de Aurel George PROOROCU
Povestea mea începe în primăvara lui 1987, în sectorul 1 al Capitalei, într-o zi însorită de Aprilie. De mic am fost captivat de două lucruri complet diferite, pe de o parte de științele exacte precum matematica, fizica și mai târziu informatica, iar pe de altă parte de interacțiunea umană, încercând să lucrez, să înțeleg și să comunic cu multitudinea de personalități pe care le-am întâlnit în decursul vieții.
Acest mix de interese m-a ajutat să îmi ating principalul obiectiv de până acum, acela de a dezvolta responsabil și a lăsa ceva în urma, fie că a fost vorba de propria afacere, şcolile la care am studiat sau firmele cu care am lucrat. Personal sunt de părere că e de datoria noastră să dăm ceva înapoi comunităţii, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de posibilităţile fiecăruia. Cu aceasta filozofie în minte am început prin a face internetul mai accesibil de către utilizatorii caznici, ca mai apoi să continui pe calea IT-ului, ajungând să îmbunătăţeasc experienţa de căutare digitală prin integrarea soluţiilor Google în mai multe multinaţionale de top și implicându-mă mai recent în proiecte pentru stimularea creativităţii prin îmbinarea sunetelor din natura cu cele binaurale dar si introducerea inteligenţei artificiale în managementul proiectelor.
Dar haideţi să vă povestesc cum s-a întâmplat de fapt…
***
Datorită tatălui meu, de la vârsta de 6 ani am început să joc șah la nivel profesionist, începând la Palatul Copiilor și continuând la cluburi mai prestigioase precum cel patronat de regretata Mare Maestră Elisabeta Polihroniade. Din păcate, acest sport este de multe ori subevaluat, deoarece nu este unul comercial precum fotbalul, iar veniturile pentru toate persoanele implicate – de la antrenori la jucători – sunt foarte mici. Personal, sunt de părere că șahul e un sport foarte important pentru dezvoltarea unor seturi de competențe cruciale pentru viitorul copiilor, de la aptitudini elementare precum jocul în echipă, răbdare, strategie și disciplină până la aptitudini complexe precum evaluarea și asumarea riscurilor, managementul timpului, creativitate și viziune strategică. Privind în retrospectivă, pot spune că șahul mi-a oferit bazele acestor competențe, care m-au ajutat mai târziu atât în viată personală cât și în cea profesională, și m-aș bucura ca acest sport să fie practicat de cât mai mulți copii.
Mai târziu, am avut primul meu impact cu tehnologia, care urma să domine viața mea profesională. Prima tastatură pe care am pus mâna a fost una de HC 2000, la vârsta de 8 ani, pentru ca mai apoi, la 10 ani, să pun șurubelnița în primul PC și să accesez internetul prin dial-up pentru prima oară.
Am devenit fascinat de calculatoare, poate și pentru că am prins, ca adolescent, ”boom-ul” tehnologic al anilor 2000, ”crescând” o dată cu piața IT și obișnuindu-mă cu ritmul trepidant al schimbărilor tehnologice. În acea perioadă piața de PC-uri a explodat, aducând cu sine un exces de cerere pe piața de internet ieftin, ceea ce a condus la apariția rețelelor de cartier, care grupau zeci, sute și chiar mii de membri.
Coincidenţă sau nu, în aceasta perioadă, la 16 ani, am avut rezultate foarte bune și pe plan șahist, câștigând titlul de campion cu echipa Venus APA Nova București. A fost un moment de răscruce, însă fiind atras de lumea IT, am ales să reduc timpul dedicat șahului și să încep un alt proiect foarte interesant.
În această perioadă se crease un oarecare paradox, deoarece tot mai multă lume îşi achiziţiona calculatoare, dar în acelaşi timp nu îşi puteau permite o conexiune la internet datorită preţurilor ridicate ale operatorilor de Telecom. Astfel, alături de un prieten am decis să încercăm să soluţionam aceasta problema, lansând o afacere proprie și reușind cu succes să unim micile “triburi” de rețele din cartierele Crângaşi și Giulești într-o singură comunitate, numărând peste 600 de membri. A fost o sarcină dificilă deoarece la momentul respectiv nu era ușor să obții toate aprobările și avizele necesare funcționării unei astfel de furnizor de internet. Tehnologia era la început și o bună parte dintre elemente nu erau încă reglementate. Într-un final, am reușit să răzbim prin hățișul birocratic și să punem bazele unei afaceri frumoase, care avea la rădăcina un sentiment de comunitate – toți cei care au fost vreodată conectați la o astfel de rețea știu că aceasta nu lega doar calculatoarele, ci și oamenii, care de mult ori ajungeau să interacționeze mai mult atât în lumea virtuala cât și în cea reală.
