Psiholog principal Simona POTORAC
REZUMAT
Se poate spune ca traim în prezent într-o “era informationala”, caracterizata printr-o nevoie acuta de informare si comunicare.
În societatea actuala exista o preocupare sustinuta pentru perfectionarea volumului si calitatii informatiilor utilizate, pentru stapânirea si manipularea informatiilor, pentru cunoasterea procesului de obtinere si prelucrare a acestora.
Lucrarea de fata îsi propune sa accentueze:
– rolul si necesitatea informatiei în toate sectoarele de activitate si implicit în examinarea psihologica
– modalitatile de transmitere a informatiilor, cu referire concreta la comunicarea verbala (caracteristicile acesteia, principiile care trebuie respectate în vederea unei comunicari eficiente) precum si
– masura în care informatia suplimentara poate modifica comportamentul tinerilor si rezultatele acestora la examenul psihologic.
Comunicarea verbala are un rol esential în transmiterea intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ receptor. În timpul transmiterii informatiei, se produce o actiune asupra individului receptor dar si un efect retroactiv (feed- back) asupra persoanei emitatoare. Limbajul nu este singura conduita de comunicare, putându-se vorbi de comunicare paraverbala (caracteristicile vocii, particularitati de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza) si de o comunicare nonverbala (în care informatia este codificata si transmisa prin semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica, înfatisare).
Tendinta actuala este orientata mai ales asupra cercetarii comunicarii orale, neglijata din lipsa instrumentelor tehnice care sa o surprinda în complexitatea sa.
Cuvinte cheie:informatie, comunicare, societate informationala, influentare.
În societatea actuala, caracterizata prin profunde mutatii în toate planurile, nevoia de informatie, informare si mai ales comunicare este covârsitoare. Multi autori considera ca era actuala poate fi definita ca “Era a informatiilor”. Valoarea informatiei este data de cel putin doua dimensiuni: calitatea si respectiv cantitatea acesteia. Informatiile circula printr- un circuit continuu, printr-o multitudine de procedee (prelucrare, analiza) putându-se obtine informatii noi. De exemplu, plecând de la date (care reprezinta fapte brute ale existentei înconjuratoare), prin prelucrarea acestora se pot obtine informatii.
Examinarea psihologica poate fi privita ca o activitate esentialmente informationala, psihologul având capacitatea de a estima locul, rolul si esenta informatiilor în procesul evaluarii. Apare în consecinta, preocuparea psihologului de a perfectiona volumul si calitatea informatiei utilizate în examinarea psihologica.
Sub raport etimologic, cuvântul informatie provine din latinescul informeo, informare al carui sens initial era acela de a instrui, a face, a planui, a-si închipui, a da continut unei idei. Informatia reprezinta formula scrisa sau verbala capabila de a aduce cunostinte noi si poate fi perceputa ca o masura a ordinii. Cu alte cuvinte informatia este invers proportionala cu incertitudinea când avem informatie putina, incertitudinea este mare.
În ultima perioada se discuta pe scara larga de un management al informatiei care se ocupa de definirea, descrierea, transmiterea, receptarea, stocarea, prelucrarea, regasirea si utilizarea eficienta a informatiei în scopul cresterii eficacitatii, economicitatii si eficientei actiunilor umane de diverse tipuri.
Initial, prin anii ‘50-’60, perioada în care s-au afirmat cibernetica, informatica si managementul, accentul a fost pus pe dimensiunea strict inginereasca a informatiei si a comunicarii, fapt care a stârnit nemultumirea fireasca a psihologilor. Ca o consecinta a acestui fapt, au proliferat ulterior studiile de psihologie cognitiva.
Informatia apare ca o punere în forma comunicabila a realitatii. Shannon, autorul teoriei cantitative a informatiei sustinea ca „a capata informatie înseamna a afla ceva ce nu se stia înainte sau a afla ceva mai mult despre ceea ce se stia mai putin.
În ceea ce priveste originea informatiilor, acestea nu pot sa apara din întâmplare sau nimic. Ele iau nastere întotdeauna din alte informatii prin evolutia, transformarea sau conjugarea acestora. Deci, se poate vorbi de un ansamblu de informatii cu care se lucreaza si care evolueaza spre o legatura indestructibila-informatie-program-telefinalitate.
