“Luceafarul trist si gânditor/ Si palid e la fata;/ Dar ochii mari si luminati/ Lucesc adânc, himeric/ Ca doua patimi fara sat/ Si pline de-ntuneric.”
“A vorbi de poet este ca si cum ai striga într-o pestera vasta. Nu poate sa ajunga vorba pâna la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene din departare delicata lui singuratica slova.”
Din zbuciumul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevarate epopee închinate patriei, naturii si dragostei. Din suferinta s-a nascut amorul, din sacrificiu, dragostea de natura, din durere, iubirea de patrie. Dragostea lui Eminescu este senzuala, pribeaga, de pasiune. Ea este momentana si totala în momentul ei si se epuizeaza în întregime pe o singura împrejurare reluata mereu.
“O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin.” Si totusi, din aceste lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene. Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimata în versuri de mare amploare, caci: “când inima-ti framânta/ Doruri vii si patimi multe…/ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii”.
O viata zbuciumata a sadit în acel suflet dor de moarte; i-a înabusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul; l-a rapit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.
Când spui Eminescu spui natura feerica, dor si dragoste. Rostindu-i numele, sufletul ti se inunda de caldura si candoare si ai vrea parca sa spui lumii întregi ca poezia lui ti-a sensibilizat existenta. Când spui Eminescu parca îti picura în auz solemne stihuri din “Luceafar” ce i-au caracterizat viata: “Ci eu în lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece”./
Cu toate ca “Vremea trece, vremea vine”, totul moare si iar se naste, el “biet chip de lut”, a trecut pragul eternitatii ramânând unic. “In veci va ramâne un stralucitor “Domn al noptii” ce de peste un secol ne-a fermecat prin poezia sa, prin înaltatoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adânca umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artistica. Eminescu va straluci de-a pururi. caci el este însusi “Luceafarul”.
Mirela Nechita & Diana Mihai
