Liana Gal*
Bianca Hiticas**
Analiza organizarii si structurarii reprezentarilor etnice ale românilor, maghiarilor si a rromilor s-a realizat în cadrul teoriei nodului central (Abric, 1976, 1987). Subiectii inclusi în studiu: 220 recruti, cu vârsta medie de 18,5 ani, proveniti din mediul urban si rural Subiectii au fost distribuiti în doua etape ale studiului: etapa de generare a continutului reprezentarii si etapa identificarii structurii reprezentarii identitare. Accesul la continutul reprezentarii ofera o imagine de ansamblu asupra evolutiilor ulterioare ale interactiunilor sociale (Abric, J.C., apud Neculau, A., 1997), si, în particular, permite cunoasterea modului de raportare ale tinerilor încorporabili la diversitatea etnica aferenta mediului militar.
I. Etnopsihologia – abordarea imagologica
Conceptul de „etnic” este strâns legat de cel de “cultura”, adica face referire la apartenenta la un popor, apartenenta definita prin specificul cultural, cu alte cuvinte, civilizatia specifica unui popor. Denumirea etnica este asimilabila numelui de popor. Civilizatia reprezinta nivelul de dezvoltare al culturii (materiale si spirituale) a unui popor, într-o anumita perioada. Cultura este definita prin totalitatea produselor materiale si spirituale ale muncii omenesti, rezultat al practicilor si transformarii mediului natural si social, al dezvoltarii si perfectionarii omului (Neveanu, P. P., 1978; schiopu, U., 1997). În esenta, stiintele etnologice sunt circumscrise studierii comparative sau descriptive (etnografia) a culturii unui popor (Neveanu, P. P., 1978).
Dintre principalele concepte angrenate în decursul etnopsihologiei, pot fi mentionate: personalitatea configurationala (R. Benedict, 1934), personalitatea de baza (A.Kardiner, 1939; R. Linton, 1945), personalitate modala (Cora Dubois, 1945), personalitatea reprezentativa (J. Szczepanski, 1972). Aceste concepte desemnau aspecte precum: structura de personalitate frecventa statistic pentru un popor; ansamblul de caracteristici comune, tipul social, idealul cultivat de personalitate.
În ceea ce priveste metodologia etnopsihologica, metodele utilizate sunt: analiza produselor culturale, observarea si explorarea comportamentelor comunitatii respective în diferite situatii, cercetarea orientarilor de valoare, stabilirea naturii si a frecventei unor trasaturi psihice sau a tipului de personalitate predominant, analiza reprezentarii comunitatii despre sine sau despre altii, studiile de alteritate, etc.
Evolutiv, tendintele sau tipurile de abordare etnopsihologica, pot fi etapizate astfel:
1.Protoistoria – din Antichitate pâna în sec. XVIII;
2.Emergenta etnopsihologiei ca produs al romantismului european (montesquieu, G.B.Vico, P.H. d Holbach, etc);
3.Psihologia popoarelor (reprezentanti: W. Wundt, A. Fouillee, Ch. Letourneau, A Siegfried, G. Hardy, etc); 4.Caracteriologia etnica (P. Grieger); 5.Personalitatea de baza (A. Kerdier, R. Linton, M. Dufrenne); 6.Caracterul national (A Ienkeles, D. J. Leviston, etc); 7.Problematica identitara (M. Zavalloni, G. Michaud, E. M. Lipiansky); 8.Stereotipurile etnice (O. Klineberg, H. Cantril si W. Buchanon); 9.Imagologia – ultima etapa si cea mai recenta adordare etnopsihologica, aparuta din deceniul sase.