Este interesant punctul de vedere potrivit caruia informatia este o marfa speciala care are cost de producere, o anumita calitate, utilitate, valoare si pret. Utilitatea este data de existenta unor cereri sociale de informare si de capacitatea de a satisface acea nevoie. Prin informatie se poate produce o înlocuire eficienta a factorului munca si a factorului tehnico- material, având loc o diversificare a activitatilor umane.
Producerea informatiei e un proces continuu si nelimitat, informatia este practic inepuizabila si are caracter de unicat. Dar ceea ce este pretios, important în acest moment, poate deveni mâine lipsit de valoare, deci practic informatiei îi dispare calitatea de a fi informatie.
Trebuie facuta diferentierea între conceptul de date si acela de informatii Datele necesita o prelucrare ulterioara pentru a se transforma în informatii iar informatia presupune constientizare umana. Pentru ca anumite elemente sa fie considerate informatii, ele trebuie sa prezinte interes pentru primitor si sa-i sporeasca acestuia gradul de cunoastere. în epoca actuala, informatia ca rezultat al creatiei intelectuale a omului este una din principalele surse care asigura desfasurarea eficienta a activitatilor în orice domeniu.
Constientizarea caracterului fundamental al informatiei ca sursa vitala a permis aparitia unui proces de comunicare(informare) intre diverse discipline stiintifice, ceea ce a dus la o abordare interdisciplinara. Originea informatiei se afla în psihicul uman care constituie locul de întâlnire a cunostintelor, experientelor si realitatii.
Orice ipostaza a realitatii poate fi transpusa în informatie. Realitatea e informationala în masura în care este perceptibila, inteligibila sau devine receptoare ca suport al sensurilor existentiale umane.
Realitatea nu constituie sursa a informatiei doar în sensul de izvor din care ea curge, ci poate fi ea însasi convertibila în informatie de catre om.
Informatiile produse se prezinta sub o multitudine de forme: inventii, inovatii, studii, documentatii, soft-uri, sisteme de organizare, proiecte, consultanta, etc. Aceste forme ale informatiei se contureaza într-un sector care cunoaste o rapida dezvoltare în societatea pe care o traversam.
Producerea informatiei se realizeaza prin activitati de cercetare stiintifica, de cunoastere sau de specializare pe culegerea si producerea de informatii. Societatea actuala se caracterizeaza prin cresterea competitivitatii prin informatie în toate domeniile de activitate.
Sintetizând, se poate afirma ca informatiile au urmatoarele caracteristici:
– reprezinta o resursa vitala,
– nu se consuma prin utilizare, ci se multiplica,
– informatia poate fi privita ca o ‘‘marfa speciala”, volatila si ecologica,
– informatia este concentrare de valoare maxima în volum minim.
O alta caracteristica a acesteia este reprezentata de variabilitatea sistemului din care provine. daca sistemul nu evolueaza, nu se transforma, informatia oferita este minima. Orice modificare, restructurare a sistemului genereaza noi informatii, în consecinta informatia exista atunci când descrie starea actuala a unui fenomen dintr- un sir de evolutii a starilor unui sistem. informatia poate fi definita si prin sens, respectiv prin valori de adevar. Astfel, o operatie matematica poate sa ne ofere o informatie dar nu neaparat un adevar. Dimensiunea semantica si constientizarea informatiilor genereaza seturi de cunostinte, fapt care a permis definirea etapei actuale cu termenul de ”societate a cunoasterii”sau ”societate informationala”.
Asa cum observa Cornel Havarneanu în lucrarea intitulata ”Informatica aplicata în psiho- pedagogie”, analiza informatiilor permite clasificarea acestora în informatii simple si informatii compuse(complexe). informatia simpla este un fapt unic, referitor la starea unui sistem. De regula, informatia simpla necorelata cu alte informatii are o semnificatie saraca. Compunerea informatiilor se realizeaza prin procedeele de coordonare si subordonare. informatia compusa prin coordonare este aceea care rezulta prin îmbinarea într-o ordine oarecare a informatiilor elementare pe componente. informatia compusa prin subordonare poate sa îmbine elementele legate intre ele într-un mod precizat de limbaj sau în ordinea în care sunt enuntate. Fiecare element joaca un rol în ansamblu, iar permutarea a doua elemente sau suprimarea unuia denatureaza informatia.
Orice informatie poate fi redusa la un model general. Pentru aceasta informatia poate fi divizata în elementele componente, intre care se poate preciza o anumita ordine. Pentru fiecare element se întocmeste o lista a valorilor posibile, apoi se fac toate combinatiile posibile, luându-se cate un element din fiecare multime componenta.
