TRANSLATION CAFÉ 2008, Nr. 22/January 1, 2008, D. H. Lawrence, Translations from: D. H. Lawrence – Bavarian Gentians by Gianina Casleanu – Gentiene bavareze

Publicat deIoana Ioana

D. H. Lawrence – Bavarian Gentians

Not every man has gentians in his house
in soft September, at slow, sad Michaelmas.

Bavarian gentians, big and dark, only dark
darkening the daytime, torch-like, with the smoking blueness of Pluto’s gloom,
ribbed and torch-like, with their blaze of darkness spread blue
down flattening into points, flattened under the sweep of white day
torch-flower of the blue-smoking darkness, Pluto’s dark-blue daze,
black lamps from the halls of Dis, burning dark blue,
giving off darkness, blue darkness, as Demeter’s pale lamps give off light,
lead me then, lead the way.

Reach me a gentian, give me a torch!
let me guide myself with the blue, forked torch of this flower
down the darker and darker stairs, where blue is darkened on blueness
even where Persephone goes, just now, from the frosted September
to the sightless realm where darkness is awake upon the dark
and Persephone herself is but a voice
or a darkness invisible enfolded in the deeper dark
of the arms Plutonic, and pierced with the passion of dense gloom,
among the splendor of torches of darkness, shedding darkness
on the lost bride and her groom. 
Gianina Casleanu – Gentiene bavareze

Nu orisicine are in casa
in moale zi si trista de septembrie, de Sfantul Mihail,

Gentiene bavareze, nervurate, mari si intunecate,
ce cu al lor intuneric lumina zilei o innegureaza, ca niste torte, de un albastru fumuriu ca-ntunericul lui Pluto,
Imprastiind lumina albastra in intuneric, cu varfuri ascutite, si cuibarite sub lumina calda a zilei,
Ca niste torte ce razbat prin al lui Pluto intuneric albastru si naucitor
Sa imi ghideze pasii, lumina albastra din negre felinare
ce lumineaza ale Iadului culoare si raspandeste albastru intuneric,
cum palidele felinare ale Demetrei raspandesc lumina,
Da-mi o gentiana, da-mi o torta albastra

Sa- mi calauzeasca drumul spre-ntuneric, in timp ce cobor albastre trepte,
Pe unde tocmai trecura-ai Persefonei pasi, dintr-un septembrie-nghetat,
Spre taramul peste care stapaneste intunericul cel orb
Si unde Persefona nu-i decat o voce
Ori intuneric invizibil cuprins in marele si-adancul intuneric
Ale plutonicelor brate, patruns de pasiunea umbrei dese
Si ale intunericului torte cu a lor splendoare, care revarsa intuneric
Peste mireasa ratacita si al ei mire.

S-ar putea sa iti placa…