ACEIAŞI – GHIŢĂ PRISTANDA şi CETĂŢEANUL foarte şovăind. Zgomot la intrarea acestora
TRAHANACHE
(clopoţind)
Faceţi puţintică tăcere…
CAŢAVENCU
(care, în timpul scurt al rumorii provocate de intrarea lui Pristanda şi a Cetăţeanului turmentat, şi-a consultat hârtiuţele, cu ton predomnitor)
Fraţilor, iată ce spun statutele soţietăţii noastre la art. I-iu: “Se formează în urbea noastră o soţietate enciclopedică-cooperativă cu numele de ‘Aurora Economică Română’. Scopul societăţii este ca România să fie bine şi tot românul să prospere!”
CETĂŢEANUL
(care, de la intrare, a venit şovăind până la mijloc şi s-a turnat pe un scaun în faţa tribunii, se scoală şi ridică mâna)
Şi eu! (sughite) şi eu sunt! (şovăie şi iar se toarnă pe scaun. – Râsete în fund, rumoare în faţă.)
CAŢAVENCU
(cătră Trahanache, întorcându-se spre masa prezidenţială)
Domnule preşedinte, rog să nu fiu întrerupt…
TRAHANACHE
Parcă ziceai, stimabile, că întreruperile…
CAŢAVENCU
Da (cu dignitate) dar…
TRAHANACHE
În sfârşit… (clopoţind.) Nu întrerupeţi, mă rog…
CAŢAVENCU
(căutând şirul)
Ziceam dar: “… ca România să fie bine şi tot românul să prospere”…
CETĂŢEANUL
(se scoală şovăind şi ridică mâna)
Şi eu sunt! (sughite rău; râsete, rumoare.)
TRAHANACHE
A! (sculându-se peste masă.) Ce? Ce eşti d-ta, stimabile?…
CETĂŢEANUL
(sughiţând)
Mă cunoaşte d. Nae… (arată spre Caţavencu.) Cioclopedică… (râsete, rumoare.)
CAŢAVENCU
(nervos)
Ce?
CETĂŢEANUL
Română!… (râsete; sughite.) Aurora!… (sughite; râsete, rumoare din ce în ce mai mare.)
TRAHANACHE
(nervos şi el, cătră adunare, clopoţind)
Faceţi tăcere, stimabile!… (cătră Cetăţeanul turmentat.) Cum?
CETĂŢEANUL
(şovăind)
Cioclopedică! (sughite.) Comportativă! (sughite.) Iconomie! (sughite.) Soţietate care va să zică… (râsete şi rumoare mare.)
IONESCU
E turmentat!…
POPESCU
E tun! (grupul se mişcă; unii se scoală.)
CETĂŢEANUL
(sughiţând şi strigând)
Sunt nembru!
TRAHANACHE
(agitând clopoţelul cu putere, cătră Ionescu şi Popescu)
Stimabile! Stimabile, (cu afabilitate) rog, daţi afară pe onorabilul!
IONESCU, POPESCU şi GRUPUL
Afară! E turmentat! Afară! (Ionescu şi Popescu îl îmbrâncesc spre uşă. Caţavencu s-a dat jos de la tribună şi vorbeşte cu câţiva din grup.)
CETĂŢEANUL
(îmbrâncit de dascăli şi opunându-se)
Nu mă-mbrânciţi… că ameţesc!
IONESCU, POPESCU şi GRUPUL
Afară!
CETĂŢEANUL
Nembru!
(Toată scena aceasta a fost însoţită de râsete şi rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetăţeanul turmentat. În adunare, mişcare. Pristanda se apropie la tribună, în vreme ce dascălii şi grupul lor, în mijloc cu Caţavencu, se agită şi-şi reiau locurile.)
PRISTANDA
(misterios lui Trahanache)
Coane Zahario, dă-i zor! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul, pe d. Nae Caţavencu; ordinul lui conul Fănică… Sunt la uşă, când oi tuşi de trei ori, d-ta proclamă catindatul şi ieşi pe portiţă… şi pe urmă-i treaba mea…
TRAHANACHE
(încet)
Bine.
PRISTANDA
(încet)
Când oi tuşi de trei ori: nu mi-a sosit încă oamenii!… (trece lângă uşa din fund, pe unde intră cu zgomot Farfuridi, Brânzovenescu şi alţi câţiva. Pristanda vorbeşte încet cu dânşii. Toţi se aranjează în fund, astupând uşa de ieşire.)