Imagologia definita în sens larg, este stiinta ce studiaza reprezentarea realitatii. Orice reprezentare a realitatii face obiectul de studiu al imagologiei (schiopu, U., 1997). Definita în sens restrâns, imagologia se ocupa cu studiul stereotipurilor nationale (O. Klineberg, 1969 apud Iacob, L. M., 2003) sau studiul imaginilor pe care popoarele si le fac despre sine (autoimagini) sau despre alte popoare (heteroimagini), ultimele detinând întâietatea sub raportul preocuparilor manifestate. Relevante pentru problematica studiata sunt distinctiile: emic-etic (abordarea din interior sau exterior a reprezentarii realitatii), aplicarea „principiului ecartului”, legata de gradul de distantare fata de realitatea studiata, s.a. Conceptul de imagologie este asimilabil celui de reprezentare sociala, luat în sens larg (S. Moscovici, 1961, 1984, 1994 apud Iacob, L.M., 2003), reprezentarile sociale fiind definite ca “principii organizatoare nascute din raportarea la repere comune” (Doise, W., 1992 apud Iacob, L. M., 2003).
II. Reprezentarile sociale
Definita, reprezentarea sociala este considerata o “forma de cunoastere elaborata si împartasita social, având un scop practic si concurând la construirea unei realitati comune unui ansamblu social ” (Jodelet, 1989 apud Abric, J.C., 1997). Ea este “produsul si procesul unei activitati mentale prin care un individ sau un grup reconstituie realul cu care este confruntat si-I atribuie o semnificatie specifica”(Abric, 1987). Punctele esentiale desprinse din aceste definitii, care stabilesc semnificatia reprezentarilor sociale sunt: componenta cognitiva, componenta sociala si caracterul semnificant al reprezentarii, semnificatie determinata de sistemul contextual de ancorare al reprezentarii. În acest sens, se poate vorbi de un determinism contextual dublu: discursiv si social. Contextualizarea discursiva are în vedere elementele situationale care contribuie la elaborarea reprezentarilor, pe când cea sociala cuprinde elementele globale ale variabilelor generatoare a reprezentarilor (Abric, J.C., 1994, 1998). Semnificatia atasata reprezentarii este o conditie pentru aplicabilitatea ecologica a acesteia. La aceste descrieri ale specificitatii reprezentarilor se mai poate adauga un aspect: caracterul organizat si structurat al reprezentarilor. Mai mult, chiar, se poate vorbi de o organizare interna a reprezentarilor, ipoteza generata prin teoria nodului central (Abric, 1976, 1978), conform careia orice reprezentare este organizata în jurul unui nod central. Dat fiind obiectivul studiului de fata, vom insista asupra teoriei nodului central, conform careia, elementele reprezentarii sunt ierarhizate, ceea ce permite definirea a doua sisteme de organizare: sistemul central si sistemul periferic.
1. Sistemul central sau nodul central (nodul structurant). În aceasta teorie, nodul central este elementul funadamental al reprezentarii care determina semnificatia si organizarea reprezentarii. Acest determinism defineste, de altfel si functiile principale ale nodului central: functia generativa si functia organizatorica: determina specificul legaturilor cu celelalte elemente ale reprezentarii. Centralitatea unui element poate fi evidentiata prin combinarea urmatoarelor coordonate: capacitata de a conferi o semnificatie reprezentarii, frecventa de evocare elementelor, fara a fi, însa, o conditie exclusiva, cantitatea de legaturi inductive stabilite de un element al reprezentarii cu celelalte elemente (Guimelli; Rouquette, 1992 apud Abric, J. C., 1997), valenta fiecarui element al reprezentarii (valenta este data de potentialitatea estimativa a relatiilor de tip inductie asociate celorlalte elemente);
2. În ceeea ce priveste sistemul periferic, acesta este organizat în jurul nodului central. Dintre trasaturile definitorii ale sistemului periferic, amintesc: determinare contextualizata, afectat accentuat de caracteristicile individuale, sunt, la rândul lor ierarhizate, se gasesc la interfata dintre nodul central si situatia concreta.
