TIPĂTESCU, ZOE, apoi PRISTANDA
ZOE
(coborând precipitat treptele)
Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d. Agamiţă, care reuşeşte, care triumfează, păstrează scrisoarea… Ce trebuie să facă onestul Caţavencu, care n-a reuşit, care-şi muşcă acuma mâinile, îşi mestecă turbarea şi mă ocheşte din cine ştie ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e groază să mă gândesc. Ce face Caţavencu? Unde e ascuns şarpele? De unde o să-şi arunce veninul asupra mea?
TIPĂTESCU
Zoe! Zoe! Fii bărbată…
ZOE
(înecată)
Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima… A! Înnebunesc de frică. (îşi ascunde obrazul.)
PRISTANDA
(venind repede din stânga)
Coană Joiţico! Coană Joiţico!…
TIPĂTESCU
Ghiţă!
ZOE
(tresărind)
Ghiţă… Ce e? Spune!
PRISTANDA
(oprindu-se)
Coană Joiţico, voiam să…
ZOE
(fierbând)
Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dă-mi-o s-o văz! (foarte agitată) Dă-mi-o, s-o văz!
TIPĂTESCU
Zoe! Eşti nebună!
PRISTANDA
(aparte)
Curat nebună!
ZOE
Da, sunt nebună! Şi ţie trebuie să-ţi mulţumesc de asta.
PRISTANDA
(căutând s-o calmeze)
Nu, coană Joiţico, nu e nimica, nu e nimica publicat… “Răcnetul” nici n-a apărut astăzi… După ce a fugit Caţavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, şi nici vorbă să mai scoaţă gazeta… S-a spart partidul independent… s-a spart! (încet Zoii, trecând spre Tipătescu.) Am să vă spun ceva secret, acu numaidecât!
TIPĂTESCU
Nu spuneam eu! Dar Caţavencu?
PRISTANDA
Nu l-am găsit, coane Fănică, parcă a intrat în pământ. (bătându-se repede pe frunte ca şi cum şi-ar aduce aminte de ceva.) A! Ce-am uitat! Să mă iertaţi, sărut mâna, coane Fănică… Ministrul… nu, miniştrii, toţi şapte, vă cheamă la telegraf numaidecât… de-aia vă căutam aşa de zor…
TIPĂTESCU
La telegraf? Ce mai vor de la mine?
PRISTANDA
Nu ştiu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fănică, trebuie să mergeţi.
TIPĂTESCU
A, blestemată politică… Zoe! Zoe, curaj, mă duc…
ZOE
Du-te.
TIPĂTESCU
Mi-ntorc îndată. (îi sărută mâna.) Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduţi; n-ai grijă; la revedere! (pleacă prin fund.)
ZOE
La revedere!… A!… cum pot să iubesc pe omul ăsta! (cade pe gânduri. Pristanda urmăreşte pe Tipătescu până la ieşire şi se uită după el până se depărtează.)
