Sãrman cizmar!
Ce demon te-a ursit sã stai
Pe trepiedul tãu barbar,
În noaptea limpede de mai?…
O ºoaptã prinde sã-nfioare
Umila ta singurãtate.
Prelung ºi rar, în depãrtare
Un clopot miezul nopþii bate.
Coboarã vremea ca o apã
Nestãvilitã-n lunga-i cale,
ªi fiecare ceas îngroapã
Comoara tinereþii tale.
Ca niºte ritmice ciocane
Rãsunã paºii pe asfalt:
Sunt ghete mari ,,americane”
ªi ghete mici cu tocul nalt…
Acum odaia-þi pare micã.
Te uiþi cu silã împrejur…
Un fum subþire se ridicã
Din lampa ta cu abajur…
ªi iatã, ca-n atâtea rânduri,
Ai devenit sentimental,
Privind cu ochii duºi pe gânduri
Pantoful delicat de bal.
În cãptuºala-i de mãtasã
Te-ndeamnã visul tãu curat
Sã pui o formã graþioasã
De picioruº aristocrat…
…………….
O vezi la bal… aºa, înaltã
ªi elegantã ca o floare…
În ploaie de confetti saltã
Perechile dãnþuitoare…
ªi visul tãu acum te-aratã
Frumos ca un locotenent,
Când vii în faþa ei deodatã
ªi-i faci uºor un compliment:
— Dansaþi cu mine, domniºoarã?
— Mersi! rãspunde ea încet…
ªi-n luxul care vã-nconjoarã,
O strângi la pieptul tãu, discret.
Te prinde redingota bine.
Sunt mândre ghetele de lac:
Zâmbeºti, încrezãtor în tine…
Apoi, când muzicile tac,
La braþ vã strecuraþi afarã,
Prin parcul liniºtit sã stai
Cu ea, pe-o bancã solitarã,
În noaptea tainicã de mai…
ªi-þi tremurã deodatã mâna
Când te gândeºti c-ai sãruta,
În raza lunii, pe stãpâna
Pantofului din mâna ta.
O, mâna ta rudimentarã,
Cu piele asprã, de toval!…
Acum în pieptul tãu coboarã
Revolta caldã, ca un val.
Alungi vedeniile triste
Din lumea celor fericiþi,
ªi mii de gânduri anarhiste
S-aprind în ochii tãi trudiþi.
O, cum ai rãscula norodul,
,,Sãrmana plebe care-asudã”, —
Ai da nebun cu calapodul
În rânduiala asta crudã!
Va trebui sã vie-odatã
Acel feeric viitor…
ªi-n mintea ta înfierbântatã,
Te vezi deodatã orator:
Înflãcãrat rosteºti tirade,
Porneºti mulþimea dupã tine.
Se-nalþã mii de baricade
ªi cad palatele-n ruine.
Tu vezi în noapte mii de torþii,
,,Femei cu pãrul despletit”,
Prin aer trece duhul morþii
ªi-al rãzbunãrii vânt cumplit!…
Dar pânã-atunci, la judecatã,
Pe trepiedul tãu barbar,
Cu fruntea-n mânã rezematã
Ai adormit…
Sãrman cizmar!
***