În ceea ce priveste verificarea experimentala a teoriei elaborata de Abric, si aplicabila reprezentarii artizanului, metodele folosite în acest scop sunt: reactualizaea unor liste de trasaturi care contineau sau nu contineau elementele centrale, respectiv referinta sau non-referinta la obiectul studiat. O alta metoda consta în punerea în cauza, fie a nodului central, fie a un unor elemente periferice (Moliner, 1982 apud Abric, J. C., 1997), transformarea reprezentarii fiind generata de modificarea nodului central.
III. Profilul principalelor etnii din România
1. Etnia româna – etnia majoritara în România (aprox. 90% din populatia totala, respectiv aprox. 19 mil. de români din totalul de aprox. 21 mil (în 2002).
A Caracteristici fizice: rasa indo – europeana;
B Limba vorbita: româna, grupa limbilor italo – romanice, sunete caracteristice: a si î flexiune bogata, 3 genuri, libertatea topicii si a concordantei timpurilor. Exista 4 dialecte: dacoromâna, aromâna, (macedoromâna), meglenoromâna, istoromâna. Dacoromâna are mai multe graiuri: muntenesc, moldovenesc, banatean, crisan si maramuresan (Sala, M., Vintila-Radulescu, I., 1981).
C Traditii folclorice si culturale: numeroase, unele cu specific regional. Religia preponderenta: crestin-ortodoxa (aprox. 18 mil. din populatia totala.)
D Mod de viata specific. Pentru analiza particularitatilor de raportare al românilor la sistemul social si identificarea sistemului atitudinal – valoric, respectiv modelele de raportare la diferite probleme existentiale, vom valorifica doua surse de informare: trecutul istoric si rezultatele principaleleor studii întreprinse pentru delimitarea specificului etnic românesc.
Evolutia istorica. Pot fi identificate urmatoarele aspecte relevante:
– Teritoriu frecvent supus invaziilor popoarelor nomade, aflat sub dominatii straine: romana, germana, a popoarelor slave, si al dezmembrarilor succesive;
– Unitatea limbii (recunoscuta în sec. XVI prin tiparirea de carti sfinte) si constiinta originii latine (exprimata prin unirea unei parti a Bisericii din Transilvania cu Roma) sta la temelia unitatii nationale;
– Continuitatea teritoriala a românilor este preponderent legata de limba si traditii (principiul grupului lingvistic expresie a chestiunii românesti);
– Existenta constiintei originii comune a stat la baza refacerii unitatii dace pe parcursul istoriei: politica de mentinere si aparare a unitatii etno – lingvistice si economice;
– Elementul ideologic-religios – elementul-cheie în evolutia istorica (în paginile de istorie, spatiul românesc apare ca: “zid de aparare a crestinatatii”, rol în apararea Europei crestine împotriva sistemului politic turcesc ori împotriva altor ideologii).
Studiile imagologice efectuate asupra reprezentarilor etnice ale românilor au permis desprinderea reprezentarilor identitare etnice ale românilor. În aceasta categorie a studiilor se gaseste ancheta produselor culturale (sui-generis) realizata asupra 224 de lucrari realizate de 132 de autori în 3 perioade: dupa epoca pasoptista si pâna la Marea Unire, în perioada interbelica si lucrari postbelice. Analiza de continut realizata asupra acestor lucrari continând referiri reprezentaionale etnice a permis desprinderea urmatoarelor concluzii (Iacob, L. M., 2003): autoetnoimaginile difera putin în cele trei perioade, sub raport axiologic se manifesta predilectia pentru valorile actiunii si relationale (adica descrieri de genul: curaj, inteligenta, încredere, imaginatie, ascultator, cald, buna dispozitie, religiozitate, ajutorare, s.a.), subestimarea autoevaluativa), în toate perioadele, lucrarile fac referire la criteriile referentiale: istorie, taran, folclor.
