Am văzut că radiofrecvenţa nu este singura modalitate de comunicaţie fără fir. Tehnologia de comunicaţie în infraroşu implicată în comunicaţia dintre dispozitive cum ar fi calculatoare notebook, PDA-uri şi telecomenzi. Aceasta operează în spectrul invizibil, situat imediat după roşu din spectrul vizibil. O metodă standard pentru comunicaţia în infraroşu este specificată de IrDA (Infrared Data Association), frecvent folosită de către telefoanele mobile, notebook-uri şi computere portabile (handheld). Tehnologia IrDA este relevantă în discuţia despre Bluetooth deoarece IrDA este de asemenea proiectată pentru comunicaţii wireless pe distanţe scurte, cu consum redus de energie, în aceaşi bandă de frecvenţe fără licenţă de utilizare.o altă asemănare între cele două specificaţii este că pentru amândouă sunt definite un nivel fizic şi o stivă de protocoale software pentru a permite interoperabilitatea.

În ciuda deosebirilor dintre IrDA şi Bluetooth în ceea ce priveşte vitezele de transmisiune şi calea de propagare a semnalului – comunicaţia în infraroşu necesită existenţa unui câmp vizual fără obstacole între cele două dispozitive comunicante, pe când undele radio pot penetra majoritatea obiectelor deci pot trece efectiv prin aceste obstacole – asemănările sunt de asemenea manieră încât SIG a folosit tehnologia IrDA pentru a crea şi dezvolta specificaţia Bluetooth. Şi pentru că există şi o anumită suprapunere la nivel aplicaţie între cele două, specificaţia Bluetooth include un nivel pentru interoperabilitatea cu IrDA, în care sunt încorporate unele protocoale definite în aceasta din urmă. Acest fapt conduce la interoperabilitatea dintre aplicaţiile wireless, indiferent ce modalitate de transport al semnalelor este folosită.