George Topârceanu | Migdale amare | Bene merenti

Cu prilejul decorãrii dlui Ibrãileanu

Credeam cã-i numai o poveste.
Când colo este
Adevãrat!
Aflai asearã trista veste…

Eu am pe cap proiecte grele
Cu care lupt,
Dar vestea asta m-a-ntrerupt
Din ocupaþiile mele.

ªi la moment
Mi-am zis: “Sã-i fac vreo douã stanþe,
Sã-i telegrafiez urgent
Condoleanþe…”

Citesc ºi recitesc misiva,
Nedumerit mã uit la plic
ªi nu-mi explic:
Ai publicat ceva-n Arhiva ? …

Te-i fi aflat cândva-n eclipsã
ªi-ai scris un studiu analitic?
Sau poate Spiritului critic
I-or fi gãsit vreo lipsã?

Cum aº putea descoperi
Maºinãria?
Sã ºtii cã N. N. Zaharia
A iscãlit ceva: G. I.

Sau altã panã anonimã
Te-a lãudat cumva la Motru?
Pãcat cã n-am aici o rimã
În otru!

(Vezi, eu… cu toate cã n-am dat
Lucrãri mai vaste,
Am scris destule versuri proaste
ªi totuºi nu m-au decorat.)

Dar trebuie sã lãmurim
Acest mister…
Nu ai cumva vrun omonim,
Funcþionar la minister?

Sã ºtii c-aici e-ncurcãtura!
Eu îþi spuneam
Cã toþi aceºtia se cam
Ocupã cu literatura…

Ai vreo protecþie de fustã?
O, aº putea
Sã-þi fac aluzie… dar nu stã
În firea mea.

…Degeaba caut înainte
Cã nicidecum
Nu-mi vine-n minte…
M-am întrebat ºi azi pe drum,

Mã-ntreb ºi-acum, când stau alene
Cu braþele sub cãpãtâi:
De ce te-au decorat cu “Bene
Merenti” clasa I?

Da, ºtiu cã te-a-njurat la Noua
Revistã tipul clandestin…
Dar cel puþin
Sã þi-o fi dat de clasa a II-a!

Ce? Ai ucis pe cineva?
O, dimpotrivã,
Nu ai alurã ofensivã…
Ce-or fi avut cu dumneata?

Cã ziua-þi obloneºti odaia,
Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,
ªi-n toate nopþile veghezi
Ca cucuvaia.

Încât ne speriem acum
Când îþi zãrim pe stradã mutra,
De parcã ne-ntâlnim în drum
Cu Brahmaputra !

Ci mulþumeºte-te încalte
C-un singur hap.
Cãci omului îi vin ºi alte
Nenorociri mai mari pe cap.

Ce-ai zice dacã, bunãoarã,
Într-o privinþã,
Te vor distinge-a doua oarã
Cu “Bãrbãþie ºi credinþã”?…