Ion Luca Caragiale | O scrisoare pierduta | Actul III | Scena IV

Publicat deMadalina Marcu

TRAHANACHE ieşind repede din fund, din cabinetul primarului în partea despărţită cu grilaj, după el FĂNICĂ şi ZOE urmărindu-l. (Scena aceasta se face misterior şi răpede.)

TRAHANACHE

Nu! Nu se poate…

ZOE

(urmărindu-l)

Nene…

TIPĂTESCU

(asemenea)

Neică Zahario.

ZOE

Dacă ai ţinut vreodată la mine…

TIPĂTESCU

Dacă mi-eşti prietin…

TRAHANACHE

Ei, aveţi puţintică răbdare! (serios.) Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf?

TIPĂTESCU

Bine, frate, plastograf, aşa e; dar până să bage lumea de seamă… să-l tragem în judecată…

ZOE

Să ne facem de râs prin tribunale… nene, gândeşte-te…

TRAHANACHE

(după un moment de ezitare)

Ei nu! Dacă ar fi numai una… aia cu scrisoarea ta cătră Joiţica, înţeleg; să zic: pentru politică – unde e în joc enteresul ţării, ca oricare român, a încercat omul, ca să te forţeze adică, pentru că te ştie că ţii la onoarea Joiţichii, ca prietin ce-mi eşti, – a făcut plastografie…

TIPĂTESCU

Se-nţelege!

ZOE

Fireşte; în politică…

TRAHANACHE

Ei, aveţi puţintică răbdare… De astălaltă? (se loveşte cu mâna pe buzunarul hainii.) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri – (schimbând tonul.) Martoră mi-e Maica Precista! Să n-am parte de Joiţica – că e de faţă – să spuie…

ZOE

(cu sentiment)

Nene!

TRAHANACHE

N-am umblat în viaţa mea cu diplomăţie; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Matternich, apoi să-i dau eu, neică…

TIPĂTESCU

(impacientat)

Nu pricep, neică Zahario!

ZOE

(asemenea)

Nici eu.

TRAHANACHE

Ei, aveţi puţintică răbdare! (scoate o hârtie din buzunar şi o desface – o poliţă.) Asta tot pentru politică e? Girurile astea două cu care onorabilul d. Caţavencu a ridicat cinci mii de lei de la Soţietate, sunt tot pentru enteresul ţării?

TIPĂTESCU

(luând degrabă poliţa şi examinând-o când pe-o partea când pe alta)

Suntem scăpaţi!

ZOE

Scăpaţi?

TRAHANACHE

Ei apoi? Când îţi spuneam eu să ai puţintică răbdare, că l-am prins cu alta mai boacănă…

TIPĂTESCU

(abia stăpânindu-şi bucuria)

Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiţă Dandanache.

TRAHANACHE

Aşa da!

ZOE

Mi-e frică!…

TIPĂTESCU

Nu mai avem nici o grijă.

TRAHANACHE

… Dă-mi înscris pe Gagamiţă ăla, să nu-i uit numele… (vorbeşte încet cu Zoe.)

TIPĂTESCU

(scoate portofelul, rupe o filă şi scrie pe ea, apoi o dă lui Zaharia)

Iată…

TRAHANACHE

Mă duc să deschid şedinţa.

TIPĂTESCU

Anunţă îndată candidatura, ridică şedinţa şi vino să mergem la preferanţă, te aşteptăm…

TRAHANACHE

(vrând să treacă prin portiţa grilajului în partea tribunii)

A! Ţi-am dat poliţa lui Caţavencu… Să nu o pierzi. (trece.)

TIPĂTESCU

N-ai grijă, neică Zahario, eu nu pierz hârtiile de preţ… (sărută repede pe Zoe.)

ZOE

Fănică!

TIPĂTESCU

A! Acuma, să-l lucrez eu pe nenea Caţavencu (ies amândoi iute pe uşa din stânga.)

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...