Mircea Eliade | Salazar | SALAZAR: STUDENT ŖI PROFESOR LA COIMBRA

Publicat deMadalina Marcu

Oliveira Salazar ajunge la Coimbra īn octombrie 1910 – odatć cu Republica. Studenžii trćiau īn acele zile de toamnć calmć cele dintāi extaze revolužionare. Curtea bćtrānei Universitćži clocoteŗte de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizaži nu mai cunoaŗte margini. Victoria de la Rotondć, bežia libertćžii, magia exercitatć de numele eroilor revolužionari – toate acestea īnfierbāntć pānć la delir minžile crude. „Academia” – cum e numit tineretul universitar – nu mai conteneŗte cu manifestažiile īn curtea Universitćžii. Ceasul tinerežii ŗi al libertćžii a sosit. Euforia puterii e atāt de amežitoare īncāt „Academia” pćtrunde pe neaŗteptate īn sćlile de cursuri ŗi, neŗtiind ce sć distrugć mai īntāi, se apucć sć sfarme bćncile de pe care generažii īntregi de studenži ascultaserć īnželepciunea iluŗtrilor dascćli ai Coimbrei. Dar nu se opresc aici. Existć īn Universitatea din Coimbra o salć care, de veacuri, terorizeazć imaginažia studenžilor; este aŗa numita Capelos, marea salć unde au loc toate ceremoniile, unde se žin examenele de doctorat, unde fiecare student ŗtie cć va trebui sć sufere īntr-o zi. Aici se aflau pe pereži portretele tuturor regilor Portugaliei – ŗi aici nćvćleŗte tineretul, dornic de a lichida īntr-un fel sau altul, cu relicvele trecutului. Portretele sunt īmpunse cu sćbiile ŗi gćurite de gloanže. Iar īn altć salć, unii studenžii gćsesc robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veŗminte negre sunt sfāŗiate īn bucćži – pentru a se pune odatć capćt acestei medievale superstižii, care este studiul Teologiei, – Oliveira Salazar nu participć la entuziasmul dezordinii. Politica īncć nu-l interesa. Calm, modest, cumpćtat – aŗtepta cćmćruža sa din „Cetatea de Sus” ca liniŗtea sć se pogoare la Porta Ferrea ŗi sć poatć intra īn Universitate. Fažć de Republicć era pe atunci īntr-o „binevoitoare expectativć, scrie un biograf. Poate cć lucrurile nu erau tocmai aŗa” Greu de crezut cć un fost seminarist cum era el, atāt de legat de sufletul tradižional al Portugaliei, putea privi binevoitor excesele pe care le alimenta pretutindeni instaurarea Republicii ŗi īn deosebi frenezia anticatolicć a republicanilor. E probabil cć, īn cel dintāi an de Universitate, Salazar a trćit exclusiv o viažć de tānćr studios, cu desćvārŗire indiferent fažć de fenomenul politic. Curānd e numit noul rector al Universitćžii, Manuel Arriaga, care va ajunge Preŗedinte al Republicii, figura blāndć ŗi cunoscutć cu mulži ani īnainte, prin ideile lui generoase ŗi orientarea sa religioasć. Dar acum Arriaga e prins ŗi el īn vārtejul revolužionar ŗi, dupć ce anunžć īn discursul inaugural de rector desfiinžarea Facultćžii de Teologie, suprimarea jurćmāntului ritual ŗi transformarea cursurilor obligatorii īn cursuri facultative, – declarć cć „opera de armonie se va face fćrć Dumnezeu ŗi fćrć rege” S-au publicat prea pužine amćnunte despre viaža de student a lui Salazar. Dar, din pužinul pe care-l avem astćzi la īndemānć, nu e greu sć reconstituim acei ani hotćrātori, 1910-1915, pe care i-a petrecut īnvćžānd, meditānd ŗi pregćtindu-se pentru profesorat. Pentru cć nu īncape īndoialć Coimbra a fermecat de le īnceput mintea ŗi sufletul acestui tānćr sfios ŗi cuminte, iar liniŗtea savantć a Cetćžii Universitare i-a apćrut – de īndatć ce a trecut de Porto Ferrea – drept singura care īl putea consola de paradisul pierdut al sacerdožiului īn Santa Comba. Atāt de mult s-a īndrćgostit Salazar de Coimbra, īncāt n-a mai pćrćsito de atunci, decāt ca sć ia īn māini destinele Portugaliei. Īntālnise aici geografia idealć pentru spiritul sću meditativ ŗi cercetćtor īn acelaŗi timp. Alžii, majoritatea celor care ŗi-au īnceput tinerežea īn Coimbra, se īndrćgosteau de melancolia luncilor pe care le strćbate rāul de aur, Mondego, de lumina neasemuitć care izvorćŗte aici, apćrānd vechea cetate medievalć de tristežea mucedć a ruinelor, de locurile romantice ale īndrćgostižilor celebri – Ines de Castro ŗi Don Pedro, – de Quinta das lagrimas, de mćnćstirea Santa Clara, de „Catedrala īnecatć”. Dar cine poate oare istovi, īntr-o repede īnŗiruire de nume sau frumuseži, farmecul fćrć pereche al Coimbrei, cu „Cetatea de Sus”, Se Velha ŗi Santa Cruz īngropatć la doi metri sub trotuar, cu cartierul „de jos” ŗi promenada pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universitćžii ŗi Grćdina Botanicć, īn care se īntālnesc īndrćgostižii ca sć coboare, pe alei umbrite pānć īn capćtul celćlalt al oraŗului, de unde se vćd parcć mai frumoase zidurile medievale?