de Cătălina Zlotea
De mai mult de cinci ani locuiesc și lucrez în Orientul Mijlociu, într-un dintre cele mai mici, dar și cele mai bogate state din lume, Qatar. Am ajuns aici în august 2011 pentru un contract de câteva luni în cadrul Insitutului de Film de la Doha, care atunci organiza un festival de film în colaborare cu Tibeca din New York. Contractul meu era de designer grafic, și urma să mă ocup în special de designul publicaților pentru festival.
Am studiat graphic design si jurnalism la București și am lucrat în mare parte ca designer editorial, iar apoi am facut un master de design de carte în Marea Britanie. Experința masterului din Anglia a fost principalul motiv care m-a motivat în a merge într-o țară arabă. La Universitatea din Reading se pune foarte mult accent pe studiul și cercetarea scripturilor și sistemelor de scriere non-latine. În timpul anului petrecut acolo am avut ocazia să intru în contact cu impresionante colecții de design de literă și tipărituri de pe întregul glob. Acolo am aflat că India, de exemplu, are 122 de limbi majore și 1599 de dialecte. Dintre acestrea, 23 de limbi sunt oficiale și pentru a le scrie indienii folosesc 11 sisteme de scriere diferite. Aceste sunt lucruri la care foarte puțin dintre noi, cei care folosim scriptul latin, ne gândim. Suntem învățați că scrisul și cititul se face de la stânga la dreapta, de sus în jos, cu ajutorul a 26 de semne de bază și încă câteva diacritice. Mergând în vacanță în Grecia, tracând prin Bulgaria, indicatorele rutiere ni se pare criptice atunci când sunt scrise în alfabet chirilic sau grecesc. Nici nu ne gândim că, de fapt, alfabetele chirilic și cel grecesc nici nu sunt teoretic clasificate ca non-latine, pentru că la baza au evoluat la rândul lor din inscripțiile romane. Pe glob există sisteme de scriere complet diferite de cel latin, unde principiul de a aranja litere de la stânga la dreapta pentru a forma cuvinte și rânduri care să se citesc de sus în jos, nu este neapărat aplicabil.
Fiind interesată de principiile comunicării în general, și în mod special de comunicare vizuală, am început să mă intereseze din ce în ce mai mult diverse sisteme de scriere și mai ales coexistarea lor. În ziua de azi, și în contextul fenomenului de globalizare, aceiași informație este prezentă concomitent în diverse părți ale globului. De exemplu, ingredientele de pe un baton de ciocolată Mars sunt aceleași indiferent de țara în care este vândută ciocolata, și ele trebuie imprimate pe ambalaj în Germania, China, Japonia, Cambogia, Thailanda, Etiopia, Georgia, Armenia. Toate aceste țări pe care le-am enumerat au sisteme de scriere specifice limbii vorbite pe teritoriul lor. Odată cu limbile locale, informațiile respective sunt afișate de obicei și în engleză și alte limbi de circulatie internațională. Așadar, așa numitele scripturi non-latine coexistă cu cel latin de foarte multe ori.
Pe lângă traducerea lingvistică trebuie să existe și o traducere vizuală. Aceasă traducere vizuală este o parte esențială a activității mele în Qatar, la institutul de Film de la Doha, și despre asta doresc să vă povestesc mai pe larg. Așa cum am menționat mai sus, am venit la Doha în 2011 pentru Doha Tribeca Film Festival ca graphic designer. În februarie 2012, m-am mutat permanend aici, iar din 2013 conduc departamentul de comunicare vizuală al institutului. Pe lângă un festival internațional de film pentru tineret și un alt eveniment anual, internațional destinat profesioniștilor din industrie, insititutul de film finanțează producții interanționale, organizează proiecții de film lunare și își promovează internațional prezența și activitatea. Totodată, în Qatar 80% din populația țării sunt expați, și o bună parte dintre aceștia nu vorbesc arabă. Engleza este principala limbă folosită în țară, cu toate că arabă este limba oficială a statului. Din aceste motive, toată comunicarea institutului trebuie să fie bilingvă, în arabă și engleză.
Sistemul de scriere arab
Scriptul arab are o istorie foarte bogată, iar dezvoltarea sa are la bază caligrafia islamică, fiind folosit inițial pentru a scrie Qurʼān-ul. În ziua de astăzi el este utilizat în diverse forme pentru a scrie o multitudine de limbi pe tot cuprinsul globului. În acest text o să mă refer la scriptul arab folosit pentru a scrie limba arabă, în special cea din Orientul Mijociu. Alfabetul arab este compus din 28 de litere ce reprezintă în mare parte consoane. Acest tip de alfabet, unde numai consoanele sunt representate, este cunoscut ca abjad. Vocalele sunt marcate cu ajutorul unor alte semne plasate desupra sau sub litere.
