Ordinea juridica a Comunitatilor Europene desemneaza ansamblul de norme care guverneaza raporturile stabilite de Comunitatile Europene cu statele membre, cu alte organizatii internationale si cu persoanele fizice sau juridice apartinand sau nu statelor membre ale Comunitatii Europene.1
Dreptul U.E. este constituit din reguli care pot fi repartizate în cinci categorii din punct de vedere al fortei juridice.2
Primele se gasesc în tratatele constitutive si în instrumentele juridice care îi sunt anexate sau care le-au modificat. Acest prim ansamblu formeaza dreptul originar, acest termen fiind luat în sensul sau cronologic cât si tehnic.
Un al doilea ansamblu este constituit din acte unilaterale ale organelor comunitare. Este, în general, desemnat sub numele de drept derivat pentru a indica natura si functia sa de aplicare a precedentei categorii.
Un al treilea ansamblu este constituit din este constituit din normele de drept care provin din angajamentele externe ale Comunitatilor (acordurile încheiate de Comunitati cu state terte sau cu organizatii internationale, actele unilaterale adoptate prin organele anumitor acorduri externe ale Comunitatilor, unele tratate încheiate de statele membre cu statele trete).
O alta categorie a izvoarelor dreptului comunitar este alcatuita din acte precum: Conventia comunitara, deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor membre reuniti în cadrul Consiliului, declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie relative ale Comunitatilor. Practica le desemneaza sub denumirea de drept complementar.
Acestor trei categorii li se adauga un drept jurisprudential constituit din deciziile Curtii de Justitie care, alaturi de principiile generale de drept, constituie izvoare nescrise ale dreptului comunitar.
1 Augustin Fuerea – Note de curs – Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti – 2000.
2 Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – Op. Cit., pagina 32.
Material elaborat de Oana