… Pe lāngć toate aceste locuri care-ži furć mintea a trecut, de nenumćrate ori, ŗi Oliveira Salazar, īn pelerina lui neagrć, de student, care-i atārna pe umerii firavi, pānć aproape de cćlcāie, aŗa cum o poartć toži studenžii din Coimbra. Ŗi, fćrć īndoialć, nu odatć s-a simžit covārŗit de acea sfāŗietoare saudade, de care nu scapć nimeni pe malurile Mandegolui. Dar niciodatć n-a fost doborāt de ea. Niciodatć – dupć cāte se ŗtie astćzi – n-a scris versuri romantice sau revolužionare, ca sć o alunge ŗi nu ŗi-a petrecut nopžile īn bežii studenžeŗti, la Tefugal ŗi Estrada das Torres, ca sć se simtć mai bćrbat, mai liber, mai puternic. Salazar a fost unul din foarte rarii studenži care n-au socotit umilitor pentru tinerežea lor sć-ŗi petreacć nopžile acasć. Coimbra era īntr-adevćr, ŗi pentru el, un loc ales de Dumnezeu ca sć desfete ochii, mintea ŗi sufletul omului. Iubea mai ales liniŗtea bibliotecilor ŗi solemnitatea Cetćžii Universitare. Iubea plimbćrile singuratice, prin parcuri ŗi lunci unde īŗi putea continua īn liniŗte convorbirile cu sine īnsuŗi. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomć a Mondegolui pe deasupra pietriŗului de aur; iubea īnfćžiŗarea ponderatć ŗi totuŗi fireascć, liberć, pe care o aveau toate clćdirile venerabile din Coimbra. Īn toate acestea se regćsea pe sine ŗi regćsea totodatć, idealul pe care ŗi-l propusese īn viažć: reculegerea īn faža lucrurilor care dureazć: Biserica, Neamul, opera gāndului – dezinteresarea de lucrurile efemere ŗi frivole, detaŗarea de pasiunile personale, legate de o mānć de pćmānt, īntćrātate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar gćsea īn Coimbra o icoanć īnsufležitć ŗi cuprinzćtoare a lucrurilor care n-au moarte; el īnželesese īncć din seminarul din Vizeu cć omul nu le poate sluji decāt renunžānd la partea muritoare din el, renunžānd la pasiunile legate de limitele fiinžei sale. Salazar īntālnea pretutindeni, īn aceastć Coimbrć medievalć, romanticć ŗi revolužionarć īn acelaŗi timp, īndemnul cćtre lucrurile care dureazć: īntālnea Biserica, gloria Portugaliei ŗi opera gāndului. Timid, singuratic, studios – nimeni nu l-a bćgat īn seamć īn primul an de Universitate. Studenžii, dupć trecerea celor dintāi zile de euforie revolužionarć, reveniserć la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discužii literare. Unii dintre ei īncepeau sć fie dezamćgiži cć instaurarea Republicii nu adusese dupć sine toate libertćžile pe care le visaserć ŗi revendicaserć sub Monarhie. Alžii, mai numeroŗi, aveau sć fie dezamćgiži īn anii urmćtori de sterilitatea Republicii ŗi, rānd pe rānd, se vor depćrta de ea, apropiindu-se de centrele īn curs de constituire ale contrarevolužiei, integralismul ŗi monarhisto-constitužionaliŗti, sau de Centrul Catolic. Salazar s-ar fi simžit fćrć īndoialć mai singur dacć nu s-ar fi īmprietenit cu un student la Litere, Manuel Concalves Cerejeira, care fćcuse ca ŗi el seminarul, la Braga. Legćtura dintre ei, īnceputć īn primul an al Universitćžii, va fi trainicć ŗi va influenža destinele Portugaliei – pentru cć studentul Cerejeira va ajunge mai tārziu Patriarh al Lisabonei. Amāndoi aveau, cānd s-au cunoscut, aceeaŗi formažie – seminarul, ŗi aceeaŗi pasiune: ŗtiinžele sociale. Salazar urma Dreptul, dar se preocupa īn chip deosebit de tot ceea ce privea īmbunćtćžirea moralć ŗi socialć a omului, īncepānd cu problemele educažiei ŗi sfārŗind cu Finanžele ŗi Economia politicć. Ŗi unul ŗi altul duceau o viažć studioasć, dar Salazar nu discuta cu bucurie decāt cu Cerejeira. Se īnželegeau atāt de bine amāndoi, īncāt s-au mutat