TRAHANACHE şi DANDANACHE vin din dreapta din grădină, planul al treilea
TRAHANACHE
A! Aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-ar zice… s-au petrecut comedii mari.
DANDANACHE
Taţi, frate.
TRAHANACHE
Infamii! Închipuieşte-ţi d-ta, un caraghios, un mişel, ca să enfluanseze pe Tipătescu… pe Fănică de!… pe prefect. (Dandanache dă multă atenţie, dar pare că nu pricepe.)
DANDANACHE
A, da! Asa! Că nu eşti d-ta prefectul.
(Se aude din depărtare entrata unui marş.)
TRAHANACHE
Or să-l învrăjbească cu mine şi cu familia mea… s-apucă şi face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul… cătră Zoiţica, nevastă-mea, şi-i imitează slova băiatului,… ştii, să juri, nu altceva… Închipuieşte-ţi plastografie!
DANDANACHE
Nu mă nebuni, neicusorule! La mine a fost cazul adevărat!…
(Marşul se apropie, se aud şi urale.)
TRAHANACHE
Cum, cazul adevărat?
DANDANACHE
Scrisoarea era a persoanei… da… becher.
TRAHANACHE
Cum becher?
DANDANACHE
Adică necăsătorit…
TRAHANACHE
Cine?
DANDANACHE
Nu spui ţine, – persoană însemnată… Când i-am pus piţorul în prag, – ori coledzi, ori “Războiul” mă-nţeledzi, – tranc! Depesa aiţi…
TRAHANACHE
Nu-nţeleg. (aparte.) E ameţit de drum… căruţa… şi clopoţeii.
DANDANACHE
(aparte)
E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie si tot nu priţepe…
(În toată scena aceasta şi în cea următoare, până la intrarea mulţimii, se aude marşul şi uralele treptat, din ce în ce mai aproape şi mai distinct.)
