George Topârceanu | Migdale amare | Singur

Cu cea din urmã razã ce tremurã-n amurg,Se-ntunecã palatul bãtrânului Habsburg.E noapte. Vântul toamnei aduce de departeUn freamãt de suspine prin sãlile deºarte,Cãci a pornit monarhul încovoiat ºi chelOºtiri din ºapte neamuri sã moarã pentru el! Fãclia lumineazã...

George Topârceanu | Migdale amare | Un duel

Eroii mei sunt doi cocoºiDe rasã, pintenaþi, frumoºiCa ofiþerii la paradã.Doi cavaleri aristocraþi.Dintr-o privire ofensaþiÎncep duelul fãrã spadã.Au martori puii speriaþi.Teren — o parte din ogradã,Dar n-au motiv de sfadã,Cãci nu se ºtie-a cui e vina —Misteru-nvãluie...

George Topârceanu | Migdale amare | La Paºti

Astãzi în sufragerieDormitau pe-o farfurie,Necãjite ºi mânjite,Zece ouã înroºite.Un ou alb, abia ouat,Cu mirare le-a-ntrebat:— Ce vã este, frãþioare,Ce vã doare?Nu vã ninge, nu vã plouã,Staþi gãtite-n hainã nouã,Parcã, Dumnezeu mã ierte,N-aþi fi ouã…— Suntem...