Astăzi oamenii au la dispoziţie nenumărate posibilităţi de a comunica prin intermediul telefoanelor, mulţi dintre noi dispunând de mai multe astfel de aparate: un telefon la serviciu, unul sau mai multe acasă (unele cu fir, altele cordless), unul sau chiar mai multetelefoane mobile (celulare), avem acces la telefoane publice, deci oriunde ne-am afla putem telefona. În locul multora dintre aceste telefoane am putea folosi unul singur care implementează tehnologia de comunicaţie wireless Bluetooth. Modelul numit three in one phone permite ca un telefon mobil să poată fi întrebiunţat în trei moduri distincte, toate trei însă fiind aplicaţii de voce şi anume: 1. ca telefon celular în manieră standard, 2. ca telefon cordless conectându-se la un punct de acces la voce care este staţia de bază pentru telefonia cordless, sau 3. în rolul aşa-numitului intercom sau “walkie-talkie” pentru comunicaţii directe phone-to-phone cu un alt telefon aflat în apropiere. Primul şi principalul avantaj al acestui dispozitiv sau mai bine zis model de utilizare este că un telefon poate fi tot ceea ce îi trebuie unei persoane pentru a desfăşura multiple variante de comunicaţie telefonică. Prin urmare, nevoia de a deţine mai multe receptoare telefonice acasă ori la serviciu şi implicit nevoie de tot atâtea numere de telefon distincte este minimizată în acest mod.

Funcţia “walkie-talkie” a telefonului trei în unul este utilă îndeosebi pentru comunicaţii desfăşurate pe o rază de 100m , folosind deci nivelul amplificat de putere de 20dBm şi nu pe cel standard, pentru că dacă părţile comunicante s-ar apropia la 10m distanţă una de cealaltă – cu excepţia situaţiei în care între cei doi se găseşte un obstacol fizic ca un perete de exemplu – această utilizare nu şi-ar mai avea rostul întru-cât cei doi ar putea pur şi simplu să ţipe unul la celălalt decât să folosească telefoanele. Tocmai din această pricină (utilitatea limitată) Sig a dezbătut problema includerii acestei funcţii a modelului telefonul 3 în 1 în versiunea 1.0 a specificaţiei, care după cum ştim s-a axat pe dispozitivele radio Bluetooth cu puterea standard de 0dBm. În felul acesta modelul s-ar fi numit telefonul 2 în 1. Totuşi chiar şi pentru aceasta s-au găsit situaţii care să-i justifice utilitatea de exemplu: atunci când partenerii de comunicaţie se află fiecare la un alt etaj al clădirii, sau când unul dintre cei doi se găseşte într-un spaţiu îngust, strâmt, sau pur şi simplu atunci când deşi cei doi nu se află la o distanţă prea mare unul faţă de celălalt şi se pot vedea, doresc să nu le fie deranjată discuţia, sau nu vor să strige unul la celălalt încercând să acopere vocile unei mulţimi aflată între ei.