Inovaţia adusă de noi în lupta cu marii jucători de pe piața de Telecom era agilitatea cu care micuţa noastră firma lua decizii și faptul ca reuşeam sa creăm un ecosistem in care clienţii noştri deveniseră oameni de vânzări, instalatori, ingineri și moderatori. Micuţa noastră comunitate era foarte unită, iar membrii noştri erau cartea noastră de vizita. Pe de o parte, noi îi ajutam să se dezvolte, oferindu-le conexiune la internet la un preţ accesibil, deschizând astfel poarta către cunoaştere și către o nouă formă de divertisment digital, iar pe de altă parte, ei ne ajutau susținând comunitatea și ajutând după posibilități de câte ori era nevoie.
Din păcate, acest tip de afacere avea limitările sale, iar după intrarea agresivă pe piață a marilor operatori, cu oferte adaptate pentru utilizatorii privaţi, am ajuns să fim asimilați într-un final de una dintre firmele de top de la momentul respectiv. A fost o evoluție firească a pieței, întâmpinată însă cu regret de mulți dintre membrii rețelei noastre, care vedeau cum experiența personală a rețelelor de scara mică devenea ceva de domeniul trecutului. Într-un final, am reușit să obținem un cost lunar mult mai redus pentru toți clienții noștri, făcând astfel mai ușoară integrarea lor în noua rețea.
Având această experiență antreprenorială, mi-a fost ușor să aleg domeniul pe care urma să îl studiez în continuare, optând pentru Facultatea de Informatică Managerială. Știind totodată cât de importantă este experiența practică, am ales să și lucrez în timpul studiilor, ocupând diverse poziții în departamentul IT al unor companii precum RDS&RCS și eMAG.
În anul 2010, la 22 ani, am avut șansa să fac trecerea către management, reușind să obțin postul de Manager IT la Asesoft Distribution (care a devenit mai târziu Network One Distribution), după un interviu cu patronul grupului și directorul eMAG de la acea vreme. Aveam astfel posibilitatea să îmi dezvolt aptitudini pe care nu avusesem ocazia să le aprofundez prea mult până atunci, precum managementul unui buget, al unei echipe, recrutarea de noi membri, și așa mai departe.
Aici am trăit o experiență foarte interesantă: în primele luni la NOD a trebuit să împart biroul cu Directorul General, Răzvan Ziemba, deoarece departamentul IT trecea printr-o schimbare majoră și toate noile modificări aveau un impact direct asupra business-ului și asupra direcției companiei. Provocarea mea a fost să îi explic în termeni căt mai non-tehnici tot ceea ce trebuie să facem și de ce anume trebuie procedat în acest fel. Această perioadă am avut șansa de a-l observa îndeaproape, și de a “fura” din obiceiurile și cunoștințele sale personale și profesionale, fiind astfel inițiat în arta top managementului.
În 2012, la mai bine de un an de când terminasem Masteratul în România, am simțit nevoia să îmi completez cunoștințele de management acumulate până atunci la NOD, așa că am început să caut un MBA care să mă ajute în aceasta direcţie. Așa am ajuns să aplic în Franța, la Télécom Ecole de Management pentru un Masterat în Management Internaţional. Am fost acceptat și am decis să mă mut la Paris. Aici am avut parte de o experiență extraordinară, intrând într-un mediu complet internațional, în care aveam literalmente colegi din toate colţurile lumii. A fost un moment cheie pentru mine, care mi-a deschis poarta către culturi complet diferite și incredibil de interesante. Am ajuns să colaborez cu tineri profesioniști și antreprenori din China până în Africa, SUA și Australia și tot aici a avut loc și o primă interacțiune cu un alt tip de management, cel vestic, care e mult mai axat pe proceduri, îmbunătățirea productivității dar și pe moralul angajatului și evitarea epuizării profesionale. În acest context am reușit să îmi completez cunoștințele în materie de Finanțe, Contabilitate, Management de personal și Strategie de business, conectându-le cu experiența mea anterioară de manager. La final, pentru realizarea tezei de Masterat am petrecut 7 luni în compania Orange, unde am înțeles cum funcționează piața de “en-gross” în Telecomunicații și am participat la refacerea planului lor de modernizare al rețelei de voce.
După absolvire am rămas în Paris, unde m-am alăturat unui startup partener Google. Aici am devenit specialist în GSA (Google Search Appliance), care în linii mari este un motor de căutare Google la tine în companie (un server sau un grup de servere fizice). Am integrat această soluţie a Google Enterprise în corporații franceze de top precum Carrefour, Pernod-Ricard și Saint-Gobain.
Experiența de a contribui la dezvoltarea unui startup a fost benefică și mi-a amplificat interesul pentru antreprenoriat și management. Fiind însă totodată obișnuit cu ritmul multi-tasking (job și studii) m-am bucurat foarte mult când am reușit să primesc o bursă de excelenţă pentru programul Executive MBA din cadrul Télécom Ecole de Management Paris, unde, la 27 de ani, am devenit cel mai tânăr participant din istoria programului.