īmpreunć, īntr-o veche casć de pe vremea Marchizului de Pombal, pe jumćtate ruinatć, īn spatele Universitćžii, rua dos Grilos. Nimeni nu aflase de Salazar ŗi nu bćnuise mćcar o parte din calitćžile lui, pānć la urmćtorul episod pe care-l povestesc biografii. Unul din cei mai de seamć profesori de Drept din Coimbra, bćtrānul Guilherme Moreira, pune īntr-o zi o chestiune la seminar celor mai buni studenži ai sći. Nici unul nu poate rćspunde. Plictisit, profesorul se īncćpćžāneazć sć repete īntrebarea pe rānd, tuturor studenžilor care se aflau īn salć, fćrć sć poatć cćpćta un rćspuns mulžumitor. Īn ultima bancć, īnfćŗurat īn pelerina sa neagrć, cu faža inteligentć ŗi seninć, Salazar aŗtepta sć fie īntrebat:– „Domnul acela care stć īn fund, ar putea sć-mi rćspundć?” īntreabć Moreira. Toatć sala īntoarce ironic privirile cćtre necunoscut; de data aceasta, cel pužin, va fi amuzant; tānćrul „din fund” fćrć īndoialć cć va spune destule prostii ca sć īnveseleascć seminarul ŗi sć descrežeascć fruntea lui Moreira. Dar Salazar se ridica ŗi īncepe sć vorbeascć, mćsurat, fćrć grabć, fćrć emožie, fćrć nici cea mai micć lucire de triumf īn privirile sale – ŗi vorbeŗte destul de mult, precum ŗi cu o uimitoare ŗtiinžć ŗi precizie, ca sć devinć celebru o jumćtate de ceas mai tārziu. De atunci, cucereŗte īn ochii tuturor studenžilor de la Drept excepžionala ŗi mult rāvnita poreclć de „Ursu”. Examenele pe care le dć īn acel an ŗi īn cei urmćtori īi confirmć eminenža. Aŗa cum a fost un elev ŗi un seminarist model, Salazar va fi tot timpul un student model. Obžine īntotdeauna, la examene, cele mai mari note pe care le dćdeau profesorii din Coimbra. Pasiunea lui Salazar de a servi lucrurile care dureazć īl face, pužine luni dupć ce ajunge la Coimbra, sć frecventeze „Centrul Academic de Democražie Creŗtinć”, (C.A.D.C.) Antonio Francisco Cordeiro, īmpreunć cu cāživa studenži, īnfiinžeazć īn 1901 acest Centru, ca sć apere catolicismul de īnvinuirea de „reacžionar”, aruncatć de republicani. Īn 1905, C.A.D.C. are un periodic, Estudos Sotides, care dureazć pānć īn 1910. Aci se vorbeŗte de „corporažie” īn nenumćratele articole care comenteazć entuziast enciclica Rerum Novarum. Ŗi tot aici, īncć din 1908, sunt discutaži Maurras ŗi Valois. „Centrul” lucreazć dupć tradižia creŗtinć, prin adunćri ŗi nuclee īnchise, la care iau parte, totuŗi, un numćr tot mai mare de studenži. Era exact ceea ce īi convenea lui Salazar. Avea experienža viežii de grup creŗtin, īn care rugćciunea īn comun se īnsožeŗte atāt de bine cu discužia ŗi „convertirea” se īmplineŗte de la om la om. Tot ce se īntāmplase īn ultimii ani, dar mai ales dupć proclamarea Republicii, īl fćcea sć simtć necesitatea ŗi urgenža unei asemenea activitćži de lćmurire ŗi īntćrire reciprocć. Vehemenža antireligioasć a Republicii i se pćrea prea primejdioasć ca sć-ŗi mai īngćduie o atitudine de totalć detaŗare fažć de actualitatea politicć. Salazar, ca ŗi alži tineri catolici sinceri, īnželegea cć, dacć nu vor dobāndi un minim de libertate religioasa, se va adeveri profežia lui Afonso Costa ca īn douć generažii catolicismul va fi stārpit din Portugalia. „…Mć impresiona mult forma antireligioasć – de fapt, anticatolicć – īn care se realiza democražia īn lumea latinć” mćrturiseŗte el mai tārziu (A minha resposta). „Centrul” este atacat cāteva luni dupć proclamarea Republicii, hārtiile īi sunt arse īn stradć; dar nu renunžć la activitatea īnceputć ŗi conducćtorii sći repetć le nenumćrate ori cć nu militeazć pentru monarhism ŗi nu comploteazć īmpotriva Republicii. Īntocmai cum va face mai tārziu „Centrul Catolic”, C.A.D.C. se strćduieŗte sć convingć autoritćžile cć religia creŗtinć nu e incompatibilć cu regimul republican ŗi cć noile orientćri sociale ale lumii moderne īŗi pot gćsi fundamentarea īn chiar politica socialć a Bisericii. Dar C.A.D.C. continuć sć fie atacat de stānga democratć ŗi republicanć, atacat fiind īn acelaŗi timp ŗi de monarhiŗti ŗi foržele de dreapta. Īn 1912, cānd Salazar urmeazć anul III la Drept, apare sćptćmānalul Imparcial, continuarea revistei Estudos Sociaes. Directorul noului periodic