Sintetizând, autoetnoimaginile în aceast studiu sunt saturate de o perspectiva preponderent paseista de raportare la criteriile referentiale etnopsihologice, precum si particularitatea aparte a compromisului prin ambivalenta. Metaforic, specificul românesc autoatribuit poate fi redat astfel: “bucurie grava”(G. Bogza), “zabava în hotarâre”(C. Noica), “tragicul-senin”(C. Brâncusi), “bucuria amara”(S. Mehedinti), “tristetea însorita”(O. Paler), etc.
Studiul 2. Procedând într-o maniera similara, s-a procedat la extragere unei heteroimagini oferite de un cercetator pe baza studiului specificului românesc (R. Benedict). Fara a mai mentiona limitele pe care un astfel de studiu le implica (abordarea emic-etic), continutul heteroimaginii obtinute descrie românii ca având o orientare predominant afectiva si hedonista: predilectie pentru natura si arta, imaginativi, curajosi, vizeaza recunoasterea sociala, viata tumultuoasa, însa mai putin cinstiti, intoleranti, dispozitie scazuta pentru întrajutorare si umanism, putin pragmatici si putin interesati de conduita proprie. (Iacob, L. M. , Lungu, O., 2003).
2. Etnia maghiara – a doua etnie – ca raspândire – din România: aprox. 1.4oo.ooo locuitori de etnie maghiara (în 2002), cu o preponderenta crescuta în judetele: Harghita, Mures, Covasna, Bihor, Satu-Mare si Cluj-Napoca
A Caracteristici fizice: rasa indo-europeana;
B Limba vorbita: maghiara, din familia uralica, ramura fino – ugrica. Se înrudeste cu finlandeza si estona. Accentul întotdeauna initial, topica precisa. Nu are gen, diferentierile dialectice sunt minore. Dintre cuvinte maghiare împrumutate: gulas, paprica, s.a.
C Traditii folclorice si culturale. Prezenta literaturii culte. Elementul religios dominant: catolicismul (în România sunt aprox. 2 mil. de reformati, romano-catolici si greco-catolici).
D Mod de viata specific. Analiza evolutiei istorice indica provenienta din popoarele nomade turco-mongole (unguri nomazi) (Dragan, J. C., 1994). Caracteristic maghiarilor din ungaria este “rezistenta si negatiunea pasiva “(Spatiul istoric si etnic românesc, 1993), fapt explicabil prin pierderii rolului de conducere activa a maghiarilor, urmare a numeroaselor dinastii ale Regatului ungar (conducere franco-italiana, germana, româna, poloneza si slovaca). De fapt, e constatabil inferioritatea numerica a elementului maghiar din Ungaria, mozaicul polietnic fiind constituit din alte etnii: germani, români, slavi. În acest sens, politica de maghiarizare justificata tocmai de aceasta preocupare de pastrare si dainuire a specificului etnic maghiar. La nivel social se regasesc elemente germane-catolice. În fapt, politica de maghiarizare apare ca un proces de catolicizare a teritoriilor ocupate.
În ceea ce priveste specificul reprezentational etnic al maghiarilor din România, un studiu comparativ cu alte etnii conlocuitoare îi prezinta mai distanti si rezervati comparativ cu românii, un bun control emotional (Vasilescu, I. P., 1997 apud Zlate, M., 1997). Totodata, o distinctie semnalata între români si maghiari vizeaza persistenta impresiilor: primar – secundar sub raportul tipologiei temperamentale: “maghiarul cheltuieste într-un moment clocotirea inimii sale, pe când românul o ascunde, zice între dinti”, de unde si proverbul unguresc: “Pazeste-te de tine minte!“(Lehrer, S., 1991).
3. Etnia rroma – aproximativ 500 mii cetateni de etnie rroma. Proportia cea mai mare de rromi sunt în judetele: Mures (40425), Dolj (31544), Bihor (30089), si în Bucuresti (27322) (Statistica teritoriala, 2005).
