilor din România.
Totodata, reamintim câteva manifestari stiintifice cu orientare clara pe domeniul psihologiei militare, precum:
– Simpozionul de psihologie militara aplicata organizat de catre Directia Generala de Informatii a Apararii, ajuns la a treia editie;
– Conferinta Nationala de Psihologie Militara (1999, singura, din pacate!) organizata si gazduita de Academia Navala “Mircea cel Batrân” din Constanta.
Ca o completare si o continuare a acestei frumoase traditii s-a dorit a fi si primul Simpozion National de Psihologie Militara denumit generic “PSIHOMIL – I”, organizat în perioada 01-02 iunie 2004. Intentia initiatorului, Sectia de Psihologie din Statul Major General, a fost aceea de a generaliza si permanentiza o astfel de manifestare stiintifica la care sa participe psihologi din toate structurile de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, dar si invitati de marca ai comunitatii stiintifice civile care pot contribui substantial la dezvoltarea psihologiei militare românesti.
De asemenea, acest simpozion s-a dorit a fi unul aniversar, deoarece Sectia de Psihologie împlinea 30 de ani de existenta si, totodata, s-a încercat consacrarea zilei de 1 iunie ca “Ziua Psihologului Militar.” Daca primul obiectiv a fost îndeplinit, cel de-al doilea a ramas nefinalizat, dar poate ca, în viitor, se va realiza si acest vis frumos, astfel încât ziua profesionala a psihologului militar sa devina un moment traditional, alaturi de sarbatorile altor arme si specialitati militare.
Revenim la lucrarile acestui simpozion, pentru a aminti ca acestea au fost cuprinse în prezentul volum, în încercarea temerara de a ne aduce o modesta contributie la îmbogatirea patrimoniului teoretic si aplicativ al psihologiei militare românesti. Prin urmare, volumul intitulat “Psihologie aplicata în mediul militar” reuneste un numar de 37 de studii, comunicari si referate de specialitate grupate în 7 capitole.
Am grupat studiile pe câteva problematici de mare interes si actualitate pentru psihologia militara româneasca, dupa cum urmeaza: stadiul de evolutie stiintifica si legislatia aferenta profesiei, motivatia pentru armata si cariera militara, selectia psihologica a personalului, consilierea si orientarea vocational-profesionala, problematica stresului si adaptarea la viata militara, organizatia militara si liderul în armata, pregatirea psihologica pentru misiune a efectivelor, asistenta psihologica si psihoterapia traumelor de lupta.
Precizam ca multe dintre lucrarile volumului sunt produsele unor psihologi tineri, cu o experienta profesionala în plin proces de acumulare, iar publicarea acestora într-un astfel de context reprezinta chiar un debut. Prin urmare, unele lucrari ramân cantonate înca în zona teoreticului, altele formuleaza doar asertiuni ipotetice sau prefigureaza începutul unor cercetari primare.
De aceea, apreciem ca lucrarea de fata este un început timid, dar care se cere aprofundat si dezvoltat, pe masura accesului la noi si interesante informatii de specialitate. Prin aceasta, consideram ca trebuie sa acordam credit colegilor nostrii, fara a deveni protectorii acestora si fara a fi suspectati ca încurajam diletantismul, dar trebuie sa îndrumam, încurajam si sa stimulam activitatile de creatie, sa motivam adecvat implicarea tinerilor specialisti în cercetarea psihologica a fenomenului militar contemporan, sa dezvoltam dorinta psihologilor din armata de a fi prezenti cât mai des în planul publicisticii militare de profil.
Totodata, se impune cu necesitate sinteza productiei teoretice pentru a nu mai lasa sa se risipeasca un numar mare de informatii care, într-un fel sau altul, cîndva, undeva, cuiva îi pot fi utile ca suport în practica profesionala sau, pur si simplu, ca informatie. Consideram ca este momentul, ca si în psihologia militara româneasca, sa importam adaptativ modelul sintezei publicistice de specialitate, chiar cu riscul initial asumat de a nu avea cele mai bune rezultate. Parafrazând, apreciem ca îndemnul lui Titu Maiorescu adresat “junimii române” de a “scrie orice, numai sa scrie”, cu semnificatia de imbold literar la finele veacului al nouasprezecelea, pare a fi de mare actualitate si pentru psihologii de astazi din armata româna.