este Manuel Concalves Cerejeira, iar ŗeful redactor Francisco Veloso. La sediul Imparcial-ului din Rua dos Penedos apare īntr-o searć un student īmbrćcat modest, care propune un articol despre problema educažiei. Salazar – care semneazć cu pseudonimul Alves da Silva – continuć sć creadć īn importanža excepžionalć a educažiei, singura īn stare sć schimbe oamenii. Urmeazć ŗi alte articole, scrise īn aceeaŗi prozć limpede ŗi totuŗi viguroasć, care-l fac cunoscut īn cercurile catolice. Īn curānd, ajunge secretarul „Centrului Academic de Democražie Catolicć” ŗi, īn decembrie 1912, unul din oratorii ŗedinžei solemne de redeschidere este Salazar. „Este perioada importantć cānd se concretizeazć tendinžele sale īn materie socialć, cānd se afirmć surprinzćtoarele calitćži ale spiritului sću cānd i se dezvoltć spiritul critic, cānd i se precizeazć gāndirea orientatć īnainte de intrarea sa īn Universitate dar lćrgita, acum, īn concepžii mai ample, fćrć ca totuŗi sć se depćrteze de la principiul esenžial al formažiei sale” (Luiz Teixeira). Este probabil cć Salazar, care nu putea avea nici o simpatie fažć de anticlericalismul ŗi ineficienža Republicii, īnželesese totodatć cć nu poate lega soarta catolicismului portughez ŗi realizarea misiunii sale de profesor ŗi educator numai de o eventualć restaurare a Monarhiei. Cum avea un foarte dezvoltat ŗi ascužit spirit de observažie, nu i-a fost greu sć se convingć cć o asemenea restaurare e destul de problematicć, nu numai datoritć greŗelilor pe care le fćceau monarhiŗtii ŗi fanatismului unei anumite minoritćži republicane, dar ŗi datoritć faptului cć lumea contemporanć trćia un moment istoric prin excelenžć democratic. Dacć Salazar a īnželes ceva īn acei ani de studenžie la Coimbra, e cć Portugalia era despćržitć ŗi nažiunea portughezć trecea printr-o gravć crizć de unitate. Se putea spune despre Republicć ceea ce spusese Guerra Junqueiro despre Costa: „E imposibil cu republica – e imposibil fćrć republicć!” Angajānduse de o parte a baricadei, Salazar ŗtia cć va avea īmpotriva lui ŗi va trebui sć lupte cu cealaltć jumćtate a Portugaliei. Taberele erau prea īndārjite ca sć se mai poatć nćdćjdui o īmpćcare īn cursul unei singure generažii. Iar dacć ar fi rćmas izolat īn „turnul de fildeŗ” al ŗtiinžei, simžea cć ŗi-ar fi trćdat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar ŗtia ca simpla activitate intelectualć nu-i istoveŗte posibilitćžile spirituale. Avea chemarea omului de ŗtiinžć, dar nu se simžea creator ca savant. Capacitatea sa de creažie īŗi gćsea īmplinirea īn profesorat. Salazar se simžea chemat sć creeze pe viu; nu cćrži, ci oameni; nu speculažie purć, ci desćvārŗirea moralć ŗi spiritualć a celor tineri. Nu se preocupa pe atunci de politicć, mćrturiseŗte el mai tārziu. Se preocupa, īnsć, de oameni, de legile trćirii lor laolaltć, de revendicćrile lor sociale. Ŗi, deŗi ducea o viažć singuraticć, nu se putea spune cć nu cunoŗtea oamenii. Se īnvćžase, de la Vizeu, sć judece pe viu, de la caz la caz, fćrć sć generalizeze, fćrć sć se mulžumeascć repede cu ceea ce auzea de la alžii. Cunoaŗterea aceasta a oamenilor īi va fi de un mare ajutor mai tārziu, īn misiunea sa politicć. Ŗovćind sć se angajeze alćturi de monarhiŗti, pentru cć simžea cć lumea contemporanć trćieŗte apogeul democražiei ŗi cć restaurarea monarhicć va īntāmpina, īn afarć de greutćžile inerente miŗcćrii, rezistenža unei elite care leagć de nožiunea monarhicć nožiunile de „reacžiune” ŗi „retrogradism” – Salazar nu putea, īn acelaŗi timp, sć se angajeze īn republicanism, ale cćrui excese le cunoŗtea prea bine. Se gāndeŗte cć, totuŗi, opera de salvare a omului, de desćvārŗire moralć a lui ŗi de īmbunćtćžire a condižiilor sale sociale trebuie fćcutć, ŗi aceasta īnainte de a aŗtepta īmpćcarea familiei portugheze, refacerea unitćžii politice a nažiunii. Ŗi īncepe aceastć operć prin C.A.D.C. Se cunosc prea pužine amćnunte despre eventualele legćturi pe care le-a avut Salazar, ca student ŗi mai tārziu ca profesor, cu miŗcarea integralistć. Nu īncape īndoialć cć, pānć la crearea „Centrului Catolic” ŗi polemica dintre