A Caracteristici fizice: rasa indo-europeana. Elementul distinctiv din punct de vedere fizic este culoarea pielii, criteriu care nu este, însa universal valabil.
B Limba vorbita: tiganeasca (sau: gitane, gypsy, romani, romany, etc.), din familia de limbi indo-europene, ramura indo-iraniana. Nu are forma scrisa, limba colocviala. Grad variabil de raspândire. Majoritatea vorbitorilor a limbii romani sunt bilingvi, prin utilizarea limbii comunitatii majoritare. Are rol de limbaj secret. Cuvinte în argou preluate în româna din limba romani: barosan, a hali, a mangli, misto, s.a.
C Traditii folclorice si culturale. Caracteristic etniei rromilor este gradul redus de reprezentare a traditiilor folclorice si culturale, fapt explicabil de urmatoarele conditii: modul de viata simbiotic (în decurs istoric rromii au ocupat preponderent statutul de robi, au trait pe lânga curtile boieresti, manastiresti, nepermitând conturarea unui corp de obiceiuri, traditii ce în mod normal se constituie în conditii de izolare a unei comunitati); inexistenta unei religii proprii, care are rolul de mentinere a limbii si coeziunii interne a comunitatii; limba nescrisa, ceea ce limiteaza dezvoltarea culturii proprii si conturarea profilului etnic distinctiv.
D Mod de viata specific rromilor se caracterizeaza prin: caracter nomad (în societatea actuala s-au sedeterizat în mare parte), statut social scazut (robi în decursul istoriei, specializati în manufacturi-mestesuguri slab remunerate), strategie simbiotica de viata axata, în principal pe supravietuire, mai putin pe dezvoltare: automarginalizare, autodiscriminare, perpetuarea saraciei (Zamfir, E., 1997).
Prezentarea modului de viata a rromilor în particularitatile sale distincte, va urma urmatoarele dimensiuni:
Obtinerea resurselor economice necesare vietii – se realizeaza prin:
– Practicarea unor profesii specifice, modest recompensate: fierari, spoitori, caldarari, caramidari, circari, ursari;
– Oferirea de servicii destinate a acoperii nevoi marginale, cum sunt: comertul cu haine vechi, cu fulgi de pasare, comercializarea sticlelor goale, fabricarea de unelte din lemn (maturi, piepteni), comercializarea produselor slab remunerate (seminte, porumb fiert, pietre de baie, butoaie sparte, etc.);
– Practici exploatative ale restului colectivitatii, prin tehnici cum sunt: cersit, înselatorii semiacceptate (de exemplu, comercializarea de bijuterii falsificate, etc); furtul în cantitati mici, practica “ghicitului”, s.a.
2. Patternul relational specific consta în: automarginalizare, autodenigrarea si autoevaluarea negativa, autocompatimire autoînjosire, strategii îmbinate cu presiuni în vederea obtinerii resurselor materiale (de exemplu: îmbracamintea murdara, cersetoria, vorbaria si rugamintile insistente, etc.).
3. Raportarea la sistemul social – se constata manifestarea rezistentei fata de autoritate, respectiv mentinerea înafara autoritatii statale si conformarea la o autoritate traditionala difuza (Zamfir, E., 1997). Se pot desprinde doua elemente specifice rromilor: “juramântul”- expresie a corectitudinii si obligativitatii asumate, si apelul la “tribunalul popular” (Straborul), ce functioneaza pe o filosofie judiciara specifica, denumita “klis” . Klis-ul este o forma de judecata care urmeaza principiul fundamental al restaurarii echilibrul social concret, exprimat astfel “a face dreptate înseamna a lua ceva din dreptatea celui care are mai multa dreptate si sa dai celui care are mai putina dreptate”). Acest principiu este aplicabil îndeosebi în cazul despagubirilor pecuniare. Studiile statistice efectuate pe un esantion de rromi din penitenciarele românesti, indica o preferinta destul de accentuata de a apela la judecata traditionala (41, 3 %), comparativ cu 44, 4% ce prefera autoritatea statului pentru solutionarea cauzelor (Durnescu, I., Lazar, C., 2000). În ceea ce priveste sistemul educativ, majoritatea considera scoala ca fiind nerelavanta pentru modul lor de viata (Zamfir, E., 1997). În ceea ce priveste atitudinea fata de saracie, se constata un simt gospodaresc scazut, si distribuirea resurselor materiale diferit comparativ cu populatia majoritara.