Direcția de citire / scriere
Principala caracteristică a scriptului arab este că se scrie de la dreapta la stânga, spre deosebire de cel latin, care se scrie de la stânga la dreapta. Direcția de scriere și automat, direcția de citire, sunt pur și simplu o convenție, așa cum codusul pe partea dreaptă sau stângă a drumului este o convenție. Cu toate astea, acestă convenție are un impact profund asupra felului în care percepem noțiuni esențiale precum direcție, orientare și succesiunea.
Nadine Chahine, designer de literă specializată în scriptul arab, o personalitate foarte bine cunoscută în domeniu, într-un interviu televizat pe Deutsche Welle, vorbește la un moment dat despre înfluența pe care direcția de citire o are asupra copiilor care au învățat să citească chiar și de numai un an. Se pare că, după numai un an de lectură de la stânga la dreapta, așa cum un copil citește în română, engleză, franceză etc… atunci când pe o masă în fața lui sunt așezate trei obiecte și i se spune să îl ridice pe primul, el automat v-a atinge obiectul din stânga. Pe de altă parte, un copil ce citește în Arabă, va alege obiectul din dreatpta. În același timp, dacă îi cerem unei persoane care citește de la drapta la stânga, să deseneze un băiat care lovește cu piciorul o minge, acesta va desena băiatul și la stânga lui mingea, invers decât o persoană care citește de la stânga la dreapta.
Revenind acum în lumea designului grafic și editorial, direcția de deschidere și de răsfoire a unei cărți în Arabă este opusul celei în Engleză sau altă limbă ce folosește sistem de scriere latin. Așadar, ceea ce considerăm ca fiind prima copertă a unei cărți în Română de exemplu, va fi coperta patru pentru o carte în Arabă. Acest fapt prezintă apoi o serie de constrângeri atunci când se gandește o publicație bilingvă în care conținutul în cele două limbi se dorește a avea același grad de importanță. Astfel, va fi imposibil să se macheteze o pagină într-un volum care să conțină text în engleză și arabă și în care textele să nu rivalizeze ca importanță unul cu celălalt. Variana cea mai onestă în acest caz esta ca fiecare parte a conținului, în engleza respective arabă, să fie tratat independent. Astfel se vor machete două volume separate care în schimb vor fi legate într-unul singul. Cartea bilingvă în acest caz nu va avea copeta patru în nici una dintre cele două limbi, asta pentru că privind din direcția de citite a limbii engleze, coperta patru este de fapt coperta unu a volumului în arabă.
Minuscule vs Majuscule
Până în acest moment am folosit temenul sistem de scriere pentru a mă referi la cel latin, și script pentru a-l descire pe cel arab. Am făcut această diferețiere în mod deliberat deoarece pentru a scrie limbile care foloses sistemul de scriere latin sunt folosite de fapt trei scripturi diferite: minusculele (care au la bază literele din manuscriptele carolingiene), majusculele (având ca punct de pornire literele de pe inscripțiile romane antice) și literele italice, care sunt o stilizare a scrisului de mână, așadar au la bază caligrafia.
Aceste trei scripturi reprezintă o unealtă importantă atunci când redactăm un text, iar folosirea lor a fost refinată de-a lungul a secole, ajungându-se astăzi la un înalt rafinament al tipografiei latine. Majusculele, de exmeplu, sunt folosite pentru a marca substantive proprii, pentru începutul de propoziție, iar în limba Germană chiar și pentru substantivele comune. Literele italice evidențiază un citat, un cuvânt dintr-o limbă străină sau titlul unei lucrări. Alăturarea de mai multe scripturi pentru a forma un sistem de scriere nu este unic celui latin. Limba japoneză este deasemenea scrisă în trei scripturi diferite: Kanji, Hiragana și Katakana care sunt folosite în funcție de valoarea gramaticală a cuvintelor. De exemplu Kanji este folosit în special pentru substantive, verbe, adverbe, Hiragana pentru prepozitii, verbe auxiliare, conjuncții, iar Katakana pentru scrierea cuvintelor străine și pentru a evidenția anumite cuvine importante.
Scriptul arab însă a fost foarte mult timp bazat pe arta caligrafiei, de-a lungul timpului fiind dezvoltate o serie de stiluri caligrafice extreme de frumoase și decorative, fără însa a se concentra foarte mult cuvântul tipărit. Tiparul înalt a fost adus din Europa, iar primele adaptări pentru tipar al literelor arabe au fost extrem de nereușite. Deoarece tiparul a fost inventat în Europa, timp de sute de ani designul literelor s-a dezvoltat în același timp cu meștelugul tipăriturii.