integraliŗti ŗi monarhiŗtii constitužionaliŗti, Salazar se simžea foarte aproape de miŗcarea lui Sardinha. Nu īncape īndoialć cć integralismul īl satisfćcea mai mult chiar decāt C.A.D.C., deoarece lusitanismul era mai prezent ŗi mai activ īn miŗcarea lui Sardinha decāt īn „Centrul Academic” de la Coimbra. Īn afarć de aceasta, Salazar nu putea sć nu recunoascć amploarea ŗi frumusežea acžiunii īncepute de Antonio Sardinha. Mai ales cć gćsea īn ea fervoarea catolicć ŗi principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trćdat niciodatć. Este de asemenea sigur cć a citit cu atenžie ziarele integraliste ŗi cć a cunoscut pe unii dintre ŗefii miŗcćrii. Prevedea, totuŗi, o gravć ciocnire a integralismului cu Republica ŗi nu s-a angajat īn miŗcare. Prefera, fćrć īndoialć, cel pužin pentru un moment, sć nu se „coloreze” politic ŗi sć-ŗi continue opera modestć de apćrćtor al libertćžilor religioase. Īn mai 1914, Salazar – pe atunci student īn anul V la Drept – žine la Vizeu o conferinžć, pe care o repetć ŗi la Porto, despre „Democražie ŗi Bisericć”. Acest tānćr, care va ataca mai tārziu cu atāta vigoare democražia ŗi va milita pentru dictaturć, socoteŗte, īn 1914, cć Biserica trebuie cu orice prež apćratć ŗi lćsatć liberć sć-ŗi exercite opera chiar sub un regim democratic. Salazar īŗi aminteŗte, īn A minha resposta, de ideile fundamentale ale acestei conferinže: „importanža secundarć a formelor guvernului; democražia ca un fapt istoric, un curent cu neputinžć de depćŗit, o cucerire legitimć, perfect conciliabilć cu catolicismul; necesitatea de a influenža asupra democražiei…” Un biograf (Luiz Teixeira) subliniazć urmćtoarea frazć: „O democražie nu poate dura dacć acordć privilegii unei clase īn detrimentul altora. Aceasta devine demagogie, incompatibilć cu Biserica, istoria, politica ŗi ražiunea umanć”. Se gćsesc aici, in nuce, argumentele de mai tārziu ale lui Salazar īmpotriva comunismului. Un jurnal din Porto scrie astfel despre tānćrul conferenžiar: „De mult n-a mai luat cuvāntul īn saloanele noastre un orator atāt de distins, atāt de impecabil īn forma sa, atāt de superb ŗi mare īn ideile sale. Este o mare inteligenžć ŗi unul din cele mai puternice creiere ale noii generažii” (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a īmpiedecat, fireŗte, ca geamurile sćlii unde a conferenžiat Salazar sć fie sparte de manifestažii republicane ŗi o parte din auditori – catolici, se īnželege – sć fie duŗi apoi la spital. „Aceasta era pe atunci libertatea!”, īŗi aminteŗte Salazar īn 1935. Īn toamna anului 1914 Salazar terminć Dreptul ŗi intrć īn corpul auxiliar al Universitćžii. Dar de abia la 28 aprilie 1917 e numit, prin concurs, asistent la secžia Ŗtiinželor Economice. Un an īn urmć devine titularul catedrei, pužin īnainte de a-ŗi lua doctoratul cu o tezć despre „Evul de aur, natura ŗi cauzele sale (1891-1915)”. Īncć din 1914, Salazar īncepe sć publice la un ziar din Porto, Liberdade, dćri de seama despre lucrćri de economie ŗi finanže. Teza de doctorat e urmatć, de alte douć publicažii de specialitate: „Problema producžiei grāului” (1916) ŗi „Cāteva aspecte ale crizei materiilor prime”. Īn Boletim da Facultate de Direito tipćreŗte, pānć īn 1919, cāteva articole importante: „Pe ce valoare se calculeazć contribužia de īnregistrare cu titlu oneros”, „Despre non-retroactivitatea legilor īn materie fiscalć”, „Competenža tribunalelor Contenciosului ŗi echivalarea valorilor īn contribužia īnregistrćrii“, „Contribužia īntreprinderilor coloniale agricole”. Īn Revista de Legislacāo e Jurisprudencia scrie despre „Tehnica impunerii moderne” „Dreptul fiscal”, ŗi altele. Īn cāživa ani ajunge cunoscut īn mediile financiare ŗi economice portugheze. Dar nu aceastć operć ŗtiinžificć īl face iubit ŗi cćutat de studenžii sći din Coimbra, ci pasiunea cu care se ocupa de cursuri ŗi metoda pe care o folosea. „Profesor, am trćit pentru elevii mei ŗi, om de studiu, pentru cćržile mele. Coimbra ne absorbea ŗi ne epuiza. O mare operć de educažie nažionalć, de ridicare a īnvćžćmāntului universitar, de culturć a ŗtiinžei, de reorganizare a