4. Familia si locuinta. Legat de familie, pot fi realizate urmatoarele remarci: familie extinsa, numar mare de copii, vârsta frageda de casatorie, trecerea rapida peste etapele dezvoltarii ontogenetice, sub raport psihologic (de la copilarie la maturitate), asimilarea de timpuriu a mestesugurilor specifice. Separarea vietii familiale de activitatea profesionala a membrilor ei, în sensul câstigarii autonomiei profesionale si financiare, nu se realizeaza cu primordialitate, ceea ce explica implicarea tuturor membrilor la obtinerea resurselor de vietuire. Locuinta este neîngrijita, construita din materiale ieftine, iar obiectele achizitionate exprima preferinta pentru instrumente muzicale (Zamfir, E., 1997).
În concluzie, din analiza stilului de viata al rromilor se poate desprinde o anumita specificitate exprimata într-un pattern cultural caracteristic: spirit de inventivitate, spirit întreprinzator, capacitate de adaptare rapida la noi conditii de viata, de identificare a resurselor de existenta, spririt deschis, mobil, profesionalism crescut în mestesugurile traditionale, coeziune ridicata a familiei, grija pentru copii. În esenta este un mod de viata marginal autoacceptat, orientat spre o adaptare reactiva.
IV. Reprezentarea principalelor etnii din România
1. Metodologia cercetarii
Obiectivul cercetarii îl reprezinta identificarea reprezentarilor identitare etnice ale recrutilor aplicabile în cazul românilor, maghiarilor si rromilor. Identificarea reprezentarilor sociale s-a realizat din perspectiva teoriei nodului central (Abric, J.C., 1976, 1987). Subiectii: 220 recruti, vârsta medie 18,5 ani, apartinând etniilor: româna, maghiara si rromi (din mediul urban si mediul rural).Materiale: Liste de trasaturi oferite expertilor, respectiv recrutilor. Procedura – a urmat urmatorul algoritm:
1. Determinarea continutului reprezentarii – s-a realizat prin folosirea metodelor asociative (subiectii au primit sarcina de a enumera cel putin 5 caracteristici esentiale pentr fiecare categorie etnica). În aceasta etapa a studiului au fost implicati 170 de subiecti apartinând: etniei române 125 recruti, 35 etniei maghiare si 5 etniei rrome, respectiv, 120 recruti proveniti din mediul urban si 50 din mediul rural.
2. Determinarea structurii reprezentarii si a nodului central, prin metoda trierilor ierarhice succesive. Dupa generarea de recruti a trasaturilor si inventarierea lor, s-au obtinut trei liste însumând un efectiv de 200 caracteristici pentru români, 195 pentru maghiari si 179 pentru rromi. S-a procedat la reducerea elementelor similare. Listele au fost distribuite la un lot de 7 experti*** care aveau sarcina de a elimina trasaturile nerelevante, respectiv de a retine itemii socotiti relevanti pentru categoria în cauza. Dupa centralizarea datelor s-a conturat o lista de 32 caracteristici pentru români, 30 pentru maghiari, respectiv pentru rromi. Ulterior, pe un lot de 50 de recruti (36 români si 14 maghiari), s-a procedat la ierarhizarea succesiva a itemilor prezentati, sub aspectul relevantei pentru categoria prezentata (prin înjumatatirea treptata a itemilor: recrutii aveau sarcina de a selecta 16 caracteristici mai relevante pentru români, din cele 16 erau retinute apoi 8 din cele 6 ramâneau 4, din 4 erau alese 2, si respectiv se ajungea la identificarea celei mai relevante caracteristici). Centralizarea datelor s-a concretizat în obtinerea mediilor si abaterilor standard pentru fiecare caracteristica din cele trei categorii etnice. Pentru desprinderea centralitatii structurii reprezentate s-a recurs la obtinerea ierarhiei itemilor prin atribuire de ranguri (vezi tabelele 1, 2 si 3).
