ACEIAŞI – ZOE, TIPĂTESCU
ZOE
(coborând întâi treptele, urmată de Tipătescu, veseli şi fără să vază pe cei din scenă)
Şi astfel, cum ai văzut (văzând pe Trahanache şi Dandanache, schimbă tonul), d-le prefect, furtuna rea trece curând… (coborând.) D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata…
DANDANACHE
Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi spunea…
TIPĂTESCU
D-lui prefect?
DANDANACHE
Da, d-lui prefect! (arată pe Trahanache, care vorbeşte lao parte cu Zoe.)
ZOE
(încet)
Îţi place, nene, alesul d-voastră?
TRAHANACHE
(încet)
Deştept… dar mi se pare că e cam şiret.
DANDANACHE
(lui Tipătescu)
Îmi spunea istoriile de aiţi de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mişcarea Zoii) si eu îi spuneam de cazul meu,… că la mine a fost chiar adevărat… cu becherul…
ZOE
(repezindu-se lângă el, încet)
D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomeneşti de istoria asta…
DANDANACHE
Eu am promis? (repede) Când am promis? Cui am promis? Ţe am promis? (aducându-şi deodată aminte.) A! Da! Nu mai… nu mai…
(Uralele s-au apropiat cu desăvârşire. Lumea toată intră cu muzica.)