Unii autori nu insista asupra naturii reale a informatiei, ci asupra masurii cantitatii de informatie continuta într-un mesaj. Cantitatea de informatie este legata nu numai de numarul de stari posibile, ci si de probabilitatea de realizare a fiecareia dintre acestea.
Afirmam ca informatia poare fi definita ca”o marfa speciala” si în consecinta se poate vorbi de o piata a informatiilor. Aceasta se detaseaza la ora actuala ca fiind una dintre cele mai importante si mai dinamice piete. în acest context, se impune cu necesitate ideea de protectie a proprietatii intelectuale prin legi si regulamente specifice.
Informatiile circula, se transmit si aceasta circulatie este asigurata prin:Internet sesiuni de comunicari stiintifice, târguri si expozitii, publicatii de specialitate, documente tehnice, banci de date.
Dezvoltarea pietei informationale depinde în mare masura de mediul informational alcatuit din: presa scrisa si audio- vizuala, reviste de specialitate, brevete de inventii sau inovatii, expozitii, târguri si reuniuni stiintifice, Internet, comunicari directe, afise, anunturi.
Transmiterea informatiei este nemijlocit legata de comunicare. Orice comunicare aduce negresit informatie, pentru ca a comunica înseamna si a informa. Dar comunicarea nu poate fi doar o modalitate de informare, un simplu schimb de informatii;ea este un proces mult mai complex care presupune pe lânga informatie si întelegerea acelei informatii si a cadrului relational care sa-i ghideze si sa-i fixeze semnificatia. Astfel, o propozitie într-o limba necunoscuta exista ca informatie, dar în absenta cunoasterii limbii, deci a întelegerii ei, ea nu ne va comunica nimic.
Comportamentului uman, în ansamblul sau, ii este intrinseca dimensiunea informationala, care receptata si corect decodificata, devine comunicare.
A comunica înseamna cu mult mai mult decât a transmite informatii si a stapâni cuvintele;putem vorbi fara sa comunicam nimic si putem sa ne prezentam celorlalti fara a rosti nici un cuvânt. De asemenea, absenta intentiei comunicative nu anuleaza comunicarea. Nehotarârea, nelinistea, neputinta, etc. pot fi transmise celorlalti chiar si atunci când nu dorim acest lucru.
Una dintre cele mai frecvente diferentieri utilizate în analiza comunicarii umane are la baza natura semnelor utilizate în codarea informatiei si canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat. Se poate vorbi în acest sens de trei tipuri de comunicare:comunicarea verbala comunicarea paraverbala (caracteristicile vocii, particularitati de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza) si comunicare nonverbala(in care informatia este codificata si transmisa prin semne legate de postura, miscare, gesturi, mimica, înfatisare). Pentru analiza de fata m- am oprit la comunicarea verbala- orala. în acest caz, informatia este codificata si transmisa prin cuvânt, fiind în prezent cea mai studiata forma a comunicarii umane, desi din perspectiva antropogenetica si ontogenetica, aparitia ei este cu mult devansata de celelalte doua forme de comunicare. Comunicarea verbala este specific umana, are forma orala sau scrisa, iar în functie de acestea utilizeaza canalul auditiv sau vizual. Aceasta permite formularea, înmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. Multa vreme a fost studiata ca maniera dominant- exclusiva a comunicarii. în legatura cu aceasta forma de comunicare au fost elaborate o serie de principii:
– emiterea determina receptia mesajului;
– mesajul circula de la un pol preponderent activ spre un receptor pasiv;
– desfasurarea lantului comunicativ are directie liniara, etapele prezente le conditioneaza automat pe cele viitoare, fara reciprocitate;
– daca în codare si decodare se foloseste aceeasi cheie lingvistica, mesajul îsi atinge tinta.
Tendinta actuala este orientata mai ales asupra cercetarii comunicarii orale, mult timp neglijata din cauza lipsei instrumentelor tehnice care sa o surprinda în complexitatea sa.
Comunicarea orala reprezinta un mijloc bidirectional de comunicare care permite emitatorului sa verifice rapid cum a fost primit mesajul de catre receptor;este permisa modificarea mesajului în functie de reactiile receptorului, în sensul repetarii, modificarii sau anihilarii lui. Acest tip de comunicare permite folosirea mai multor moduri de a exprima un mesaj si chiar alternarea acestora(exemplu:expunere, dialog, etc.)
