În plasa gândurilor mele de luminã
þi-am prins imaginea: o viespe
Subþire-n mijloc, agerã ºi finã.
O adiere poate s-o desprindã
Din luminosul ei hamac.
Sã cadã ca o floare pe faþa unui lac,
Sã-i tulbure metalica oglindã…
E searã… Plopii înºiraþi în zare
Se sting departe —
Vãpãi de umbrã, facle funerare
La cãpãtâiul zilei moarte…
De ce sã-mi stai zadarnic împotrivã?
Rãmâi a mea…
O, nu te zbate, dulcea mea captivã, —
Reþeaua finã s-ar cutremura
ªi fiecare fir întins prea tare
Mã doare…
Cã le-am urzit — pãianjen solitar —
Nu din argintul razelor de lunã,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca sã-l trãim o clipã împreunã…
***