cursurilor, absoarbe īndestulćtor atenžia. Nu-ži mai rćmāne nici timp nici foržć pentru luptele politice… Nu mć dezinteresez de politica žćrii mele, – dimpotrivć. Dar am convingerea cć politica prin sine nu ne poate da solužia marilor probleme care ne absorb ŗi cć e o gravć eroare de a aŗtepta totul de la evolužia sau de la depćrtarea sa arbitrarć de la drumul normal. Convins cć solužia se aflć mai gravć īn fiecare din noi decāt īn culoarea politicć a miniŗtrilor, mć trudesc, atāta cāt pot, sć fac din discipolii mei oameni īn cea mai īnaltć accepžie a cuvāntului ŗi buni Portughezi, aŗa cum e nevoie pentru mćrirea Portugaliei” (A minha resposta). Salazar mćrturisea aceasta īn 1919, cu prilejul suspendćrii sale din īnvćžćmānt, īnvinuit fiind de monarhism ŗi antirepublicanism. A minha resposta, īn afarć de savuroasa ironie ŗi fermitatea moralć care īnsufležesc cele 15 pagini dactilografiate – este ŗi un foarte prežios document autobiografic, – cćci, aŗa cum nu prea obiŗnuieŗte, Salazar vorbeŗte aici despre sine ŗi despre idealurile viežii sale. Pasiunea de profesor se trćdeazć la fiecare paginć. Lipsit de darul oratoriei, lipsit de magia unei prezenže care tulburć ŗi rćscoleŗte – Salazar cāŗtiga pe studenžii sći prin probitatea cu care īi aŗeza īn faža realitćžii ŗi metoda cu care īi īnvćža sć o cerceteze. Prelegerile sale universitare se terminau īntotdeauna printr-o frazć, care, dupć; mćrturisirea īnsćŗi a lui Salazar, ajunsese aproape sacramentalć: „Aceasta e opinia mea. Totuŗi, dumneavoastrć, consultānd ŗi elementele de studiu pe care le indic ŗi cāntćrind bine īn minte argumentele pro ŗi contra, veži accepta, domnilor, opinia care vi se va pćrea mai temeinicć”. Sau: „Aceastć chestiune nu mi se pare a fi fost īncć īndestulćtor studiatć ŗi lćmuritć, nefiind īncć posibil, īn stadiul actual al ŗtiinžei, sć formćm īn privinža ei o opinie care s-ar putea considera definitivć”. Iatć, bunćoarć, un fragment din lecžia de deschidere a cursului de Economie Politicć 1918-1919, fragment pe care Salazar īl reproduce īn A minha resposta: „Ca profesor, nimic n-aŗ regreta mai mult, decāt dacć n-aŗ putea depune toate sforžćrile pentru ca, īn cadrul materiilor pe care le predau, sć fac familiare studenžilor mei toate faptele importante, toate marile idei ŗi marile curente de opinie care strćbat lumea ŗi, de bine de rću, o dirijeazć. Oricare ar fi opiniile noastre personale asupra unei chestiuni oarecare, trebuie sć ne pćstrćm īntotdeauna inteligenža deschisć faptelor noi ŗi ideilor noi, īntr-o lćudabilć dorinžć de progres, de continuć rectificare a cunoŗtinželor noastre, de revizuire a mentalitćžii noastre. Oamenii de ŗtiinžć ŗi oamenii serioŗi nu se pot īnchide īntr-un anumit sistem de idei, ignorānd sau disprežuind progresele spiritului uman, refuzānd sć vadć, pentru a le determina semnificažia ŗi importanža, faptele zilelor noastre, chiar dacć ele ar fi īn contradicžie cu sentimentele ŗi convingerile noastre intime”. Un asemenea profesor nu-ŗi putea cāŗtiga o aureolć de mit, dar impunea prin puritatea viežii sale morale, prin severitatea fažć de sine ŗi prin metodele sale riguroase, ŗtiinžifice. Oliveira Salazar era, la Coimbra, un profesor european, un savant care voia sć se menžinć la nivelul colegilor sći din universitćžile franceze, germane sau engleze. Īn foarte multe ŗtiinže, Portugalia – ca atātea alte žćri mici – n-a depćŗit īncć stadiul diletantismului. Popor īnzestrat cu admirabile īnsuŗiri sufleteŗti, dar sentimental, incoerent ŗi imaginativ – portughezii dau la ivealć, īn fiecare generažie, un numćr surprinzćtor de mari poeži, dar foarte pužini oameni de ŗtiinžć. Chiar adevćražii savanži portughezi pćcćtuiesc uneori printr-o metodć incertć sau printr-o primejdioasa tendinžć cćtre diletantism. Salazar – care-ŗi propunea pe atunci sć facć oameni noi, ŗi-ŗi va propune īntr-o zi sć modifice structura īntregii nažii – voia sć lupte, mai ales īn sectorul universitar, īmpotriva acestei slćbiciuni de care suferea ŗtiinža žćrii sale: superficialitatea, spiritul de improvizažie, nestćruinža. Īn afarć de aceastć pasiune pentru