În arabă există diverse stiluri caligrafice, însă noțiunea de litere capitale, italic sau acronime nu există acestea fiind exclusive sistemului de scriere latin. Textele bilingve trebuie să exprime același lucru din punct de vedere tipografic în ambele limbi și astfel noi convenții de diferențiere și evidențiere trebuie stabilite. Aici designerul trebuie să fie inventiv, însă creativeativitatea sa trebuie să fie una informată, bazată pe cercetare și observație.
Sistem de scriere cursiv
O altă caracteristică a scriptului arab este faptul că este un sistem de scriere cursiv. Asta înseamnă că, pentru a forma cuvinte, literele se scriu legat, fără spații între ele. De aici rezultă faptul că fiecare literă are trei forme diferite în funcție de unde se află în structura cuvântului (la început, la mijloc ori la sfârșitul cuvântului). Totodată odată cu arta cligrafică s-au dezvoltat anumite stiluri de scriere extreme de decorative, mult mai apropiate de illustrație decât de o pagină de manuscris. Așadar, araba poate fi mult mai pemisiva în ceea ce privește lizibilitatea și mai puțin dogmatică decât sistemul de scriere latin.
Numeralele
Denumirea de cifre sau numerale arabe este folosită în mod curent pentru a descrie semnele asocialte cu alfabetul latin folosit în ziua de azi (0123456789). Sistemul numeral a fost inventat în subcontinentul Indian aproximativ în anul 500 după Christos. De acolo a fost preluat de matematicienii persani care l-au dus pe teritoriile din în Nordul Africii.
Se bănuiește că grafia actuală a ceea ce numim cifre arabe provine din Nordul Africii, regiunea Magreb, forma lor fiind derivată din literele arabe vechi. Ele au fost apoi aduse în Europa de matematicianul italian Fibonacci, iar lucrările sale în domeniu sunt cele care le-au răspandit în restul lumii. În continuare, până în ziua de azi, tările din Nordul Africii folosesc numeralele arabe (cu excepția Egiptului și a Sudanului).
Cu toate astea, în țările din Estul lumii arabe cifrele folosite sunt cela de origine indiană, aceleași numeralele ca cele din hindi. Ele au la bază același sistem ca cifrele arabe descries mai sus, însă forma lor a fost dezvoltată în subcontinetul indian, iar grafia lor este în armonie cu structura literelor arabe folosite astăzi. Asta înseamnă că, în timp ce limba arabă se citește de la dreapta la stânga, numeralalele se citesc de la stânga la dreapta, în aceiași propoziție având iată, două direcții opuse ce citire și scriere. Acest aspect implică desigur anumite complicații tehnice atunci cand textul este tehnoredactat, iar simpla misiune de a selecta un rand de text cu ajutorul cursorului se dovedește uneori a fi dificilă.
Concluzie
Sunt deja mai mult de cinci ani de cand lucrez zilnic cu text biligv în arabă și engleză. Am machetat sute de publicații și probabil mii de pagini de text fără însă a vorbi limba arabă. Înțeleg sistemul, cunosc convențiile și încerc să nu am prejudecăți în ceea ce privește ce e normal și ce nu e. Cred cu tărie că, atâta timp cât specialistul în comunicare înțelege nu numai mesajul cât și canalul de comunicare, el poate să asigure transmiterea clară și eficientă a mesajului.
Consider că este absolut esențial ca în domeniul designului grafic, al comunicării vizuale, al publicisticii, în general al tuturor domeniilor care se bazează pe puterea cuvântului scris, să se acorde mai multă atenție formei vizuale de comunicare. Așa cum am ilustrat mai sus, am învățat să fac abstracție de instinctul de citire de la stânga la dreapta și de multe ori a trebuit să uit de uneltele pe care tipografia latină mi le oferă și pe care le-am învățat în școală. Nu este destul să urmezi regulile pentru a transmite un mesaj clar în două limbi atât de diferite. Pentru a reduce la minim ambiguitatea este esențial să fi creativ. Cu toate astea, această creativitate trebuie să fie una informată, să se bazeze pe cercetare, observație și să aibă o bază istorică solidă.
În același timp, în ziua de azi nu putem face abstracție de diversitatea globală și mai ales de nivelul de interacțiunea umană. Călătorim mai mult, interacționăm unii cu alții mult mai ușor, cumpărăm aceleași produse oriunde am fi pe glob, avem acces la știri care se transmit concomitent la nivel global. Nu putem și nu trebuie să facem abstracție de diferențele lingvistice pentru că aceste diferețe reprezintă totodată și bogăția noastră culturală.