Câteva repere temporale ale vocatiei de sinteza în psihologie sunt, credem noi, argumente necesare si suficiente pentru demersul explicativ la aparitia acestui volum. Exemplele urmatoare constituie pentru fiecare dintre noi modele de urmat, standarde de comparatie, idealuri stiintifice. În publicistica psihologica universala sunt deja cunoscute cele zece volume strânse de Wilhelm Wundt cu titlul Völker-psychologie în perioada 1900-1920, celebrul Traité de psychologie experimentale în noua volume realizat de Paul Fraisse si Jean Piaget între 1963-1969, impresionantele Cours de psychologie reunite în sase volume de catre R.Ghiglione si J.F. Richard în anii ’90, tratatul de psihologie militara Handbook of Military Psychology editat în 1991 de Reuven Gal si A. David Mangelsdorff, lucrarea International Handbook of Psychology a lui Kurt Pawlik aparuta în 2000, iar sirul enumerarilor poate continua. Psihologia românesca se poate mândri, la rândul ei, cu unele aparitii editoriale de sinteza, dintre care amintim: Probleme fundamentale ale psihologiei (coord. B.Zörgö, 1980), Psihologia muncii industriale (coord. Gh.Iosif si C. Botez, 1981), Psihologia educatiei si dezvoltarii (coord. I.Radu, 1983), Psihologia clinica (coord. G. Ionescu, 1987), Psihologie sociala. Aspecte contemporane (coord. A. Nicolau, 1996), Psihologia vietii cotidiene (coord. M. Zlate, 1997), Psihologia câmpului social. Reperezentarile sociale (A. Nicolau, 1997), Psihologia la raspântia mileniilor (coord.M..Zlate, 2001).
Încercari reusite de sinteza s-au realizat si în psihologia militara românesca, dintre care amintim volumele: Psihologie, sociologie, drept (edit. lt.col.dr. M. Cosma si B. Marina, 1988), Psihologie aplicata în fortele speciale (coord. Col.dr. Gh.Pertea, 2003), Psihologia luptatorului (coord. H.Pitariu si F. Sîntion, 2003), Psihologie aplicata în fortele armate (coord. Col.dr. Gh. Pertea, 2004). Toate acestea ne dau speranta ca, pe viitor, vom fi în masura sa realizam, cu adevarat, un salt calitativ în cercetarea fenomenelor psihologice din mediul militar, iar rezultatele sa le cuprindem ca obiect al unor tratate de psihologie militara.
Ne asumam, de asemenea, raspunderea de a creiona câteva directii de interes pentru psihologia militara româneasca, în perspectiva profesionalizarii si integrarii în structurile NATO si ale Uniunii Europene.
Selectia, clasificarea si repartizarea personalului la diferite categorii de arme, specialitati sau functii trebuie sa reprezinte unul dintre cele mai importante sisteme de activitati specifice psihologiei militare. Aceasta se traduce într-o conceptie complexa în care vor fi incluse: selectia initiala pentru pregatirea de baza, investigarea factorilor fundamentali ai profilului recrutului, cercetarea pentru publicitatea si atractivitatea carierei militare, testarea si trierea dupa deprinderile de baza, standardizarea procedurilor de evaluare, consilierea pentru cariera, selectia si alegerea specialistilor pentru diferite domenii specifice, selectia candidatilor pentru cariera de lunga durata, analiza ocupationala si organizationala, masurarea performantei în munca si evaluarea functionalitatii sistemului.
O alta preocupare majora a psihologiei militare va fi reprezentata de studiul factorilor umani (Human Factors-HF) si implicatiile acestora în performanta militara. În raport cu eficienta profesionala se va afla si studiul referitor la efectele stresului asupra factorilor umani, pregatirii si selectiei personalului. În acest sens, este necesar un model integrativ al abordarii studiului, în etape succesive, care sa elucideze problemele legate de prezenta si specificul stimulilor din mediu, procesul de perceptie, performantele expectate si mai ales rezultatele obtinute atât ca manifestari comportamentale, cât si ca efecte fiziologice. Totodata, evaluarea psihologica si eficienta sa din perspectiva managementului personalului militar presupun realizarea unor sisteme fiabile pentru recrutarea, mentinerea si promovarea resursei umane. Aceste sisteme trebuie sa ia în calcul interesele personale si nevoile organizatiei, etica profesionala si realitatea contextuala si, mai presus de toate, competenta profesionala concentrata în metodologiile de evaluare si selectie elaborate în raport cu misiunile si sarcinile specifice.