ŗtiinžć, mai era vechea sa pasiune pentru a īnvćža pe alžii, pentru a creŗte tineretul. Fćrć sć fi devenit legendar, ŗi ca atare neatrćgānd studenži de la alte facultćži, Salazar era totuŗi un profesor cunoscut ŗi respectat īn Coimbra. Īl stimau chiar cei care nu-i īmpćrtćŗeau credinžele sale catolice ŗi militau īn feluritele partide republicane. Lucrul acesta se verifica īn primćvara anului 1919, cānd Salazar, īmpreunć cu alži trei profesori, e suspendat din īnvćžćmānt. Este perioada care urmeazć asasinćrii lui Sidonio Paes ŗi īnćbuŗirii revoltelor monarhiste. Cum se cunoŗtea activitatea lui Salazar la „Centrul Academic de Democražie Creŗtinć” ŗi cum, fćrć īndoialć, erau destui democraži republicani care voiau sć-i ia locul la catedrć, a fost acuzat de monarhism ŗi activitate antirepublicanć. Īn ancheta fćcutć de cćtre comisia Universitćžii, Salazar se apćrć prin memoriul menžionat mai sus, A minha resposta, fćrć sć rćspundć, totuŗi, la toate insinućrile. Din cele doućzeci ŗi douć de depozižii ale martorilor, numai unul īl acuzć de monarhism, amintindu-ŗi cć a fost coleg cu el la seminarul din Vizeu ŗi cć-i cunoaŗte de pe atunci credinžele politice; totuŗi, adaugć acest martor, nu l-a auzit, niciodatć pe Salazar fćcānd propaganda politicć de pe catedra sa universitarć. Ancheta īl reabiliteazć īn unanimitate pe Salazar ŗi Facultatea de Drept din Coimbra īŗi redeschide curānd cursurile de Economie Politicć. Intriga din primćvara anului 1919 nu l-a descurajat. Profesorul īŗi continuć prelegerile cu aceeaŗi severitate ŗi catolicul īŗi continuć activitatea la C.A.D.C. cu acelaŗi curaj. Īn feluritele cercuri catolice din Portugalia, numele lui Salazar īncepe sć fie cunoscut. Se aflć despre el cć e un mare profesor de Economie Politicć, dar ceea ce impresioneazć mai ales este claritatea cu care acest tānćr savant dezbate problemele sociale la lumina catolicismului. Persecužiile care urmarć asasinćrii lui Sidonio Paes convinseserć pe catolici cć trebuie sć strāngć rāndurile ŗi īn acelaŗi timp, sć īncerce cu orice prež colaborarea, leala a „Centrului” cu regimul republican. De aceea „Centrul Catolic”, cānd Granjo īi īncurajeazć sć depunć liste pentru alegerile din august 1921, se grćbeŗte sć accepte colaborarea. Printre persoanele propuse de „Centru” ca sć candideze pe listele deputažilor catolici se aflć ŗi Salazar. Nu īncape īndoialć cć a ŗovćit mult īnainte de a primi un loc de deputat īn Parlament. Īnsemna pćrćsirea Coimbrei ŗi īntreruperea cursului sću universitar. Pentru Salazar, sacrificiul era mare. Dar pe de altć parte, de la moartea lui Sidonia Paes, žara mergea din rću īn mai rću. Erau anumite mćsuri, financiare, care s-ar fi putut lua ŗi care ar fi putut īmbunćtćži simžitor situažia. Salazar meditase īndelung asupra lor. Proiectele de legi se aflau īn mapa lui. Necunoscānd decāt de departe viaža parlamentarć, īŗi īnchipuia cć orice ins competent va fi invitat sć propunć solužia salvatoare. Se ŗtia competent īn Finanže ŗi Economie Politicć. Chiar fćrć sć adere la viaža politicć a Republicii, īŗi putea servi patria īn calitatea lui de tehnician, de expert financiar. Pe de altć parte, e sigur cć au stćruit prietenii catolici. Nimeni altul ca Salazar nu ŗtia sć expunć mai limpede relažiile dintre Republicć ŗi Biserica romano-catolicć ŗi fćrć īndoialć cć problema aceasta va fi din nou discutatć la tribuna Camerei. E probabil cć mulži catolici au crezut cć Antonio Granjo va putea salva žara din anarhie ŗi cć va juca, īntr-un anumit fel, rolul lui Sidonio Paes. „Centrul Catolic” nu-ŗi putea īngćdui sć piardć un asemenea prilej pentru a dobāndi o cāt mai mare libertate. Astfel cć Salazar, reflectānd īncć odatć la tot ce ar putea face pentru īmbunćtćžirea situažiei financiare a patriei sale ŗi cedānd ŗi stćruinželor prietenilor din „Centrul Catolic”, a acceptat sć candideze. A fost, desigur, destul de mirat vćzāndu-se ales deputat. Dar nu mai pužin mirat a fost intrānd īn Parlamentul portughez ŗi asistānd, o ŗedinža īntreagć, la ritualul parlamentar. A cāntćrit bine ce are de fćcut – ŗi s-a suit īn primul tren spre Coimbra.