Emitatorul care foloseste comunicarea orala trebuie sa urmareasca:
– receptarea corecta a mesajului de catre interlocutor
– folosirea celor mai bune argumente
– provocarea la interlocutor a unei stari adecvate pentru comunicare
– folosirea unor strategii de motivare (explicatia, analogia, comparatia, ilustrarea) care pot clarifica unele retineri ale receptorului.
Felul în care comunicam ceva este foarte important atât pentru întelegerea mesajului transmis cât si pentru imaginea celor ce comunica. Exista persoane inteligente, creative care nu stiu sa comunice oral eficient.
În comunicarea orala trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte:
– se va tine seama de obiectivul comunicarii (a informa, a consulta, etc.)
– se va respecta personalitatea interlocutorilor
– va fi asigurat un climat de comunicare adecvat
– va fi alocat un timp rezonabil pentru comunicare
– se va folosi feed- back- ul fara ca acesta sa fie impus sau sa altereze relatia intre interlocutori;el are rolul de a verifica daca receptorul a înteles corect mesajul
– se va încuraja interlocutorul sa puna întrebari si sa-si exprime opiniile
– pe parcursul comunicarii se va folosi un stil clar, precis, sugestii
– nu se va vorbi sub impulsul momentului sau sub impresia unei emotii puternice
– vor fi folosite fraze scurte si formule afirmative si constructive
– vor fi evitate expresiile negative care provoaca interlocutorului o stare de disconfort psihic
– se vor evita pe cât posibil formulele dubitative cum ar fi:s-ar putea, eventual, probabil
– verbele vor fi utilizate la timpul prezent si viitor si nu la conditional trecut
– se va folosi o voce adecvata din punct de vedere a tonului, timbrului si volumului.
În vederea cresterii eficientei comunicarii verbale este necesar sa avem în vedere urmatoarele principii:
– orice individ trebuie sa fie pregatit atât pentru rolul de emitator cât si pentru cel de receptor
– orice receptor trebuie sa se educe pentru a putea”asculta activ”
– este necesara manifestarea interesului fata de interlocutor
– în procesul comunicarii este importanta stabilirea unor teme de interes comun precum si o purtare deschisa, prietenoasa
– aprecierea ideilor interlocutorului nu trebuie facuta înaintea terminarii timpului afectat enuntarii acestor idei
– sunt necesare formulari alternative ale aceleiasi probleme în vederea realizarii obiectivelor propuse.
În lucrarea de fata am prezentat din perspectiva teoretica importanta informatiei si a modalitatii de transmitere a acesteia în activitatea desfasurata.
În continuare voi prezenta în ce masura informatia poate modifica comportamentul tinerilor recruti, stilul de abordare a sarcinilor de lucru precum si rezultatele obtinute la examinarea psihologica desfasurata la recrutare în primavara anului 2005.
Populatia de referinta vizata de investigatia de fata este reprezentata de tinerii liceeni a caror medie de vârsta este 18, 5 ani(este vorba de un lot alcatuit din 694 de tineri). Din lotul initial am analizat 81 de tineri, elevi ai aceluiasi liceu teoretic si ai aceluiasi profil (informatica) toti provenind din mediul urban si care s-au constituit în 2 esantioane:
– primul esantion este alcatuit din 38 de tineri examinati pe parcursul unei zile pe baza metodologiei de examinare la recrutare;acestor tineri li s-a realizat numai instructajul fiecarui test, fara a le fi oferite explicatii suplimentare(chiar daca acestea au fost cerute)
– celui de-al doilea esantion alcatuit din 41 de tineri, înainte de a li se realiza instructajele testelor, am facut câteva precizari cu privire la:
– necesitatea abordarii cu seriozitate a sarcinilor de lucru în perspectiva mutatiilor profunde parcurse de societatea româneasca si implicit de sistemul militar;
– importanta examenului psihologic în vederea selectionarii resurselor umane corespunzatoare obiectivelor, sarcinilor si cerintelor specifice mediului militar;
– necesitatea manifestarii unui spirit de colaborare dar si a unei sinceritati depline în ceea ce priveste propriile slabiciuni;
– posibilitatea dobândirii unor noi perspective asupra propriei personalitati pentru depasirea situatiilor limita în viata.
Tinerii au fost preocupati de semnificata testului de inteligenta, de abordarea acesteia atât ca sistem complex de operatii, expresie calitativa a randamentului intelectual cât si ca aptitudine generala care favorizeaza eficienta adaptarii sociale.
