Vom analiza, în continuare, modul în care teoria lui Bohr explica cantitativ emisia liniilor spectrale, concretizate prin relatia generalizata a lui Balmer
n = 1/l = n/c = R(1/n2 – 1/m2)
Conform postulatului al doilea al lui Bohr, frecventa radiatiei este:
v =1/h(Wi – Wj).
Introducând aici expresia energiei starii stationare obtinem:
v = [(me4K2)/(4ph.3)](1/nj2 – 1/ni2)
v = n/c =[(me4K2)/(4pch.3)](1/nj2 – 1/ni2)
Comparând relatia de mai sus cu cea a lui Balmer, obtinem corespondentele:
R = (me4K2)/(4pph.3) n = nj; m = ni . (2.10)
În legatura cu emisia radiatiei prin salt electronic de pe o orbita pe alta, trebuie sa observam caracterul ei total neclasic. Nicaieri nu apare atât de pregnant caracterul neclasic ca în acest proces de emisie. Daca între acele orbite între care se face tranzitia, electronul ar strabate o traiectorie mai mult sau mai putin spirala atunci emisia radiativa ar corespunde nu unei linii spectrale ci unei bande continue de frecvente. Mai concret, la tranzitia 2 –> 1, de exemplu, se emite radiatia de 1215,68 Å si nu o banda cuprinsa între 3660 Å si 456 Å cum ar trebui, daca emisia s-ar petrece clasic. Faptul ca se emite o radiatie de o foarte precisa lungime de unda, arata ca enrgia se pierde în aceasta tranzitie,
într-un singur act, dintr-o data. Saltul electronului de pe o orbita pe alta este în cel mai strict înteles al cuvântului un
salt fara etape intermediare
.
Saltul cuantic este un eveniment unic ce nu poate fi descompus în faze intermediare.
Editor: Tutui Catalin