În acelasi fel în care autoritatile legislative si administrative nationale trebuie sa îsi puna puterile în serviciul competentei lor de executare a dreptului comunitar, jurisdictiile nationale sunt chemate sa constituie “releu” aplicarii dreptului comunitar pe taramul contenciosului.
În acest sens, judecatorul national poate fi calificat ca “judecator comunitar” de drept comun, investit printr-o dedublare a functiei sale cu o misiune comunitara alaturi de atributiile sale nationale.
Obligatia judecatorului national în materie a fost, de altfel, în mod clar precizata de catre Curte: obligatia de executare a dreptului comunitar de catre instantele nationale pe teritoriul lor se impune “tuturor autoritatilor si statelor membre inclusiv, în cadrul competentelor lor, a autoritatilor jurisdictionale.1
Aceasta functie comunitara, recunoscuta jurisdictiilor nationale, asociata eventual cooperarii jurisdictionale instituita prin mecanisme prejudiciale si imbagatita cu efectele deciziilor de constatare a neindeplinirii de catre state a obligatiilor decurgand din tratatele constitutive fata de ea, este mijlocul privilegiat care permite asigurarea articularii în campul competentelor comunitare, a ordinii juridice comunitare cu osrdine juridice nationale, si realizarea integrarii juridice a Uniunii.
1 CJCE, 10 aprilie 1984, Von Colson si Kamann.
Material elaborat de Oana