Una dintre cele mai incitante teme ale psihologiei militare este cea referitoare la lider. De aceea, este foarte important de analizat si interpretat fiecare nivel la care se poate manifesta liderul, astfel: nivelul executiv (executive leaders), cel mai înalt, la care liderul reprezinta cultura si valorile organizatiei; nivelul mediu (senior leaders), la care liderul impune regulile si mentine climatul organizational; nivelul nemijlocit (direct leaders), cel mai de jos, unde liderul aplica procedurile standard si mentine coeziunea subunitatii. Analiza problematicii liderului militar trebuie sa se focalizeze atât pe studiul conducerii militare în timp de pace, cât si la razboi, pentru a întelege mai bine posibilele asemanari si deosebiri în cadrul acestor manifestari. De asemenea, de o atentie speciala din partea psihologiei militare trebuie sa se bucure si conceptul de conducere executiva (Executiv Leadership), care implica tratarea ampla a acestui nivel superior remarcat prin capacitatea de a stabili valorile si de a impune cultura organizationala, prin preocuparile majore legate de analizele si deciziile de tip strategic cu implicatii incomensurabile de ordin economic, tehnic, politic si social.
O alta tema de interes a psihologiei militare este reprezentata de studiul individului si al comportamentului de grup. Din aceasta perspectiva trebuie abordate o serie de probleme legate de: morala, coeziunea de grup si spiritul de corp; rolul si importanta factorilor culturali si sociali în organizatia militara; individul si comportamentul de grup, în situatii si medii extreme; combaterea reactiilor de stres prin studii referitoare la cum se manifesta, cum se masoara si cum se realizeaza coping-ul; rolul factorilor de personalitate.
Psihologia militara nu poate sa ramâna indiferenta la problematica factorilor de mediu (environmental factors) si la influenta lor asupra performantei militare, din perspectiva participarii militarilor români la misiuni în diverse si variate areale geografice si climaterice. Dintre factorii de mediu, cu efectele cele mai directe si mai importante, sunt de retinut pentru analiza: frigul, caldura, altitudinea terestra înalta, oboseala, zgomotul acustic, atmosfera toxica, acceleratiile, vibratiile din mediu si factorii radiologici.
Studiile de psihologie militara trebuie sa acorde un spatiu extins si arealului clinic, care sa includa militarii activi si de rezerva, precum si membrii de familie ai acestora. Principalele aspecte abordate se pot referi la: evaluarea clinica si psihologica; educatia si antrenamentul profesional si paraprofesional; psihoterapia si schimbarea comportamentului; aplicatii neuropsihologice în domeniul militar; realizarea unor programe speciale împotriva abuzului de substante; directionarea eforturilor spre obtinerea, mentinerea si promovarea starii de bine; consilierea comandantilor de la toate nivelurile ierarhice.
Alte aspecte importante abordate de psihologia militara pot fi cuprinse într-o categorie aparte de probleme sugestiv intitulata “subiecti si situatii speciale”. În acest sens, propaganda si masurile active, ca tehnici de influentare pentru obtinerea puterii, reprezinta un capitol interesant al psihologiei aplicata în mediul militar. O multitudine de referinte psihologice de ordin teoretic si practic pun în evidenta interdependenta relationala dintre influenta politica, pe de o parte si strategia si tactica militara, pe de alta parte. O alta problema speciala abordata de psihologia militara se poate referi la arta negocierii care, în conditiile exacerbarii terorismului la scara planetara, devine de stricta actualitate. Prezenta femeilor în armata poate genera si în psihologia militara româneasca studii speciale pe aceasta tema. Tot în categoria subiectilor si situatiilor speciale se pot regasi si eventualele studii de psihologie privind prizonierii de razboi cu referire la: reprezentarea psihosociala a captivitatii; reactiile psihofizice de la începutul prizonieratului (sentimente de vinovatie, depresii, diminuarea stimei de sine etc.); efectele separarii fizice si psihologice asociate cu efectele generate de eventualele traume fizice ale aplicarii torturii; suferintele familiei celui cazut prizonier; fenomene implicate în conceptul de “spalarea creierului-brainwashing”; recuperarea si reabilitarea prizonierului de razboi.
Consideram ca aspectele prezentate ofera o imagine de ansamblu a problematicii psihologiei aplicata în mediul militar si, în acelasi timp, contureaza clar ideea ca psihologia militara româneasca are de adaugat teritorii noi în spatiul sau disciplinar de cercetare.
În acest context, armata, din perspectiva psihologica, reprezinta un imens câmp de cercetare asupra proceselor de asimilare a cunostintelor, de formare si dezvoltare a deprinderilor, de internalizare a valorilor militare si, nu în ultimul rând, de stimulare, energizare si reglare a unui comportament specific în lupta.
Acestor provocari ale începutului de mileniu III trebuie sa le gaseasca cele mai bune solutii si psihologia militara româneasca. Succes!