George Topârceanu | Balade vesele si triste | Rapsodii de toamnã

Publicat deMadalina Marcu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
ªi-a furat de prin ponoare
Puful pãpãdiilor.

Cu acorduri lungi de lirã
I-au rãspuns fâneþele.
Toate florile ºoptirã,
Întorcându-ºi feþele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamurã.
Solzii frunzelor mãrunte
S-au zburlit pe-o ramurã.

Mai târziu, o coþofanã
Fãrã ocupaþie
A adus o veste-n goanã
ªi-a fãcut senzaþie:

Cicã-n munte, la povarnã,
Plopii ºi rãsurile
Spun cã vine-un vânt de iarnã
Rãscolind pãdurile.

ªi-auzind din depãrtare
Vocea lui tiranicã,
Toþi ciulinii pe cãrare
Fug cuprinºi de panicã…

Zvonul prin livezi coboarã.
Colo jos, pe mlaºtinã.
S-a-ntâlnit un pui de cioarã
C-un bâtlan de baºtinã

ªi din treacãt îi aruncã
Altã veste stranie,
C-au pornit-o peste luncã
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipã, alarmate,
Ies din ºanþuri vrãbiile.
Papura pe lac se zbate
Legãnându-ºi sãbiile.

Un lãstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca sã þie-o cuvântare
În aceastã chestie.

Dar broscoii din rãstoacã
Îl insultã-n pauze
ªi din papurã-l provoacã
Cu prelungi aplauze.

Liºiþele-ncep sã strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faþa locului.

Un þânþar, nervos ºi foarte
Slab de constituþie,
În zadar vrea sã ia parte
ªi el la discuþie.

Când deodatã un erete,
Poliþai din naºtere,
Peste baltã ºi boschete
Vine-n recunoaºtere

Cu poruncã de la centru
Contra vinovatului,
Ca sã-l aresteze pentru
Siguranþa statului…

De emoþie, în surdinã,
Sub un snop de bozie,
O pãstaie de sulcinã
A fãcut explozie.

III

Florile-n grãdini s-agitã.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnã din elitã
κi îndreaptã talia.

Trei petunii subþirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbã între ele:
,,Ce ne facem, fetelor?…”

Floarea-soarelui, bãtrânã,
De pe-acum se sperie
C-au sã-i cadã în þãrânã
Dinþii, de mizerie.

ªi cu galbena ei zdreanþã
Stã-n lumina maturã,
Ca un talger de balanþã
Aplecat pe-o laturã…

Între gâze, fãrã fricã
Se re-ncep idilele.
Doar o gãrgãriþã micã,
Blestemându-ºi zilele,

Necãjitã cere sfatul
Unei molii tinere,
Cã i-a dispãrut bãrbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântã-n ºagã
Greierii din flaute.
“Uf, ce lume, soro dragã!”
Unde sã-l mai caute?

L-a gãsit sub trei grãunþe
Mort de inaniþie.
ªi-acum pleacã sã anunþe
Cazul la poliþie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aºa vremi protivnice
Se vorbirã pe ºoptite
Sã se facã schivnice.

ªi cum ºtie-o rugãciune
Doamna mãsãlariþã,
Tot soborul îi propune
S-o aleagã stariþã.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vãduvie
Sã trãiascã slobode.

Vezi! de-aceea mãtrãguna
A-nvãþat un brusture
Sã le spuie-n faþã una
Care sã le usture!…

Jos, pe-un vârf de campanulã
Pururea-n vibraþie,
ªi-a oprit o libelulã
Zborul plin de graþie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatinã,
Giuvaer de smalþ ºi aur
Cu sclipiri de platinã.

V

Dar deodatã, pe coline
Scade animaþia…
De mirare parcã-ºi þine
Vântul respiraþia.

Zboarã veºti contradictorii,
Se-ntretaie ºtirile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toþi întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strungã,
Aºternând pãmântului
Haina ei cu trenã lungã
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor ºi Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îºi fluturã spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste ºolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacã mai departe
Pustiind cãrãrile,
Cu alai de frunze moarte
Sã colinde zãrile.

……………..
……………..

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satiricã
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofã liricã.

Dar când ºtiu c-o sã vã-ngheþe
Iarna mizerabilã,
Mã cuprinde o tristeþe
Iremediabilã…

***

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...