Inca de mult se stie ca germenii anumitor boli infectioase nu sunt opriti de filtrele cu pori fini care retin complet bacteriile. Lichidul continand un asemenea virus poate transmite boala prin filtrare, desi nu se observa in el, la microscop, nici o fiinta organizata.

Printre maladiile produse de virusuri, unele sunt mai raspandite, de exemplu turbarea, pojarul, variola poliomielita, guturaiul, febra galbena, febra aftoasa a bovinelor, etc. Din clasa virusurilor fac parte si bacteriofagii sau virusurile bacteriilor.

Virusurile se comporta in unele privinte ca niste proteine, in altele ca fiinte vii, ceea ce fireste reprezinta un mare interes biologic.

Dupa purificare, respectiv cristalizare, virusurile pastreaza, in mare masura, capacitatea lor de a transmite boala. S-a putut stabili, prin indepartarea proteinei, ca acidul nucleic (RNA) este cel care transmite infectia. Proteina poate fi inlocuita cu alte proteine, fara ca virusul sa-si piarda activitatea. Pentru aceasta este suficient un numar mic de molecule de virus. Virusurile se inmultesc numai in interiorul celulelor vii ale gazdei si nu se dezvolta in medii de cultura de felul celor folosite pentru bacterii si nici in tesuturile moarte.

Dupa ce particula de virus patrunde in celula gazdei, proteina acestei celule dispare progresiv, iar in schimb virusul se inmulteste. Virusul se foloseste nu numai de proteina gazdei, ci si de energia produsa de procesele metabolice producatoare de energie necesare sintezelor endoergice legate de aceasta reproducere.