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...

Federico García Lorca (1898-1936): Romancero Gitano (1924-1927)

1Romance de la luna, lunaA Conchita García LorcaLa luna vino a la fraguacon su polisón de nardos.El niño la mira, mira.El niño la está mirando.En el aire conmovidomueve la luna sus brazosy enseña, lúbrica y pura,sus senos de duro estaño.-Huye luna, luna, luna.Si...

Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) |Luces de Bohemia (1920)

ESCENA PRIMERAHora crepuscular. Un guardillón con ventano angosto, lleno de sol. Retratos, grabados, autógrafos repartidos por las paredes, sujetos con chinches de dibujante. Conversación lánguida de un hombre ciego y una mujer pelirrubia, triste y fatigada. El hombre...

Antonio Machado: Poesías

HE ANDADO MUCHOS CAMINOS He andado muchos caminos,he abierto muchas veredas;he navegado en cien maresy atracado en cien riberas.En todas partes he vistocaravanas de tristeza,soberbios y melancólicosborrachos de sombra negra,y pedantones al pañoque miran, callan, y...

S-ar putea sa iti placa…

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

E-BOOKS | CARTI OFERITE DE UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

 MATEMATICA: Olivian Simionescu-Panait - Matematica  FIZICA: Conf. dr. Sabina ªtefan - FIZICA MOLECULARà - Lucrãri practice -Prof. dr. Ion Munteanu - FIZICA SOLIDULUI (PDF)I. Munteanu, L. Ion, N. Tomozeiu - FIZICA...

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

Miguel de Unamuno | DEL SENTIMIENTO TRÁGICO DE LA VIDA

IEL HOMBRE DE CARNE Y HUESO Homo sum: nihil humani a me alienum puto, dijo el cómico latino. Y yo diría más bien, nullum hominem a me alienum puto; soy hombre, a ningún otro hombre estimo extraño. Porque el adjetivo humanus me es tan sospechoso como su sustantivo...