3.Verificarea centralitatii nodului central – obiectiv necuprins în studiul de fata. Verificarea structurii se poate face prin mai multe tehnice: punerea în cauza, manipularea amorsajului reprezentarilor, etc.
2. Rezultate si discuti
2.1. Analiza cantitativa.
A Românii.
La o prima analiza este evidenta tendinta de autovalorizare a in-grupului în cazul românilor (imaginile negative: corupti, saraci, dezordine politica, se gasesc mai jos în ierarhie: rangurile 13, 14,5 16 si 18), fapt explicabil prin compozitia esantionului de recruti. Sub raport cantitativ elementele centrale ale reprezentarii românilor ar fi: elementele situate pe primele patru locuri în ierarhie: religiozitatea, frumusetea româncelor, inventivitatea si, respectiv traditia, obiceiurile românilor.
Tabel 1. Structura autoimaginii românilor (cantitativ)
E posibil ca centralitatea elementului „fete frumoase”sa fie legat de specificitatea particularitatilor de vârsta si sex a subiectilor inclusi în studiu mai mult decât celelalte elemente. Dintre elementele periferice ale reprezentarii mai amintesc: gospodar, mandrie, muncitor, petrecareti, trecut glorios, inimos, „face haz de necaz”, curati, om de rând. (vezi Tabelul 1).
B. Maghiarii. În functie de rangurile ocupate, în structura nodului central ar intra elementele: nationalisti, civilizati, bucatari priceputi, fete frumoase, si muncitori. Dintre alte elemente ale structurii: seriozitatea (rang 11), respectuozitatea (13), „de treaba”(18), organizati (14), limba dificila si solicitarea de drepturi intra, de asemenea, în continutul reprezentarii. Aspectele relational-ideologice („credinciosi, ospitalieri, aroganti”), sunt mentinute spre periferia reprezentativitatii heteroimaginii. Este de mentionat prezenta unei personalitati politice în continutul reprezentarii maghiarilor (vezi Tabelul 2).
Tabelul 2. Structura heteroimaginii maghiarilor sub raport cantitativ
C.Rromii. Continutul nodului central face trimitere la aspecte negative sub raport social: nu vor sa muncesca, lenesi, infractionalitatea justificata: „hot de nevoie”, si nivelul scazut de scolarizare.
„Repertoriul” aspectelor negative se mentine si în continuare: nespalati, cersetori, indisciplinati, vicleni, saraci, inculti, dezorganizati, copii multi.
Tabelul 3. Structura heteroimaginii maghiarilor (cantitativ)
Adica un „element” care „strica imaginea (tarii)”. Dintre aspectele pozitive, situate, însa, spre periferia reprezentarii se gasesc: parinti buni, inventivitatea. Mai apar elemente socotite caracteritice pentru rromi: aur, palate, nomazi (vezi Tabelul 3).