Aici am avut șansa de a interacționa cu directori executivi de top, provenind de la companii farmaceutice, de energie și tehnologie, dar și cu antreprenori de succes care conduc firme importante sau și-au vândut companiile pe milioane de dolari. Ce m-a impresionat cel mai mult e multitudinea de profile din generația noastră, care acoperă în mare aproape toate segmentele de business, de la Financiar, Marketing și IT până la Comunicare, Investiții și Vînzări. Totodată am rămas plăcut surprins când am văzut că acești profesioniști desăvârșiți sunt interesați și motivați să se întoarcă la “scoală”, înțelegând că dezvoltarea personală și profesională nu are vârstă, fiind un proces continuu.
În cadrul acestui EMBA am dezvoltat împreuna cu un coleg platforma gratuită Sounds4, concepută pentru a relaxa și îmbunătăţi procesul de creaţie. Acest proiect îmbina pulsurile binaurale cu sunete și videoclipuri înregistrate de noi prin diverse colţuri ale lumii.
O parte a acestui program s-a desfășurat în California, la Universitatea Stanford, unde am avut șansa să vizităm mai multe incubatoare de startupuri, dar și corporații precum Google și Facebook, simțind pe viu vibrațiile pozitive din acest ecosistem.
Un lucru absolut impresionant în Silicon Valley, pe care l-am observat la toți cei pe care i-am întâlnit acolo – antreprenori și nu numai – e că au o atitudine foarte deschisă, orientată spre business, fără să le fie teamă să vorbească despre ideile și proiectele lor, fiind gata să le discute chiar și cu persoanele pe care tocmai le-au întâlnit. Aici am cunoscut top manageri, ingineri și antreprenori de succes care în timpul liber sunt șoferi de UBER, tocmai pentru a interacționa cu o lume cat mai diferită și a putea să își vadă ideile prin prisma unor oameni cu profile cât mai diferite. Așa ceva e aproape de neconceput în Europa.
În cadrului unuia dintre cursuri, Michael Barry, profesor de Inovație strategică la Stanford, ne-a spus că din 5000 de idei pe care le avem, maxim 5-10 pot fi aplicate cu succes într-o afacere, iar acesta este și motivul pentru care lumea din Silicon Valley este foarte deschisă. Doar discutând și șlefuind ideile poți ajunge la una care poate fi aplicată în viața reală, aducând cel mai probabil și mult doritul succes. Un exemplu care ilustrează excelent diferența de cultura între SUA și Franța este cel al incubatoarelor. În Silicon Valley, toate sunt de tip open-space, având echipe diferite așezate chiar și la aceeași masă, pe când în Franța, o mare parte al acestor “instituții” au camere diferite pentru fiecare echipa, reducând interacțiunea dintre ele. Acest lucru se datorează și culturii, oamenii de aici fiind mult mai reticenţi în a-și împărtăși “secretele” cu alte persoane, de teama ca nu cumva aceia să le fure ideile.
Ceea ce este greșit în aceasta mentalitate e faptul că, de cele mai multe ori, o idee nu are nicio valoare materială, lăsând “creatorul” să opteze în a păstra 100% din nimic, sau de a se asocia cu alte persoane sau companii și a primi un procentaj mai mic din “ceva”.
O altă diferența majoră între SUA și Europa e legată de ideea de eșec. În SUA, acesta e văzut ca o experiență, chiar o experiență pozitivă, care face parte din procesul de învățare, iar cei care eșuează sunt deseori puși în fața pentru a explica ce nu a mers și ce ar face diferit dacă ar lua-o de la capăt. În alte locuri, printre care și Franța, eșecul e văzut ca ceva terminal. Dacă ai eșuat, înseamnă că nu ești făcut pentru a fi antreprenor și e bine să nu spui nimănui că ai eșuat. Datorita acestui fapt multă lume este speriată să înceapă ceva pe cont propriu, de teama represaliilor de care vor avea parte dacă eșuează.
Ca o concluzie, as putea spune că antreprenoriatul este un drum, nu o destinație, iar ecosistemul din jurul Silicon Valley pare să fi înțeles foarte bine acest lucru.
Și eu mă aflu în prezent pe acest drum: startupul la care lucrez acum vizează introducerea inteligenței artificiale în mediul de afaceri prin crearea unei platforme hibrid care să conecteze managerii de proiect cu echipele lor, aceștia urmând a fi asistați pe tot parcursul proiectelor de un motor “inteligent”, deoarece, în viziunea mea, viitorul aparține unui nou tip de interacțiune între oameni și calculatoare, care va fi mult mai apropiată decât până acum, graţie dezvoltării inteligenței artificiale. Cel mai probabil, 30 de ani de acum, copiii noștri o să se uite în urmă și o să se întrebe cum de reușeam noi să ne conduceam singuri mașinile, la fel cum noi ne întrebăm cum reușeau părinții noștri să ajungă la destinație fără GPS.
