Cu exceptia deciziilor care sunt date în recursurile în anulare si care au un efect erga omnes, deciziile C.J.C.E. au numai autoritatea relativa a lucrului judecat.
Functia normativa a unei asemenea jurisprudente ar trebui sa fie limitata precum cea a oricarei jurisprudente. în realitate, situatia este diferita pentru trei motive principale care se sprijina reciproc pentru a conferi aceste jurisprudente o autoritate si o valoare unice.1
Primul motiv rezida în pozitia ocupata de Curte în sistemul institutional. Curtea dispune de o autoritate considerabila întrucât nu este temperata de nici o contrapondere institutionala sau functionala, cum este cazul cu cea mai mare parte a Curtilor supreme nationale, dupa cum ar rezulta din principiul liberal, conform caruia orice putere trebuie sa fie controlata.
Curtea vegheaza la respectarea dreptului comunitar si contribuie la realizarea scopurilor Comunitatii prin interpretarea si aplicarea tratatelor.
Un al doilea motiv rezida în economia sistemului de cotrol jurisdictional al carui organ este Curtea si mai ales într-unul din instrumentele functiei sale. Curtea dispune de dreptul de a conferi unica interpretare autentica a dreptului comunitar atunci cand transeaza diferitele categorii de litigii care vizeaza principiul legalitatii. Aceasta este o misiune fundamentala a Curtii întrucât realizarea unei piete comune presupune ca dreptul care o reglementeaza sa fie aplicat si deci interpretat în mod uniform.
Pentru a raspunde acestei necesitati Curtea a fost investita cu aceasta misiune al carui monopol îl detine astfel încât numai interpretarile sale sunt obligatorii din punct de vedere juridic (CJCE, 18 iunie 1970, Krohn).2
Un al treilea motiv tine de metodele de interpretare aplicate de catre Curte. Daca e aplica metodele clasice de interpretare textuala, preferintele sale se incadreaza de mult timp pentru metodele finaliste sau teleologice de care ea uzeaza sistematic.
Acest demers permit astfel Curtii sa controleze aplicarea dreptului comunitar, sa îi umple lacunele, sa îi extinda consecintele, sa promoveze dezvoltarea sa continua.
Atunci cand arbitrajul international se abtine, din respect pentru principiul suveranitatii sa interpreteze strict angajamentele statelor, Curtea de Justitie estimeaza dimpotriva ca finalitatile integrarii tratatelor comunitare autorizeaza interpretari care vin sa se opuna suveranitatii statelor.
In timp ce arbitrajul international se limiteaza la folosirea regulii efectului util pentru a prevala doua interpretari ale unei norme, ceea ce i-ar da mai degraba o anume semnificatie, decat cea golita de sens, Curtea de Justitie nu se limiteaza sa ingradeasca interpretarile unei dispozitii carear determina-o sa piarda orice efect util.3
Daca arbitrajul international se multumeste cu o cercetare inductiva a gandirii autorilor tratatului, Curtea nu ezita în ceea ce o priveste, sa aplice rationamente deductive, deducand din notiunea de comunitate consecinte care sunt inevitabile si dreptul incontestabil comunitar.
Una dintre cele mai importante realizari ale Curtii de Justitie a constat în consacrarea specificitatii ordinii juridice comunitare. Rolul jurisprudentei în definirea ordinii juridice si implicit rolul ei în fundamentarea efectelor specifice ale acesteia în raporturile cu ordinea juridica nationala este esential, aceasta pentru ca suntem în prezenta unei organizatii de integrare prin drept.
Dreptul a constituit asadar unul din motoarele progresului constructiei comunitare pe calea realizarii unei uniuni tot mai stranse între statele membre.
1 J. Boulouis – op. cit., pagina 235
2 R.M. Chevalier, J. Boulouis – op. cit., pagina 59
3 Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – op. cit., pagina 48
Material elaborat de Oana