Odaia mea mă înspăimîntă
Cu brîie negre zugrăvită –
Prin noapte, toamna despletită
În mii de fluiere cîntă.
– Odaie, plină de mistere,
În pacea ta e nebunie;
Dorm umbre negre prin unghere;
Pe masă arde o făclie.
– Odaie, plină de ecouri,
Cînd plînsu-ncepe să mă prindă,
Stau triste negrele tablouri –
Făclia tremură-n oglindă.
Odaia mea mă înspăimîntă…
Aici n-ar sta nici o iubită, –
Prin noapte, toamna despletită
În mii de fluiere cîntă.