2.2. Analiza calitativa
Analiza elementelor din structura autoimaginii permit formularea urmatoarelor observatii. În cazul românilor, existenta contradictiilor în descrierea specificului românesc: înzestrare aptitudinala deosebita (conform ierarhiei obtinute – vezi Tabelul 1), adica: românii sunt inventivi, inteligenti, descurcareti, muncitori, si cu toate acestea, spiritul pragmatic este mai slab dezvoltat (saraci si dezordine politica). Metaforic, este vorba despre compromisul prin ambivalenta prezentat în studiile imagologice: „potential deosebit, realizare deficitara” (Zamfir, E., 1997). Similar în cazul dualitatii religiozitate – „coruptie, spaga”. Sub raport relational, românul este ospitalier, inimos, familist, gospodar, iar în modalitatea de „a face fata” greutatilor reîntâlnim elementul ambivalent „face haz de necaz” sau cu o exprimare plastica românii manifesta „o veselie statornica în saracie”(Simionescu, I., 1941, apud Iacob, L. M., 2003). În ceea ce priveste maghiarii, se constata un pattern descriptiv ce face trimitere la evolutia istorica a acestei etnii, evolutie strâns legata de definirea, pastrarea specificului national, al identitatii (uniti, organizati, drepturile solicitate în virtutea mentinerii identitatii etnice) dar si influentele germanice, profund regasite decurs istoric. Ei apar ca „oameni de cuvânt”. În cazul rromilor, se desprind doua elemente definitorii: imagine negativa si procuparile artistico-ludice.
2.3. Concluzii.
Este o certitudine utilitatea cunoasterii particularitatilor etnice, ca si modul lor de reprezentare, deoarece ele faciliteaza întelegerea si raportarea mai adecvata la realitatile sociale în contextelor interactionale circumscrise mediului social, si în mod implicit mediului militar.
Bibliografie
1. Abric. J.C., (1997), Reprezentarile sociale: aspecte teoretice, în Psihologia câmpului social – Reprezentarile sociale (coord. Neculau, A.), Editura stiinta si Tehnica, Iasi.
2. Achim, V., (1998), tiganii în istoria României, Editura Enciclopedica, Bucuresti.
3. Dragan, J. C., (1994), Istoria românilor, Editura Europa Noua, Bucuresti.
4. Draghicescu, D., (1996), Din psihologia poporului român, Editura Albatros, Bucuresti.
5. Durnescu, I., Lazar, C., (2000), Cercetarea realitatii infractionale din România: proportia si caracteristicile socio-culturale ale populatiei de rromi din penitenciare, Revista de Psihologie Aplicata, 3 (2).
6. Frasen, A., (1992), tiganii, Editura Humanitas, Bucuresti.
7. Iacob, L. M., (2003), Etnopsihologie si imagologie, Polirom, Iasi.
8. Lehrer, S. M., (1991), Ardealul – Pamânt românesc, Editura Vatra Româneasca, Cluj – Napoca.
9. Neveanu, P. P. (1978), Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti.
10. Radu, I., Miclea, M., Albu, M., Moldovan, O., Szamoskozy, S., (1993), Metodologie psihologica si analiza datelor, Editura Sincron, Cluj – Napoca.
11. Sala, M., Vintila- Radulescu, I., (1981), Limbile lumii – mica enciclopedie, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.
12. Szavai, J., (2002), Ungaria, Editura Corint, Bucuresti.
13. schiopu, U., coord., (1997), Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti.
14. Voicu, T., (2001), Reprezentarea sociala a profesiei de pilot pe avioane supersonice de vânatoare, Revista de Psihologie Aplicata, 4 (3).
15. Zamfir, E., (1997), Psihologie sociala – texte alese, Editura Ankaron, Iasi.
16. Zlate, M., (1997), Psihologia vietii cotidiene, Editura Polirom, Iasi.
17. ***Anuarul Statistic al României (2004), Institutul National de Statistica, Bucuresti.
18. ***Minoritati etnoculturale. Marturii documentare. tiganii din România 1919-1944, (2001), Fundatia C.R.D.E., Cluj – Napoca.
19. ***Spatiul istoric si etnic românesc, (1992), Spatiul istoric românesc (vol I), Editura Militara, Bucuresti.
20. *** Spatiul istoric si etnic românesc, (1992), „Ungaria milenara”(vol. II), Editura Militara, Bucuresti.
21. Statistica teritoriala, (2005), Institutul National de Statistica, Bucuresti.