În urma interpretarii datelor obtinute am putut constata:
– interesul si mobilizarea tinerilor la testele psihologice au fost superioare celui de-al doilea esantion superioritate tradusa prin:
– o mai buna concentrare a atentiei pe parcursul examinarii;
– crearea unui climat de liniste favorabil desfasurarii în bune conditii a examinarii psihologice;
– tratarea cu seriozitate, maturitate si responsabilitate a sarcinilor de lucru (comparativ cu primul lot unde am putut semnala la unii tineri o atitudine ostila, amuzament la unele întrebari ale testului de personalitate E.P.Q., tendinta de a copia, bruscarea colegilor, comentarii inutile, impunându-se atentionari repetate);
– tinerii celui de-al doilea lot au obtinut o medie de 45 puncte la testul de inteligenta fata de primul lot cu o medie de 41 puncte;
– un procent de 80% din tinerii celui de-al doilea lot au fost interesati de rezultatele testarii comparativ cu 15% din tinerii primului lot;
– valoarea modului este 47 în cazul lotului 2 fata de 43 în cazul primului lot;
– în cazul celui de-al doilea lot nota bruta minima înregistrata la testul de inteligenta este 27, cea maxima este 59 iar amplitudinea are valoarea 32, spre deosebire de primul lot unde nota bruta minima este 23, cea maxima este 57 iar amplitudinea are valoarea 34.
– se constata totusi un procent de 30%din tinerii celui de-al doilea lot care au obtinut nota standard 2 la scala L a testului E. P. Q. fata de 18% din tinerii primului lot, ceea ce denota ca tinerii mai bine informati au tendinta de a-si ascunde micile slabiciuni, conformismul social fiind mai accentuat.
Se poate observa ca, actul de comunicare, de transmitere a informatiei, poate avea o miza de mobilizare, constituindu-se într-o tentativa de ”influentare”, de ”modelare”a celuilalt. Într-adevar, doar propunându-i celuilalt o definitie, lansez o informatie în raport cu care el va trebui sa se pozitioneze. Actul de comunicare pare asadar destinat în primul rând sa produca efecte. El urmareste sa-l determine pe celalalt sa creada, sa gândeasca sau sa actioneze.
Influenta este o resursa umana întrucât este si o aptitudine de a-l motiva pe celalalt, adica de a-l face capabil sa gândeasca sau sa actioneze în sensul voit. Comunicarea nu poate fi lipsita de o vointa, chiar minima de a ne influenta semenii. A comunica înseamna obligatoriu a interveni în scopul schimbarii situatiei pentru celalalt (modificându-i informatia initiala sau sistemul sau de reprezentari).
Comunicarea are pe lânga miza de mobilizare si pe aceea normativa. Orice comunicare îi propune celuilalt o definitie si implicit, un ansamblu de norme ce vor sustine interactiunile viitoare.
În acelasi timp în care o informatie este transmisa pentru a lamuri sau influenta un individ se produce o actiune asupra subiectului receptor dar si un efect retroactiv asupra persoanei emitatoare care la rândul ei este influentata.
Din cele prezentate mai sus se desprinde urmatoarea concluzie:orice comunicare încearca sa influenteze în grade diverse, informatia semenilor nostri, comportamentul acestora, pozitionarea individuala, mobilizarea celuilalt. informatia si comunicarea joaca un rol esential în activitatea umana si implicit în activitatea de examinare psihologica. Important nu este volumul de informatii ci mai degraba modalitatile de comunicare a acestora, managementul informatiei, constientizarea acestui potential precum si combinarea inedita si inteligenta a resurselor informationale.
Informatia înseamna putere iar manipularea acesteia trebuie facuta în scopul realizarii plusvalorii.
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Cosmovici si Luminita Iacob – Psihologie scolara, Polirom Iasi, 1998
2. C. Edmond Cracsner – Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare Bucuresti, 2003
3. Peter F. Drucker – Managementul viitorului, Editura ASAB Bucuresti 2004
4. Liviu Drugus – Curs de managementul informatiei, 2005
5. Alex Muchielli – Arta de a comunica, Polirom Iasi 2005
6. D. Popescu – Arta de a comunica, Editura Economica 1999
7. Norbert Sillamy – Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti 1996
8. N. Stanton – Comunicarea, Societatea stiinta si Tehnica, 1995
9. Monica Voicu, Curs de comunicare
10. Catalin Zamfir – O analiza critica a tranzitiei, Polirom Iasi, 2004
* Centrul Militar Zonal Bacau